4,107 matches
-
Bez mă privi cu admirație. —Doamne ferește! Doamne apără și păzește! Numai dacă stau toată ziua după el să-i bag ceva în capul ăla sec. —Te-am văzut sus pe schelă, îmi spuse Ben, vârându-și mâinile în buzunare și legănându-se pe călcâie. N-ai amețit? Mi-a plăcut la nebunie, recunoscui eu. Parcă m-aș face trapezistă. —A trebuit să țip la ea s-o fac să se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa ceva, să-i dai cuiva o doză, fără să știe, dar eram disperat. Am crezut că o să se mai relaxeze, dar abia dacă a avut vreun efect asupra ei. Vreau să zic că zâmbea cu gura până la urechi și se legăna cumva în ritmul muzicii, dar când am încercat s-o ating, mi-a luat mâna și mi-a pus-o la loc în poală. Nici măcar nu m-am putut apropia de ea atunci. Vizibil afectat de această confesiune emoționantă, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pot înflori decât în liniște. Frumusețea denumirii de către-un poet anonim, cine știe când, a unei flori se adaugă paradoxului - de mare finețe: trompeta dăruind liniște. Nimic spus, nimic de prisos, atât: înflorită-n zori/ trompeta-îngerului/ câtă liniște. Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme în caiac, care de abia se legăna pe mlaștina liniștită, dar avea ochii larg deschiși, contemplând milioanele de stele de pe cerul fără nori, urmărind cu privirea trecerea grăbită a unui satelit artificial traversând de la Vest la Est. Se întrebă la ce o fi servind. Probabil că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erou pentru yubani. Erou și prieten. — Meritul a fost al lui Kano. El a dat foc mașinilor. Eu n-am făcut nimic. — Ba ai făcut. Eu știu că ai făcut, zâmbi el. Două fete, cele mai frumoase din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat american În uniformă de luptă. Șoferul Încetini, flutură neglijent din mână spre mitraliere, care Îi făcură și ele cu mâna și Își aplecară capetele În semn de recunoaștere, apoi urmăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Roxana-Maria Cărăbuș După furtuna care părea că unește cerul cu marea, se ivi, bucuros, soarele. Valurile, ce mai devreme, se spărgeau nervoase de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai
Furtună pe mare. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
primăvară! Toată lumea a prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
autobuzului“ vreunui puradel de doi ani, atunci avea destul fini. În ultima vreme, Hugo mergea ca să prezideze botezuri cu aceeași regularitate cu care, în urmă cu zece ani, mergea la nunți în calitate de cavaler de onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi, pentru tine nu e nici o problemă. Bărbații, a adăugat ea cu o mișcare expertă de pelvis, pot să aștepte. Ba nu pot, s-a gândit înnebunit Hugo, nevoia ridicându-i-se rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a auzit un soi de scâncet ascuțit. Zgomotul venea dinspre Lotti, care se legăna de pe un picior pe celălalt, cu capul plecat pe-un umăr și se lamenta fără vreo tonalitate precisă. Tocmai când Hugo începuse să se întrebe dacă e cumva bolnavă, Lotti s-a oprit, a ridicat brusc capul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus Jake, evident ușurat, atunci eu mă duc să găsesc furtunul de grădină. —Furtunul de grădină? — Ca să umplu cada. —Ăăăă, Jake, apa... Dar Jake ieșise deja din cameră. Telefonul a sunat. Ținându-se de burtă, Alice s-a îndreptat legănat către el. —Aici Centrul de Nașteri Jane Austen de la Spitalul de Vest. A urmat un minut sau două de explicații. —Înțeleg, a spus Alice rar. Și sunteți foarte siguri? Nu există șanse ca situația să se schimbe? Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toată viața mea. El m-a salvat de la o existență fără sens. Doamna Duffield a ridicat o sprânceană. —Dar atunci - îți purtai singură de grijă. Și o făceai foarte bine... Acum am un alt fel de carieră, a sărit Alice legănând-o pe Rosa. Una mult mai importantă și mai plină de satisfacții. —Și asta e grozav, draga mea. Sincer. Rosa e adorabilă. Bunica și-a privit nepoata cu afecțiune. —Atunci care e problema? a întrebat Alice. Doamna Duffield a ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ardeau cu o flacără mesianică. Gunoiul este o responsabilitate individuală, a tunat la rândul ei Jessamy. Trebuie urmat mottoul celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați... Cam pe la ora budincii de alge, Alice a început să vadă dublu și să se legene în scaunul ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui de somn, a zis ea legănând fetița în brațe. — Bine. Jake, care era cufundat în paginile revistei, nici măcar n-a ridicat privirea. Alice a dus-o pe Rosa în dormitor și a așezat-o în pat. Deși, din fericire, copilul era acum mult prea mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comodă cu oglindă. Apoi Laura a îndreptat telecomanda către colțul camerei. Mai bine să dezactivăm CCTV-ul, nu? Deci CCTV în toată casa, a zis Hugo cu voce tare, luând notițe într-un stil profesionist. Laura a început să-și legene fundul în timp ce urca o scară înclinată, din plexiglas, despre care Hugo și-a spus că arăta ca o combinație între Pe aripile vântului și Războiul stelelor. Oare putea să treacă chestia asta în broșură? În ciuda tocurilor, Laura a ajuns sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul patului, târându-se apoi către una din coloanele baldachinului. Pe care a înșfăcat-o, trăgându-se în sus, pentru ca apoi să înceapă să se legene sugestiv în sus și-n jos. Hugo a realizat că Laura dansa la bară, deși, dată fiind cantitatea de alcool pe care o băuse, o descriere mai apropiată de realitate era aceea că se agăța de stâlp. Laura și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de cantitatea de alcool îngurgitată până atunci. Era convins de asta. Se așeză în balansoarul pe care îl cumpărase cu ani în urmă - un verde închis, tulburător - și lăsă privirea să alunece prin curtea lovită de stropii mari. În timp ce se legăna, lua câte o gură din pahar, apoi înghițea lichidul și vedea cum coboară de-a lungul gâtului pentru a exploda - da, acesta era termenul cel mai potrivit - în stomac. Acea fierbințeală pe care o simțea din când în când îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îl ajută să se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Detectivul, nu își putea da seama de asta - și o cămașă înflorată, poate prea înflorată pentru o asemenea noapte în care, fără săși facă vreun reproș, Moartea se pregătea să mai invite pe cineva la plimbare. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau să fie, iar această necunoscută avea să îl chinuie multă vreme), femeia trase după ea și o cortină invizibilă, iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie Îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care Își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea În zeci de culori În florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată În ÎmpărĂția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja În ea. *** Când o ușiță se deschide Înăuntru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]