3,084 matches
-
folosite de jurnalist în construirea demersului publicistic. În acest sens, remarcăm preferința gazetarului pentru mijloace precum: utilizarea paremiologiei românești și străine în argumentarea ideilor politice; explicitarea constantă a vocabularului; dezvăluirea mecanismelor și strategiilor discursive, prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii exemplului și a analogiei, cu rol în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de expresie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei de-a șasea coordonate a hexadei a vizat identificarea finalităților care guvernează discursul publicistic eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de samă de orice natură"524. Istoricul este interesat de exactitatea evenimentelor prezentate, iar detenta temporală permite jurnalistului raportarea la modele și timpuri istorice revolute, într-un permanent traseu trecut prezent viitor. Manifestând preocupări constante pentru receptarea adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică, demografie ș.a. Dascălul își sprijină demersul pe cultivarea cu obstinație a unei logici a exemplului, menită să îmblânzească caracterul abstract al unora dintre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminescian ca un tot unitar și recursul la inventarul metodologic al unor științe variate: lingvistică, pragmatică, semantică, sociologie ș.a. Analiza sintactică a relevat trăsăturile ce definesc sintagmatica semnelor verbale în publicistica eminesciană, în strânsă legătură cu finalitățile persuasive ale limbajului jurnalistic. Cercetarea sintaxei a vizat două paliere de manifestare a discursului eminescian: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării l-a constituit articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sistemului pronominal și verbal, prezența deicticelor, folosirea pro-formelor, cultivarea paralelismului și a anaforei ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolului, distingem organizarea simetrică a propozițiilor, frecvența intercalărilor, folosirea cu predilecție a paralelismului sintactic și a inversiunilor topice. Fiecare dintre speciile jurnalistice cultivate de Eminescu se caracterizează printr-o organizare sintactică individuală, cu grade variate de complexitate, înregistrând cele mai mari valori în cazul articolelor de polemică. Dacă rubrici precum revista presei sau notele informative au o sintaxă standardizată, textele de atitudine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
organizare. Fiecare articol poate fi considerat individual, ca text de sine stătător, dar și ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Raportarea la întreg contribuie la decelarea unor constante topografice definitorii pentru stilul jurnalistic, fiind încurajată de caracterul dialogic al scrisului eminescian. La nivel semantic, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate în planul semnificațiilor limbajului politic, și investigarea aspectelor de semantică intensională, respectiv de semantică extensională, au evidențiat capacitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
norme unitare se face simțită în nesiguranța și oscilațiile înregistrate de discursul publicistic al vremii. Analiza vocabularului s-a sprijinit pe tehnici ale lingvisticii computaționale care ne-au permis procesarea întregului corpus publicistic, în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tehnici ale lingvisticii computaționale care ne-au permis procesarea întregului corpus publicistic, în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a rubricii intitulate "Revista presei străine" influențează semantica editorialelor semnate de Eminescu în Timpul, favorizând lectura contrastivă a concepțiilor și atitudinilor politice ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice ale gazetarilor. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații prețioase privind diferențele de receptare a textelor. Sub aspectul semanticii intensionale, respectiv al semanticii extensionale, publicistica eminesciană marchează o schimbare de paradigmă în discursul jurnalistic al vremii, atât sub raportul cantității și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial. Astfel, densitatea de informații, de date empirice referitoare la cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valorificarea, la nivelul structurii de profunzime, a unor mituri, credințe și simboluri naționale, care configurează opțiunile și atitudinile politice ale jurnalistului. La nivel pragmatic, publicistica eminesciană se definește printr-o dinamică particulară a relației jurnalist-cititor, evidențiind fenomenul co-producerii semnificației mesajului jurnalistic. Plecând de la postulatul că, în cazul discursului publicistic, componenta informațională este dublată de o accentuată componentă pragmatică, vizând persuadarea cititorului, câștigarea adeziunii acestuia la opiniile și judecățile gazetarului, am urmărit în analiza noastră particularitățile de manifestare a relației jurnalist-cititor în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le înregistrează aceasta de-a lungul celor patru etape de activitate. În acest sens, specificul relației jurnalist-cititor modelează mijloacele de exprimare utilizate, generând efecte variate la nivel de receptare: avertizare, confesiune, infirmare, dezvăluire, evaluare, revoltă ș.a. Astfel, dacă perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași sunt guvernate de intențiile informative ale jurnalistului, odată cu intrarea în redacția Timpului se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic. Articolele semnate în publicația conservatorilor relevă o relație specială cu cititorul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
