4,083 matches
-
semne bune pentru studiul jurnalismului literar într-o academie dominată de metode social-științifice. Pentru a înțelege dovezile paradigmatice, este important să înțelegem că studiul comunicării de masă a pretins ca studiul și predarea jurnalismului să fie de sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus, în mare parte, acestei idei. Unul dintre motive este acela că studiul jurnalismului poate găsi demnitatea metodică în studiul comunicării de masă. Până în anii '40 ai secolului al XX-lea, programele de jurnalism din universități "erau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
paradigmatice, este important să înțelegem că studiul comunicării de masă a pretins ca studiul și predarea jurnalismului să fie de sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus, în mare parte, acestei idei. Unul dintre motive este acela că studiul jurnalismului poate găsi demnitatea metodică în studiul comunicării de masă. Până în anii '40 ai secolului al XX-lea, programele de jurnalism din universități "erau considerate școli profesionale", după cum spune James A. Crook, expert în comunicare și editor al Journalism and Mass
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus, în mare parte, acestei idei. Unul dintre motive este acela că studiul jurnalismului poate găsi demnitatea metodică în studiul comunicării de masă. Până în anii '40 ai secolului al XX-lea, programele de jurnalism din universități "erau considerate școli profesionale", după cum spune James A. Crook, expert în comunicare și editor al Journalism and Mass Communication Educator (6). Crook adaugă: "Deși erau afiliați altor universități, erau considerați membri marginalizați ai comunității oamenilor de știință... Ei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aducând o serie de critici și opere literare pentru a aprecia semnificația acestui segment al umanității" (6). Fiind eliminat încă de la începutul secolului din academia literară și condamnat de critici precum Julian Hawthorne și președintele MLA, William A. Nitze, studiul jurnalismului s-a apărat singur până în momentul apariției studiului comunicării de masă sub conducerea lui Schramm și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din academia literară și condamnat de critici precum Julian Hawthorne și președintele MLA, William A. Nitze, studiul jurnalismului s-a apărat singur până în momentul apariției studiului comunicării de masă sub conducerea lui Schramm și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
MLA, William A. Nitze, studiul jurnalismului s-a apărat singur până în momentul apariției studiului comunicării de masă sub conducerea lui Schramm și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că, în cazul în care studiul comunicării ar fi privit ca o știință, consecințele ar fi mult mai grave: "La începuturi, studiul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că, în cazul în care studiul comunicării ar fi privit ca o știință, consecințele ar fi mult mai grave: "La începuturi, studiul comunicării întrecea școlile de jurnalism deja existente, astfel încât, pas cu pas, predarea și studiul comunicării s-a făcut dintr-o perspectivă mai mult științifică decât profesională. De asemenea, studiul comunicării a început să pătrundă în departamentele unde se țineau discursuri, acestea transformându-se, din studii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintr-o perspectivă mai mult științifică decât profesională. De asemenea, studiul comunicării a început să pătrundă în departamentele unde se țineau discursuri, acestea transformându-se, din studii umanistice de retorică, în analize științifice de comunicare interpersonală" (477-78). Apoi, implicit, studiul jurnalismului a devenit, după același model, o știință socială, încetând să mai fie un proiect umanistic și retoric. Un alt criteriu luat în vedere a fost schimbarea numelui publicației lui Crook, pe lângă alte nume legate de Association for Education in Journalism
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este că jurnalele cele mai de succes din studiul comunicării de masă rămân cantitative, empirice și pun accentul pe caracterul behaviorist. În plus, cei mai remarcabili experți în comunicare au depus eforturi pentru a menține studiul comunicării - și implicit studiul jurnalismului - la stadiul de "știință", statut ce exclude doar acele paradigme care nu sunt considerate științifice. Conform unei interpretări realizate de Everett Rogers despre disciplina numită comunicare, "comunicarea ca știință este, în ziua de astăzi, mai ales empirică, cantitativă și axată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că sensul figurat al limbajului "imită atributele care se presupun că ar caracteriza autenticitatea, când nu este decât o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele paradigmatice ale studiului jurnalismului literar, fie pentru doctoranzii programelor asociate eforturilor lui Bleyer și ale lui Schramm, fie pentru studenții la jurnalism, care l-au perceput ca pe o "știință" socială a studiului comunicării de masă. Printre cele mai remarcabile programe de comunicare de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o mască folosită de o conștiință învinsă pentru a-și ascunde propriul negativism" (12). Argumentul critic implică, evident, consecințele paradigmatice ale studiului jurnalismului literar, fie pentru doctoranzii programelor asociate eforturilor lui Bleyer și ale lui Schramm, fie pentru studenții la jurnalism, care l-au perceput ca pe o "știință" socială a studiului comunicării de masă. Printre cele mai remarcabile programe de comunicare de masă din țară, se numără și un grup restrâns de indivizi dedicați acestui studiu, privit în mare parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a studiului comunicării de masă. Printre cele mai remarcabile programe de comunicare de masă din țară, se numără și un grup restrâns de indivizi dedicați acestui studiu, privit în mare parte ca un studiu științific, ce a contribuit la definirea jurnalismului, luând în considerare paradigma critică predominantă. Este evident că literatura, al cărei discurs se identifică cu cel al jurnalismului literar, nu pretinde a fi o știință. Drept urmare, paradigma științei a fost exclusivă în mod necesar, chiar în mod neintenționat, având
