5,821 matches
-
și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau acum în școală. Îi pofti în camera lui. - O să fac focul în clasă, spuse el. Acolo ne vom simți mai în largul nostru. Când se întoarse în cameră, văzu că Balducci se așezase pe divan. Deznodase frânghia care-l ținea legat de arab, iar acesta se ghemuise lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cercetarea caracterului și descifrarea destinului său ar fi beneficiat, probabil, de perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
divinitatea și detestậndu-i pe oameni, creaturi nedemne. Uneori un catarg tremurậnd în zare aducea în existența mea monotonă gustul amar al dragostei stinse; ascultam melodia valurilor, toate curgeau parcă prin mine, iar eu vedeam printre ele pe marinarul plecat în larg, care-și părăsise iubitele, uitậndu-le pentru totdeauna. De aceea, infinitatea mării mă copleșește, zbuciumul ei mă incită, dar față în față cu marea mă regăsesc pe mine însămi de fiecare dată. Valorile în jurul cărora se cristalizează eul meu sunt: individualitatea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui răsare. {EminescuOpIV 544} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre mare, Vine-ndărăt, dar flacăra De-asupra lui răsare. {EminescuOpIV 545} Apucă vergile în larg Și pînzile cuprinde Și de frânghii și de catarg Plesnind, sburînd se prinde. Iar căpitanul fără păs De moartea-n foc ori apă Dă luntri-n jos și pe femei Și pe copii coboară. În patru luntre-ncarcă tot Coboară-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E singura soluție, nu înțelegeți? Avem un copil, în trecut. El crește și devine tatăl meu. Toți ceilalți copii care se vor mai naște vor rămâne aici, să ducă mai departe numele familiei. Eu, unul, mă simt mult mai în largul meu, acum. În depărtare, începură să se audă zgomotele obișnuite ale miezului de noapte de An Nou. Maynard își ridică paharul: - Doamnelor și domnilor, ridic acest pahar pentru viitor, pentru anul 1971 și tot ce mai vine după el. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
unde scriitorii își înving și-și dominează limba, deși încă cu oarecare cheltuială de putere, atuncea ei scriu mai bine. Momentul ce precedă acestui stadiu se luptă cu o limbă încă barbară, momentul ce urmează se lasă cu totul în largul unei limbe învinse deja și stilul devine de toate zilele, lat. Aceasta nu oprește cele două momente dintâi să se întîlnească în timp, încît discrețiunea lor să nu se afle decât în natura obiectivă a operelor scrise; cu toate astea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și se dezechilibrau, totuși, când simțea că este în siguranță o îndemna să se ridice în picioare pe umerii săi. A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum era obișnuit. Pe Magi deși cel mai înalt din clasă l-a instalat coleg cu el... fiind miop, iar el stătea la margine, acolo unde se simțea în largul său. Când începeau profesorii să strige catalogul, primul era Kemi și se amuza de situație: - Ești turc? Îl întrebau unii profesori curioși de numele alambicat Keamuran, totuși crezând că pot prevedea răspunsul care spre surprinderea lor venea invariabil. - Nu... sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese. Edy și Mimi au băut puțin, Giulia moderat, hai să recunosc, puțin mai mult; o îndemnam cu precădere la fiecare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la mine, când la el, șușotind între ei. Dintr-o dată mi-a venit liniștea. Vreau, să văd până unde merge, la urma-urmei eu am tot timpul dini lume, de fapt e problema lui, el o să piardă timp cu întorsul din larg, dacă trecem și de ultimul ponton pe care mă mai putea abandona. Aveam la mine periuța de dinți, trei chiloți, două șorturi, un hanorac de ploaie o pereche de teniși și niște sandale paradite. A, am uitat cele trei T-shirt-uri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei doi mi-au rămas, în ciuda a orice, cei mai dragi prieteni din acea epocă extraordinară. Pe Florin nu l-am înțeles niciodată prea bine, iar Nino Stratan mă complexa. Dar cu Traian și Tudor m-am simțit întotdeauna în largul meu. 130 O depresie, o anume melancolie orientală, sentimentul că "nimic nu este adevărat" și că totul este vanitatea vanităților se desprind din versurile lui. O poezie care stagnează ca un gaz mai greu decât aerul, un parfum uleios prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în această tabără anume ca să știe tot ce se petrece în ea. Ochiul stăpânilor era, aici, el. Lucrurile se încurcaseră rău. În cele din urmă, sutașul luă corabia cu bătrân cu tot și cu cincizeci de soldați și porni în larg. Afară de bătrân, nimeni nu știa să mânuiască o corabie, și nici bătrânul la vârsta lui nu prea se mai putea socoti corăbier de nădejde. Totuși avură noroc, căci un vânt ușor îi împinse spre răsărit. Un om trimis de sutaș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotund ca un glob de sticlă, de culoarea amurgului din Țara Nisipurilor, vioriu. Și în creștet, un corn, sau mai degrabă o săgeată, cam de o jumătate de cot. Făptura aceea porni spre el. Auta deschise ochii cât putu de larg, dar simți numaidecât că se leagănă