4,922 matches
-
din cuvinte/ De-aceea ca ele sunt și nu sunt” - În cuvânt). Se cultivă ritmul clasic, cu accente romantic-baladești, sunt invocate nume de rezonanță exotică, ca în Triptic („Acarnia - țară de veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
debut, adică vers liber și ritmuri inegale, cerute de o anumită mișcare a gândului. Influențele folclorice sunt multiple, abundă lexicul bănățean, deși nu e vorba de poezii scrise în limbaj regional, ci de o încercare de a echilibra folclorul cu lirica modernă. Pajura cu două capete (1978) e o altă carte legată de sat, tradiție, legende, obiceiuri, ceea ce e vizibil și în „subiectul” ciclurilor: ocnarii, harambașii, răzbunarea lotrilor, răscoală, represalii. Unele versuri sunt de inspirație istorică, un filon epic fiind de
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
din 1999) și la reviste italiene, precum „Alfabeta” (Milano), „La fiera letteraria” (Roma), „Strumenti critici” (Torino), „Uomo e cultura” (Palermo), „Inventario” (Florența), „L’Indice” (Torino), „La nouva rivista europea” (Milano) etc. A alcătuit antologii importante din poezia italiană sau din lirica română contemporană: Poeți italieni din secolul XX. De la Pascoli la Magrelli (1988), Avangarda literară românească (1983), Poezia română actuală (I-III,1998-1999), Poezia română în secolul XX (I, 2003), a îngrijit ediții din scriitori italieni și români. În Italia, M.
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
criticul, poetul M. este totuși autorul unei producții considerabile. Creatorul pare a fi încercat să redescopere pe cont propriu gesturile și posturile poetice fundamentale, trecând de la un registru lexical și imagistic la altul, schimbând cu dexteritate instrumentele. Obsesia centrală a liricii lui este localizabilă în modelul instabil compus de interfețele realului, înțelegându-se prin asta atât existentul, cât și realitatea poetică, surprinse în contiguitatea lor esențială. Publicat în 1980, volumul Pradă realului marchează un viraj decisiv în direcția metatextualului. Ca prozator
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
un model accesibil al poeziei moderne, și odată cu ea o nouă estetică, promovată și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe care o declanșează fac din M. un promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne, încă timid reprezentată în epocă. Rețeta succesului minulescian constă în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Octavian Goga, Al. Davila, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, N. Iorga) și, mai ales, să afirme mereu valoarea și importanța lui I.L. Caragiale. Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc [...]. Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism și dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
obiect la subiect. Cartea rezuma circulația, mai ales în spațiul publicistic, a termenului m., folosit de - sau relativ la - Al. Macedonski și școala lui, Ovid Densusianu și „Vieața nouă”, Ion Minulescu și minulescieni, apoi analiza „fenomenul arghezian”, pilot major al noii lirici și poeți ca Adrian Maniu, N. Davidescu, Luca I. Caragiale, Al. A. Phillippide, Demostene Botez, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Simion Stolnicu, Emil Isac; în final trecea în revistă excesele „experimentale”, caracterizate drept „unde seismice
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
modern, omologată aproape două decenii mai târziu. Pe acest plan, și nume ca Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca sunt reprezentative pentru m. Un examen tipologic a efectuat, asupra poeziei, Hugo Friedrich, în cea mai răspândită lucrare a sa, Structura liricii moderne (1956), cu subtitlul, care face delimitările istorice de rigoare, De la Baudelaire până în prezent. Ceea ce, după profesorul freiburghez, individualizează poezia universală din acest interval e o „structură” interioară unică, neafectată de politicile diferitelor curente. Dominanta acestei structuri e obscuritatea. Potrivit lui
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Baudelaire la suprarealism, tr. Leonid Dimov, pref. Mircea Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în modernism, București, 1947; Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Style de la nouvelle poésie, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-235; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 226-286; Philippide, Scrieri, III
