11,415 matches
-
-l aștept, fiindcă după opt luni de muncă silnică s-ar putea să nici nu-l mai recunosc, oricum, dacă ar fi să vină acasă, am afla dinainte, dar eu n-am crezut cu-adevărat că se află într-un lagăr de reeducare prin muncă, cu toate că primiserăm câteva cărți poștale scrise dinainte, eu tot mai credeam că lucrează într-un institut secret de cercetări, așa cum îmi spusese el, pentru că citisem că nici atunci când americanii au făcut bomba atomică, la Los Alamos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi putut potrivi existența lui precară cu gândul la milioane de oameni nimiciți În secolul nostru. Nu mă gândesc la luptătorii, la țăranii, la chiaburii ruși, la burghezii, la membrii de partid și la acei oameni socotiți eligibili pentru lagărele de muncă, pentru moartea În gulaguri sau În lagărele de exterminare fasciste - oameni ușor de recoltat și de expediat În vagoane de vite. În mod normal, nu la aceștia s‑ar fi oprit Ravelstein. Ei erau obișnuiții “Înfrânți”, oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la milioane de oameni nimiciți În secolul nostru. Nu mă gândesc la luptătorii, la țăranii, la chiaburii ruși, la burghezii, la membrii de partid și la acei oameni socotiți eligibili pentru lagărele de muncă, pentru moartea În gulaguri sau În lagărele de exterminare fasciste - oameni ușor de recoltat și de expediat În vagoane de vite. În mod normal, nu la aceștia s‑ar fi oprit Ravelstein. Ei erau obișnuiții “Înfrânți”, oamenii de care guvernele nu aveau nici un motiv să se preocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a trăi, de a conviețui cu nimicirea a milioane de oameni. Secolul avea predispoziția de a accepta așa ceva. Pe front, ești acoperit de Încuviințările speciale acordate soldaților. Dar mă gândesc la marile populații ale morții din gulaguri și din lagărele germane... De ce a subscris - nu găsesc alt cuvânt - secolul nostru la atâta distrugere? Pe toți ne pălește un soi de amorțeală când ne gândim la asemenea fapte. Această conversație specială poate fi localizată În timp la vreo doi ani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
distins cu marele premiu la Cannes În 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și unul din rolurile principale, precum și co-semnează scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune” cu umor (nu doar cu umor negru!) și tandrețe povestea unui lagăr de concentrare nazist, așa cum se vede prin ochii unui copil pe care tatăl, de conivență cu ceilalți deținuți și ajutat de noroc, Îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus, al lui Art
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adică de patruzeci și opt de ani. El își amintește războiul, și încă foarte bine, deși nu-i face nici o plăcere. Se numește Andor Gutman. Andor este evreu din Estonia, apatic și nu foarte inteligent. A petrecut doi ani în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Conform propriei sale relatări, făcută fără tragere de inimă, acolo fusese cât pe ce să fie trimis în înalturi pe coșul unui crematoriu: — Tocmai fusesem repartizat la un Sonderkommando, mi-a povestit el, când au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au oferit voluntar. După această mărturisire s-a retras pentru un timp. Și s-a gândit la Auschwitz, la care nu-i făcea nici cea mai mică plăcere să se gândească. Și s-a întors și mi-a spus: — Tot lagărul era plin de megafoane, mi-a spus, și mergeau întruna, rar dacă tăceau. Transmiteau multă muzică. Cunoscătorii îmi spuneau că de multe ori se dădea muzică bună - uneori din cea mai bună. — Interesant, am remarcat eu. — Nu se dădea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să crezi că am mustrări de conștiință? l-am întrebat. — Felul cum dormi, felul cum visezi, m-a lămurit el. Nici măcar Hoess nu dormea așa. A dormit ca un sfânt, până în ultima clipă. Mengel vorbea de Rudolf Franz Hoess, comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz. Prin tandra lui grijă, au fost gazați literalmente milioane de evrei. Mengel știa câte ceva despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI „ULTIMA MĂSURĂ ÎNTREAGĂ...