toate împrejurul lui. Pământul îi luneca de sub tălpi. Și căzu în nesimțire... ... Nu știa cât zăcuse acolo, în grâu, lângă turnul străin. Când se trezi, zăcea tot cum căzuse, pe spate, cu fața în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Trebuia scăpate de scufundare măcar acestea, dacă două s-au dus, răpite de cine știe cine. Ajungând înapoi, pescarii săriră jos și începură să le tragă anevoie pe țărmul nisipos. Între acestea, toți înotătorii afară de doi izbutiră să ajungă la corăbiile din larg. Când se urcară toți, prietenul lui Mpunzi, cârmaciul, întrebă dacă mai era cineva în apă. Corăbiile pluteau alături. Pe fiecare catarg era acum atârnat câte un opaiț vârât în tigvă uscată, cu găuri. La lumina slabă a seului, oamenii totuși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
corăbiile scăpate. Marele Preot își chemă cârmaciul și-i porunci să intre cu cele unsprezece ale sale în rândul celorlalte. Nu voia să fie în față, unde se aflau soldații aduși pentru cucerirea unei țări noi. Aflați din nou în largul Mării dintre Pământuri, preoții ședeau în jilțuri plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu a sa privire glacială. Pentru sufletul ei atât de plăpând acest incident însemna prea mult, marcând întreaga ființă atât de profund. Ea ducea o viață pașnică, liniștită și monotonă în preajma copiilor a căror profesoară era, se simțea în largul ei, puritatea și inocența ei se contopea cu cea a elevilor ei. Dealtminteri, era foarte iubită în școală, elevii considerând-o ca pe o soră mai mare. Ea având totdeauna timpul necesar pentru a le asculta doleanțele, chiar vizitându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
loc o petrecere de Sfântul Nicolae. Petrecerea era organizată de trei colegi ai săi, una fiind Angela Ulmeanu, care se chema și Nicoleta după numele tatălui său Nicolae. El fusese invitat de toți trei colegi, deși nu se simțea în largul său, fiind mereu îngrijorat din cauza bolii grave a mamei lui. Totuși hotărî să nu-și supere colegii, lipsind de la petrecere. Ajuns acolo, după ce-și felicită colegii sărbătoriți se așeză lângă prietenul lui Andrei, care era împreună cu Livia, viitoarea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
simțind uneori apăsarea bolii, ea nevrând să mărturisească soțului ei pentru a nu-i crea o problemă în plus, deși observă momentele lui de tristețe peste care Radu încerca să treacă înghițind câteva pahare de vin. El se simțea în largul său atunci când era împreună cu soția și fiul său, care acum mergea pe picioare, rostea unele cuvintele și dăruindu-le mici cadouri, îi vedea fericiți. După patru ani de la căsătorie, într-una din serile pustii de noiembrie, Ramona zise trist: - Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
până atunci trebuia să mai treacă multă vreme. După începerea școlii, primi un pat în dormitorul celor de clasa I - a. Nu întâmpină greutăți la asimilarea noțiunilor și a cunoștințelor noi, însă mereu la “Limba română“ nu se simțea în largul lui, probabil din cauză că ultimului învățător rus din Mateuți, nu i se putea cere prea mult la acest capitol. Când timpul era urât, ploua fiind septembrie, citea cărți de la bibliotecă. Clasicii francezi, ruși, marile romane ale secolului XIX și contemporane, nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
orașul lui, pentru multă vreme. Urmare a scrisorii trimise acasă în prima zi de școală, pe neașteptate tatăl său, îngândurat și plin de griji ca mai întotdeauna, îl vizită. Numai că acolo, într-un loc în care nu era în largul lui, băiatul îl simțea nesigur pe el, stânjenit, marcat de imensitatea clădirii în care fiul său își câștigase un loc, fără nici un ajutor din partea lui. Îi înmână lucrurile pe care mama le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o escapadă în oraș, unde-și făcuse deja niște relații. Întotdeauna fu zgârcit în amănuntele despre cunoștințele din Odesa. Verificând și supraveghind posturile de pază, își permitea uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
termenii erotici chinezești evocă în mintea participanților tot felul de imagini romantice și lipsite de vină, iar această abundență de imagini stimulează ambianța contactului sexual. De asemenea, acest lucru le-a permis poeților și scriitorilor să discute relațiile sexuale pe larg fără a-i ofensa pe cititorii conservatori sau a încălca vreuna dintre convențiile literare stabilite. De exemplu, să luăm expresia „norii și ploaia”, care este termenul poetic chinezesc folosit pentru a denota actul sexual. „Norii” simbolizează furtuna esenței feminine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Io distracție mișto cu obișnuitele grămezi de glume cum că fotbaliștii sunt sarea și piperul planetei, iar femeile nu sunt bune decât să facă curat, să gătească și să se fute. Mă bucură faptul că Stronach nu se simte-n largul lui pentru că Dolacre Îl eclipsează, deși Lennox o bușește spunând ceva lingușitor despre sportivul nostru pe care-l cinstim azi. Când s-a Întâmplat ultima oară ca Lennox să fie În Gorgie În afara orelor de serviciu? Masa e bunicică. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]