5,957 matches
-
apropie și-i ceru bani. Thaw îi privi cu ură ochii injectați, gura strîmbă și neajutorată și barba în care se încurcaseră dîre de salivă. Nu putea să-și dea seama de ce ar trebui să posede o hîrtie de cinci lire, și omul ăsta nu, așa că i-o dădu și plecă repede. Simți că sufletul îi este zdrobit în mod deliberat, dar nu putea da vina pe nimeni. Nu suporta să dea ochii cu tatăl lui. Merse spre Cowcaddens, urcă treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani pe gratis, măturînd, ștergînd praful, lustruind alămurile și trăgînd clopotul pentru slujbă. La turnătorie era plătit tot mai puțin pe măsură ce îmbătrînea, dar mama ajuta familia brodînd fețe de masă și șervețele. Ambiția ei era să strîngă o sută de lire. Era o cusătoreasă pricepută, dar n-a reușit să-și strîngă suta de lire. Se mai îmbolnăvea cîte o vecină și avea nevoie de-o vacanță, sau fiul vreunui prietene avea nevoie de un costum nou pentru a solicita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
turnătorie era plătit tot mai puțin pe măsură ce îmbătrînea, dar mama ajuta familia brodînd fețe de masă și șervețele. Ambiția ei era să strîngă o sută de lire. Era o cusătoreasă pricepută, dar n-a reușit să-și strîngă suta de lire. Se mai îmbolnăvea cîte o vecină și avea nevoie de-o vacanță, sau fiul vreunui prietene avea nevoie de un costum nou pentru a solicita o slujbă, iar ea le dădea banii fără să facă mare caz sau vreo observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucrează acolo. — Credeam că artiștii nu lucrează pentru bani, zise pastorul șmecherește. Thaw nu-i răspunse. Credeam că trudesc în mansarde, continuă pastorul, pînă mor de foame sau înnebunesc, apoi li se descoperă opera și este vîndută pe mii de lire. — La un moment dat, construcțiile au luat mare avînt, zise Thaw înfierbîntîndu-se, în nordul Italiei. Municipalitățile și bancherii din trei sau patru orașe, orașe de dimensiunea Paisley-ul, au pus la bătaie sume uriașe cu intenția de a decora clădirile publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devreme ca să judeci. — Cum crezi c-o să mănînci de-acum înainte? Mai am încă bani din bursă. Și pastorul zice că oamenii ar putea să strîngă ceva bani, cînd pictura o să fie gata. Și cîți or să fie? Douăzeci de lire? Paisprezece? Opt? — O să se facă multă publicitate, tată. Poate o să obțin alte comenzi, pe bani, pentru cafenele și cîrciumi. Tavanul e gata. Ce crezi? — Eu nu judec de unul singur pictura, Duncan! Țin seama de opiniile experților. Și tu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plătești lumina pe care-o arzi. — E cinstit. — Altceva încă. De cînd erai mititel, am pus deoparte cîțiva gologani pe lună în niște polițe de asigurare. E timpul să faci și tu la fel. Plătește regulat, și o să ai cinci lire pe săptămînă după ce vei împlini șaizeci de ani. Dac-o să-ți dai seama imediat, o să primești mai puțin de cincizeci de lire. Depinde de tine. — Mulțumesc, tată, spuse Thaw și schiță un zîmbet. Nu mințise atunci cînd zisese că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște polițe de asigurare. E timpul să faci și tu la fel. Plătește regulat, și o să ai cinci lire pe săptămînă după ce vei împlini șaizeci de ani. Dac-o să-ți dai seama imediat, o să primești mai puțin de cincizeci de lire. Depinde de tine. — Mulțumesc, tată, spuse Thaw și schiță un zîmbet. Nu mințise atunci cînd zisese că mai are ceva bani din bursă, dar nu erau decît vreo cîțiva șilingi. Peste o săptămînă, un grup în care se aflau domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-ai de ce să-ți faci griji. — îți place? — Sîntem invidioși, spuse McAlpin. Eu, cel puțin. Vino să bem ceva. — Bucuros! Unde? — Nu uita că n-am decît o jumătate de coroană, observă Drummond. — Eu am douăzeci și șase de lire, zise Thaw, care trebuie să mă țină pînă la următoarea comandă. — Asta e cu siguranță seara Wine 64, spuse Drummond. — Ce-i Wine 64? — Nu se bea nici o picătură înainte de a împlini șaizeci și patru de zile; cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ah! exclamă Thaw, și plînse de ușurare. Pastorul îl bătu ușor pe umăr și-i zise cu blîndețe: Continuă, nu le da atenție. CAPITOLUL 29. Ieșirea Nu mai putea cere bisericii să plătească materialele. Cînd îi mai rămaseră doar zece lire, știu că o să fie total disperat cînd o să-i cheltuie pe toți. Dar dacă supraviețuia fără să se atingă de ei, îl puteau ține o veșnicie. Mirosul de varză fiartă venind din măruntaiele clădirii îi sugeră o idee. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că sînt dorite. Dar eu nu sînt atrăgător. N-are importanță. Prostituatele își cîștigă existența de pe urma celor ca mine. Trebuie să mă duc în Bath Street.