avertizare, confesiune, infirmare, dezvăluire, evaluare, revoltă ș.a. Astfel, dacă perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași sunt guvernate de intențiile informative ale jurnalistului, odată cu intrarea în redacția Timpului se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic. Articolele semnate în publicația conservatorilor relevă o relație specială cu cititorul, oglindită în adresarea directă, în formulările familiale, care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și cititor, în demersul evaluativ al clasei politice: Credem că cititorul care e deprins
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantică, pragmatică) a determinat conexiuni constante între dimensiunile semiotice și, implicit, depășirea interpretării izolate a fenomenelor în discuție. Fiecare palier al demersului semiotic a impus reevaluarea celorlalte două, iar coroborarea datelor a contribuit la formarea unei viziuni integratoare asupra scrisului jurnalistic eminescian. Recursul permanent la litera articolelor a facilitat susținerea afirmațiilor cu exemple din corpusul publicistic și a permis formarea unei perspective diacronice asupra limbajului publicistic specific celor patru etape de activitate. Analiza contrastivă a limbajului politic cultivat de presa celei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei perspective diacronice asupra limbajului publicistic specific celor patru etape de activitate. Analiza contrastivă a limbajului politic cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea se înscrie în demersul mai amplu de re-contextualizare a scrisului jurnalistic eminescian, pe care îl propune lucrarea noastră. Produs al unui orizont istoric determinat, publicistica impune raportarea limbajului politic eminescian la caracteristicile limbajului jurnalistic din epocă. Obiectivele unui astfel de demers analitic vizează identificarea particularităților, dar și a liniilor de continuitate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doua jumătăți a secolului al XIX-lea se înscrie în demersul mai amplu de re-contextualizare a scrisului jurnalistic eminescian, pe care îl propune lucrarea noastră. Produs al unui orizont istoric determinat, publicistica impune raportarea limbajului politic eminescian la caracteristicile limbajului jurnalistic din epocă. Obiectivele unui astfel de demers analitic vizează identificarea particularităților, dar și a liniilor de continuitate, care fac din publicistica lui Mihai Eminescu un fenomen reprezentativ pentru cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Valorificarea unor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le-o deie"527. În acest condiții, eforturile jurnalistului, privind cultivarea limbii române literare, se înscriu în contextul mai larg al luptei împotriva "formelor fără fond" și a exceselor pe care le generează acestea. Componentă complementară a biografiei creatoare, activitatea jurnalistică este absolut necesară înțelegerii operei eminesciene. Scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Din această perspectivă, lectura contrastivă a creației beletristice și a publicisticii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului, privind cultivarea limbii române literare, se înscriu în contextul mai larg al luptei împotriva "formelor fără fond" și a exceselor pe care le generează acestea. Componentă complementară a biografiei creatoare, activitatea jurnalistică este absolut necesară înțelegerii operei eminesciene. Scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Din această perspectivă, lectura contrastivă a creației beletristice și a publicisticii relevă o serie de teme și mijloace de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei publicistice și de nuanțele pe care le imprimă semnificatului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epoci din istoria națională și al așezării jurnalistului în raport cu realitățile timpului, publicistica constituie spațiul configurării unui nou Eminescu, în măsura în care impune redimensionarea ansamblului operei eminesciene, prin dialogul deschis la nivelul problematicii și al mijloacelor de expresie specifice creației artistice și celei jurnalistice. Dincolo de finalitățile și specificul domeniului de cunoaștere și comunicare pe care îl slujește, limbajul politic relevă organicitatea scrisului eminescian prin dezbaterea unor probleme definitorii pentru gândirea și simțirea creatorului. Eludarea acestei dimensiuni a operei eminesciene nu poate decât să afecteze
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
et ne pas dire. Principes de sémantique linguistique, Minuit, Paris. Ducrot, O., (1980), Les échelles argumentatives, PUF, Paris. Dumistrăcel, Stelian, (1991), "Contextul paremiologic în publicistica eminesciană", în Limba română, nr. 2, pp. 92-97. Dumistrăcel, Stelian, (2006), Discursul repetat în textul jurnalistic, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza Iași, Iași. Durandin, Catherine, (2001), Discurs politic și modernizare în România. Secolele XI XX, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Eco, Umberto, (1988), Le signe. Histoire et analyse d'un concept, Edition Labor, Bruxelles. Eco, Umberto, (1992
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în România literară, an XXIV, nr. 42, p. 4. Slavici, Ioan, (1998), Amintiri. Eminescu Creangă Caragiale Coșbuc Maiorescu, Editura Viitorului Românesc, Deva. Spiridon, Monica, (1992), "Elocvența ca gen proxim", în Familia, nr. 1, pp. 10-11. Spiridon, Monica, (2003), Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București. Spiridon, Monica, (2009), Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc, Craiova. Stanciu-Istrate, Maria, (1998), "Aspecte ale limbii literare în publicistica eminesciană", în Limba română, nr. 1-2, pp. 33-41. Stati, Sorin, (1990), Le transphrastique, PUF, Paris, 1990. Stănciulescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]