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
accidental și nesemnificativ. Câteva nuvele originale au ca autori pe V.A. Munteanu, Alexandru Vaciu, Dan Athanasiu, Ștefania Raiciu. O bogată activitate de reporter (De-a lungul văii Buzăului) și îndeosebi de cronicar literar desfășoară Ion Caraion (Manifestări poetice ardelene, Lirica feminină). Câteva cronici publică Sorana Gurian și Camil Baltazar. Alți colaboratori: Virgil Stoenescu, Leonard Paukerow. Revista mai adăpostește interviuri cu actori și oameni de teatru, „filme povestite”, proză umoristică, rubrici sau chiar pagini dedicate cititorilor („Tribuna liberă”, „Cititorii între ei
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
în colaborare cu alți cercetători. Culegător, cercetător și editor al tezaurului etnofolcloric românesc, M. a efectuat îndelungate cercetări de teren în Moldova, Transilvania, Bucovina, Maramureșul de Nord, în localitățile românești de la est de Bug ș.a. A publicat studiile monografice Poetica liricii populare moldovenești (1978), Lumea ghicitorilor (1981), La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (1988). Din corpusul Creația populară moldovenească, a pregătit volumele Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978, în colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii introductive, note și comentarii. A cercetat geneza, tipologia, poetica cântecului liric și a ghicitorilor, publicând articole în mai multe culegeri colective și în reviste, a îngrijit culegeri de texte folclorice. SCRIERI: Poetica liricii populare moldovenești, Chișinău, 1978; Lumea ghicitorilor, Chișinău, 1981; Preliminarii. Speciile folclorice și realitatea istorică (în colaborare cu Grigore Botezatu), Chișinău, 1985; La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (în colaborare cu Gheorghe Bobână), Chișinău, 1988. Ediții: Artur Gorovei
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
Dem. Pascu, Petru Stati, ALA, 1936, 805; Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, îngr. Cornelia Ștefănescu, București, 1969, 91-93; Boz, Anii, 168-169; Dan Grigorescu, Shakespeare în cultura română modernă, București, 1971, 208-209; Ist. teatr. Rom., III, 520-523; V. Corchiș, G. Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 299-302; Constantin Măciucă, Teatrul și teatrele, București, 1989, 5-85; Ceuca, Teatrologia, 134-137, 189-190; Acterian, Privilegiați, 52, 64-68, 129-144, 150-155, 170; Ionuț Niculescu, Haig Acterian - un destin tragic asumat, „Ararat”, 1995, 14; Dan C. Mihăilescu, Haig Acterian, „Shakespeare”, LAI
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
inimii, Cântec pentru legea cea mare, Lazăr de la Rusca și Poezii, ultimele trei scoase de Editura Scânteia. Dar care este atitudinea criticii literare - care de mai bine de un an fusese investită cu Înalte puteri formative și călăuzitoare 26 - față de lirica anului? Întâi să reținem prelungirea unui soi de conflict critică-poezie, dezvăluit de Ovid S.CROHMĂLNICEANU 27 În Contemporanul, care În esență s-ar reduce la câteva elemente: negativismul critic nu este oportun, dar nici excesiva Încurajare care naște vedetism; soluția
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zilnice. (Ă)”. Dar să intrăm În substanța poeziei anului reproducând din noianul comentariilor critice, câteva care tratează fenomenul liric pe orizontală, prilej binevenit pentru a ne familiariza nu numai cu cei mai influenți poeți ai vremii, cu temele „fierbinți” ale liricii, ci și cu optica și calapodul critic prin care se filtra creația poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care ni-l oferă cei trei poeți putem observa un fenomen Îmbucurător. A fost o fază În dezvoltarea liricii noastre tinere, când, În zugrăvirea antitezei trecut-prezent, inevitabilă pentru epoca de tranziție din care poemele izvorau, culorile alb-negru dominau, În stare pură, nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exprima aceleași realități - aducând astfel acorduri noi În orchestră În care am putut semnala În ultimul timp și alte instrumente cu sunet original, ca cele ale lui George Dan și Cezar Drăgoi, acesta este Încă un semn doveditor pentru vitalitatea liricii noastre tinere. Este astfel remarcabil drumul pe care l-a parcurs Petru Vintilă de la sintaxa lirică stufoasă ce mai poate fi observată În primele poeme din Oamenii și faptele lor, la un stil limpede, direct, de reportaj, am spune, dacă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternic: «Copiii merg cu viața la școală, primeniți În șorțuri de sineală, În clasa treia soarele e mai plin când cineva a scris cu roș: STALIN». (Ă). Faptul că cei trei poeți se situează pe o linie de evoluție a liricii noastre, mereu mai apropiată de realitățile concrete ale țării, coincide cu prezența vădită În versurile lor a formelor de expresie populară. Și aici progresul este vădit față de transporturile mecanice de folclor pe care le-am putut cunoaște În alte tentative