“ Se îmbrăcă în costum, observînd că încă mai are cele două bancnote de cinci lire în buzunar. întorcîndu-se în biserică să stingă luminile, simți o putoare persistentă și, o clipă, își zise că probabil a luat foc. Apoi recunoscu mireasma dulce-putredă emanată după moartea mamei. Rîse jalnic și spuse: — încă mai ești pe-aici, bătrîno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum trage la bordură. Se urcară în mașină, iar femeia îi dădu o adresă. El se lăsă pe spate, cu senzația că e iubit. — Vrei una rapidă? — Toată noaptea, te rog. Sînt cam obosit. O să te coste. — Cît? — O, zece lire, nu-i mult. Thaw fu cam șocat. — Chiar atît de mult?... Nu am decît nouă lire și zece penny. Trebuie să mai plătesc și taxiul. Cred că-i de ajuns. — O să-ți fie greu să mă-ncălzești, zise el ezitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsă pe spate, cu senzația că e iubit. — Vrei una rapidă? — Toată noaptea, te rog. Sînt cam obosit. O să te coste. — Cît? — O, zece lire, nu-i mult. Thaw fu cam șocat. — Chiar atît de mult?... Nu am decît nouă lire și zece penny. Trebuie să mai plătesc și taxiul. Cred că-i de ajuns. — O să-ți fie greu să mă-ncălzești, zise el ezitînd. Sînt rece gheață. Ea îl bătu pe genunchi. — O, o să te-ncălzesc, sînt bună la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l grăbi. Simți că amețește, și o rugă: — Permite-mi să stau jos puțin. — Nu-mi pot permite să risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate și le puse pe masă. — Pentru ce? Timpul acordat. — Ia-i înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și aparatul de ras. — Ai spus că nu se mai bărbierea. A reînceput după ce a văzut articolul din Evening News, nu dorea să semene cu fotografia din ziar. în rucsac era una dintre vechile busole ale domnului Thaw. Cu nouă lire și ceva în buzunar, se duse în stația de autobuz de la capătul din Parliamentary Road. Intenționa să se ducă la Londra, să alunce pe glob, cît mai la sud, într-o aglomerație umană, dar în stație, acul busolei lui metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
film sau la o cîrciumă, sau la coafor, dacă am chef. îmi pare rău, dar vreau bani. — Bineînțeles, și ți i-ai cîștigat cu prisosință. Cît îți datorez? — Cinci ore azi a cîte cincizeci de penny pe oră fac două lire și cincizeci. Punînd la socoteală ieri și alaltărieri și răsalaltărieri, în total zece lire, nu-i așa? Nu-s bun la aritmetică, dar probabil că ai dreptate, spuse autorul scoțînd niște monede de sub o pernă și dîndu-i-le. Asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar vreau bani. — Bineînțeles, și ți i-ai cîștigat cu prisosință. Cît îți datorez? — Cinci ore azi a cîte cincizeci de penny pe oră fac două lire și cincizeci. Punînd la socoteală ieri și alaltărieri și răsalaltărieri, în total zece lire, nu-i așa? Nu-s bun la aritmetică, dar probabil că ai dreptate, spuse autorul scoțînd niște monede de sub o pernă și dîndu-i-le. Asta-i tot ce am acum, aproape două lire. Vino mîine și-o să vedem dacă o să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieri și alaltărieri și răsalaltărieri, în total zece lire, nu-i așa? Nu-s bun la aritmetică, dar probabil că ai dreptate, spuse autorul scoțînd niște monede de sub o pernă și dîndu-i-le. Asta-i tot ce am acum, aproape două lire. Vino mîine și-o să vedem dacă o să pot reuși să-ți mai dau. Fata se încruntă la monezile din mînă și apoi la autor. Acesta își pompa un spray medicinal în gură cu o pompiță. Ea se întoarse brusc în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încui portofelul în casa mea de bani. Când să-l iau de pe masă, ia-l de unde nu-i. Pe fața avocatului se zugrăvi mirarea de-atunci, cu o claritate surprinzătoare. Se uita prostit la măsuța cu picioare în formă de liră. Se scutură și zise: Junele Traian, cel care a plecat adineauri, nu era acasă. Nevastă-mea era sus, cu perdelele lăsate, cu durere de cap, suferă mereu. Servitorii aveau după amiază liberă, iar cei doi care n-au plecat lucrau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
290} Și prin munții Carpați Avem și ciocoi bogați, Voi cu mine să-i călcați, Raza armelor să le - arătați, La chimir bani să băgați. Când din casă vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați, Potera să mi-o aflați, După dânsa să plecați, Cot la cot să mi-o legați, Să-i lăsăm așa-ncurcați, Până vom intra-n Carpați. Și tot astfel să urmați Să putem
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
otrăvit. Inima mi s-au negrit, Sufletul mi s-au rănit, Trupul mi s-au veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mîngîitor: Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor. Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc, O clipire a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute Cari n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele Pentru ce dar mă munciți? Liră jalnică duioasă Ce-mi mai însuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar. Ah, noroace, dacă și tu Cu durerea te-ai lupta, Cu grăbire te-ai întoarce Și mie mi-ai ajuta. No. 28 Lasă, nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ați colindat după aceea Asia împreună cu un circ și, în sfârșit, v-ați întors în Europa..." E adevărat, se întorsese în Europa. Avea niște bani la Liverpool investiți într-un tripou. Poliția îl închisese de trei luni. Rămăsese lefter. Patru lire, cinci șilingi și zece pence. Claude i-a propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din anul 2 400 î.e.n.“. Aceasta fu curând luată pe sus. Pe alta - „vas votiv din calcar alb, de asemenea din Warka, din anul 3 000 î.e.n.“. Salam îl văzu dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în nenorocirea aia de Antiques Roadshow. Într-adevăr, Tony ieși în curând cu un teanc de hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele erau aprobate. Henry Blyth-Pullen completă un cec de treizeci de lire ca taxă de eliberare și se întoarse la mașina sa, așteptând, în timp ce o melodie de după-amiază târzie rula pe Radio 4, să fie chemat în zona de siguranță. În cele din urmă i se făcu semn să înainteze, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]