“ Și eu îl știam pe Rudolf Hoess, comandantul lagărului Auschwitz. L-am cunoscut în timpul războiului la o petrecere de revelion la Varșovia. Era începutul lui 1944. Hoess a auzit că sunt scriitor și m-a luat de-o parte la petrecere și mi-a spus că regretă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu auriu, nu o purtam. Eram în haine civile; un costum din serge albastru și o haină mâncată de molii cu guler de blană. S-a întâmplat ca doar cu două zile înainte Armata a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o iubești atât de mult. Acum că știu unde te afli, îți voi face o vizită foarte curând. Va fi plăcut să ne amintim de vremurile de altădată. Când o să te culci la noapte, șobolan împuțit, sper că o să visezi lagărul de concentrare de la Ohrdruf. Ar fi trebuit să-ți dau un brânci într-o groapă cu var când am avut prilejul. Cu foarte, foarte multă stimă, Al tău. Bernard B. O’Hare Președinte - Post Americanism Copii la indigo expediate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Redactor Șef, Luptătorul creștin alb, str. Bleecker 395, New York. Bernard B. O’Hare, bineînțeles, era tânărul care mă făcuse prizonier la sfârșitul războiului, care împreună cu alții, mă cărase cu fața în jos, ținut de mâini și de picioare prin tot lagărul morții de la Ohrdruf, care mi se alăturase în memorabila poză de pe coperta revistei Life. Când i-am găsit scrisoarea în cutia mea de scrisori din Greenwich Village m-am mirat cum de-a descoperit unde eram. Am răsfoit Luptătorul creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fost prinsă a doua zi de niște asiatici prostovani cu mitraliere și câini polițiști. A petrecut trei ani la închisoare, ne-a spus, și apoi a fost trimisă în Siberia să lucreze ca interpretă și la cazier într-un uriaș lagăr pentru prizonierii de război. În lagăr se mai aflau încă opt mii de SS-iști, deși războiul se terminase de ani de zile. — Am stat acolo opt ani, continuă ea, hipnotizată din fericire de treburi simple, de rutină. Țineam frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niște asiatici prostovani cu mitraliere și câini polițiști. A petrecut trei ani la închisoare, ne-a spus, și apoi a fost trimisă în Siberia să lucreze ca interpretă și la cazier într-un uriaș lagăr pentru prizonierii de război. În lagăr se mai aflau încă opt mii de SS-iști, deși războiul se terminase de ani de zile. — Am stat acolo opt ani, continuă ea, hipnotizată din fericire de treburi simple, de rutină. Țineam frumos evidența tuturor prizonierilor, a tuturor vieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum am ajuns la Wiesbaden? Am fost luat dintr-un mic lagăr pentru prizonierii de război al Armatei a Treia aflat lângă Ohrdruf, pe data de 15 aprilie, la trei zile după capturarea mea de către locotenentul Bernard B. O’Hare. Am fost transportat la Wiesbaden într-un jeep, m-am aflat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
botul calului. Îi făcu semn să vină lângă el, pe pat. Băcănel se așeză pe scaun, la masă. Își frământa nehotărât mâinile. - Cred că sunteți la curent cu ce se întâmplă în lume, continuă Goncea. E o frământare și în lagărul nostru, care nimeni nu știe încă unde se va sfârși, ce va produce, cu ce efecte se va lăsa. Oricum, schimbarea plutește la mare artă. Greii, știi matale care, au pus-o de schimbare. Că a trecut cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bătrânul - că se făcea o curvăsăreală atunci, la Festival, pe față, fără probleme. Deviza era să se simtă lumea bine, să vadă că Dej nu era așa cum ziceau dușmanii noștri. Că România care construia socialismul și democrația populară nu era lagăr. Atunci a ieșit și chestia aia cu pace și blenoragie. Era lozinca cu pacea și prietenia care domnește-n România, că de-aia se făcuse Festivalul, să le arătăm că și după cortina de fier capitaliștii se pot simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casă, bodegă, ceva cu pivniță. Mai este Cherhanaua și zice că ar sta acolo. Alții spun că l-ar fi lăsat dinadins, că știa nu știu ce lucruri grele despre unul altul care era mare în ceceu. Stătuse în pușcărie, sau în lagăr cu ăla. Și de tine, chiar așa se spune. Că Goncea te-ar fi trimis, ca să scape de tine, la Chiru dintre ape și el te-a ajutat să pleci. Așa cum îi ajuta și pe alții, pe care tot Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au născocit tabuul incestului. Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până la umeri, tocuri Înalte și buze de-un roșu aprins. Nimeni nu-și mai amintea acum amănuntele, dar toți Își aminteau povestea. În timpul războiului, soțul creștin al uneia dintre ele o denunțase poliției și amândouă fuseseră duse În unul dintre lagăre. Nimeni nu-și mai aducea aminte care fusese, Auschwitz, Bergen-Belsen, Dachau; numele nu prea conta. După război, ele se Întorseseră În oraș, după ce supraviețuiseră cine știe câtor orori, și uite-le acum, aproape cincizeci de ani mai târziu, cum traversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ideal frumos și dezinteresat! Nici oboseală, nici tristețe, ci bucurie și voie bună.” (Am citat din monumentala operă memorialistică „Amintiri din Întuneric”, ediția a II-a, p. 45). Din septembrie 1938 până la Începutul Săptămânii Luminate din 1939 este internat În lagărul de la Vaslui. În septembrie 1939 a fost hirotonit ca diacon În catedrala din Sibiu de mitropolitul Nicolae Bălan. În timpul scurtei guvernări legionare deține funcția de secretar al organizației legionare din județul Bacău. Muncind zi și noapte, Începu să se simtă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Arhiepiscopul și Mitropolitul Transilvaniei. Între 1918 și 1929 funcționase ca Învățător titular la Școala Centrală de Stat din Hunedoara. Ca preot păstorește În câteva parohii din protopopiatul (protoieria) Hunedoara: Josani, Peștiș, Mânăreu, Răcăștia și Nandru. Cunoaște calvarul temnițelor și al lagărelor politice Încă din vremea dictaturii carliste și, Îndeosebi, sub regimul comunist, În care se includ și guvernele trădătorilor Sănătescu și Rădescu. Este arestat În septembrie 1944 și-i internat În lagărul de la Slobozia până În octombrie 1945. Rearestat În primăvara anului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Mânăreu, Răcăștia și Nandru. Cunoaște calvarul temnițelor și al lagărelor politice Încă din vremea dictaturii carliste și, Îndeosebi, sub regimul comunist, În care se includ și guvernele trădătorilor Sănătescu și Rădescu. Este arestat În septembrie 1944 și-i internat În lagărul de la Slobozia până În octombrie 1945. Rearestat În primăvara anului 1952, trece prin Închisoarea Deva și prin lagărul Ghencea de unde-i trimis, În august 1955, cu domiciliul obligatoriu În satul bărăgănean Răchitoasa. Aici, cu sprijinul populației dislocate construiește din chirpici o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Îndeosebi, sub regimul comunist, În care se includ și guvernele trădătorilor Sănătescu și Rădescu. Este arestat În septembrie 1944 și-i internat În lagărul de la Slobozia până În octombrie 1945. Rearestat În primăvara anului 1952, trece prin Închisoarea Deva și prin lagărul Ghencea de unde-i trimis, În august 1955, cu domiciliul obligatoriu În satul bărăgănean Răchitoasa. Aici, cu sprijinul populației dislocate construiește din chirpici o biserică. Este pus În libertate În 1956. La 21 mai 1958, În timp ce oficia la biserica din Nandru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că depășea vârsta de 50 de ani și totuși pe cap nu mai avea păr decât pe margini. Chelia foarte Întinsă Îi dădea o splendidă distincție de dascăl. A stat mulți ani Încarcerat la Gherla și la Aiud, iar În lagărul de deportați de la Rubla arbora o expresie facială vizibil marcată de o adâncă și cronică suferință trupească, numai de el știută. Se pare că-l chinuia și Îl măcina un cancer hepatic, căpătat Într-una dintre Închisorile comuniste, prin care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]