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un grup restrâns de indivizi dedicați acestui studiu, privit în mare parte ca un studiu științific, ce a contribuit la definirea jurnalismului, luând în considerare paradigma critică predominantă. Este evident că literatura, al cărei discurs se identifică cu cel al jurnalismului literar, nu pretinde a fi o știință. Drept urmare, paradigma științei a fost exclusivă în mod necesar, chiar în mod neintenționat, având în vedere că, prin definiție, știința încearcă să separe subiectul, pentru a-l trata ca o entitate străină, adică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Drept urmare, paradigma științei a fost exclusivă în mod necesar, chiar în mod neintenționat, având în vedere că, prin definiție, știința încearcă să separe subiectul, pentru a-l trata ca o entitate străină, adică ca opusul unei modalități ce justifică ceea ce jurnalismul literar narativ încearcă să facă. Însă jurnalismul literar narativ este diferit, deoarece reușește să stea departe de sfârșitul critic. Știința a căutat prin metode istorice acest sfârșit, după cum poate fi observat în apelul la "generalități legitime" a lui Berger și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod necesar, chiar în mod neintenționat, având în vedere că, prin definiție, știința încearcă să separe subiectul, pentru a-l trata ca o entitate străină, adică ca opusul unei modalități ce justifică ceea ce jurnalismul literar narativ încearcă să facă. Însă jurnalismul literar narativ este diferit, deoarece reușește să stea departe de sfârșitul critic. Știința a căutat prin metode istorice acest sfârșit, după cum poate fi observat în apelul la "generalități legitime" a lui Berger și Chaffee, apel care va determina "pe temeiuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar narativ dintre anii '30 și începutul anilor '40, numind intervalul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar narativ dintre anii '30 și începutul anilor '40, numind intervalul de timp cuprins între anii 1915
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar narativ dintre anii '30 și începutul anilor '40, numind intervalul de timp cuprins între anii 1915 și 1960 perioada "modernă". Când îi menționează, în mod superficial, pe Ernest Hemingway și pe John Hersey, am putea crede că această perioada
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în mod superficial, pe Ernest Hemingway și pe John Hersey, am putea crede că această perioada modernă reprezintă mai degrabă excepția, și nu regula (566). Ceea ce nu a reușit Many să înțeleagă este că există motive critice pentru care studiul jurnalismului convențional a determinat deprecierea jurnalismului literar de către savanți. Aceste motive justifică alegerea adjectivului "modern" ca un nume hegemonic, atât pentru practica jurnalistică a acelei perioade, cât și pentru practica beletristică, nume ce tindea să marginalizeze jurnalismul literar narativ. Astfel, Many
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hemingway și pe John Hersey, am putea crede că această perioada modernă reprezintă mai degrabă excepția, și nu regula (566). Ceea ce nu a reușit Many să înțeleagă este că există motive critice pentru care studiul jurnalismului convențional a determinat deprecierea jurnalismului literar de către savanți. Aceste motive justifică alegerea adjectivului "modern" ca un nume hegemonic, atât pentru practica jurnalistică a acelei perioade, cât și pentru practica beletristică, nume ce tindea să marginalizeze jurnalismul literar narativ. Astfel, Many face cunoscută o ipoteză fundamentală
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
critice pentru care studiul jurnalismului convențional a determinat deprecierea jurnalismului literar de către savanți. Aceste motive justifică alegerea adjectivului "modern" ca un nume hegemonic, atât pentru practica jurnalistică a acelei perioade, cât și pentru practica beletristică, nume ce tindea să marginalizeze jurnalismul literar narativ. Astfel, Many face cunoscută o ipoteză fundamentală în istoria jurnalismului american, care caracterizează evoluția stilului de știri obiectiv drept o victorie asupra altor stiluri. După cum spune Frank Luther Mott, "încă de pe vremea succesului ziarelor penny din anii '30
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
savanți. Aceste motive justifică alegerea adjectivului "modern" ca un nume hegemonic, atât pentru practica jurnalistică a acelei perioade, cât și pentru practica beletristică, nume ce tindea să marginalizeze jurnalismul literar narativ. Astfel, Many face cunoscută o ipoteză fundamentală în istoria jurnalismului american, care caracterizează evoluția stilului de știri obiectiv drept o victorie asupra altor stiluri. După cum spune Frank Luther Mott, "încă de pe vremea succesului ziarelor penny din anii '30, triumful știrilor asupra comentariului editorial ca principală activitate a ziarului american a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
principală activitate a ziarului american a fost inevitabil (384). "Victoria" a fost "inevitabilă" și, așadar, nu poate fi pusă la îndoială. Consecința nefericită a unei astfel de conceptualizări istoriografice a fost faptul că istoricii nu au fost conștienți de forma jurnalismului literar narativ și au desconsiderat-o, cel puțin la un moment dat. Într-un text foarte răspândit despre istoria jurnalismului american, autorii menționează faptul că, în perioada de după Războiul Civil, când jurnalismul literar narativ modern se impunea, "un număr crescut
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]