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru alții ciumă, pentru unii miere,/pentru ăilalți fiere, voi cu durerile,/ei cu averile, voi cu ponoasele,/ei cu foloasele și cu ordânele lor ticăloasele». Problema poeziei festive, prezentă În chip destul de supărător la un moment dat În câmpul liricii noastre, pare a căpăta un răspuns satisfăcător În volumele de versuri discutate mai sus. Astăzi, poate oricine recunoaște că nu cu găunoase discursuri festive Întâmpină poeții noștri sărbătoarea muncii. (Ă) Dar realizările celorlalți poeți, orientate În jurul acelorași teme, aflate Într-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rubricii Cronica literară. Producțiile lirice ale lui Petru Vintilă de pildă, erau apreciate de cronicar, pentru că surprind „transformările de structură ale poporului nostru” și pentru că poezia aceluia era „accesibilă unei mase cât mai largi de cititori”31. Pentru același critic lirica lui N.Tăutu este și ea reprezentativă pentru că „a fugit de abstracțiuni, plasându-se din plin În mijlocul faptelor și oamenilor”, dar „trebuie totuși să-i atragem atenția asupra riscurilor prezentate de poezia-anecdotă pe care o cultivă involuntar și care amenință
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă) scrie versuri numai de cinci luni de zile. Cititorii Flăcării s-au putut edifica asupra calității versurilor din poemul publicat În numărul de 1 Mai”. Alți poeți crescuți: Viorica Boștea, Armin Stolper, Santa Iordan, I. Dulgheru, Toma Șipoteanu, ș.a. Lirica de cenaclu, ipostaza poetului-muncitor Își aveau În Scânteia o apărătoare constantă, intervenind cu sfaturi ori de câte ori revistele de specialitate nu apreciau cum se cuvine efortul În discuție. Iată-l de pildă pe Petre DRAGOȘ 35 apărând câțiva „tineri talentați” a căror
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite să poarte aspirațiile populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaintează În lume, cu toate pânzele desfășurate spre victorie sub razele măreței constelației roșii - flota de neînvins a proletariatului». (Radu PĂDURE. - Ultima călătorie a lui Gheorghi Dimitiov) În timp ce cronicile literare de serviciu ori comentariile literare Încurajau atari producții, În timp ce vârfurile liricii se gratulează reciproc, un serios semnal de alarmă asupra debilității lirice este tras din Însuși rândul poeților, În revista Flacăra, nesusținut Însă și de alte reviste. Adevăratul ecou al acestui articol se va auzi abia În anii următori, În campania
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că numai analiza foarte ascuțită a Împrejurărilor sociale În care a trăit Eminescu, analiza raportului dintre forțele sociale ale epocii, punerea În lumina reală a aspectelor luptei de clasă a timpului său, ne vor orienta către o justă interpretare a liricii sale (Ă)”. Despre chestiune În ansamblul ei, ne lămurește, Însă, tot I. Vitner. Acestuia, Contemporanul Îi publică lecția inaugurală ținută la Universitatea C.I. Parhon, catedra de istoria literaturii contemporane. Prelegerea și articolul Problema moștenirii literare 90, publicat apoi În broșură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În mod categoric caracterul reacționar al teoriei «artei pentru artă» erau socialiștii și În fruntea lor C. Dobrogeanu-Gherea. (Ă). Materialul publicat În ziarele muncitorești este de o Însemnătate deosebită pentru evoluția literaturii noastre, pentru că el constituie sămânța accentelor progresiste ale liricii și prozei noastre pentru câteva decenii. (Ă). Nu apar Încă În poezie sau În proză tipuri de eroi ai clasei muncitoare, dar Întreaga literatură e Într-o fierbere puternică, Înnoitoare. Constantin Mille și Anton Bacalbașa publică poezii antireligioase. Const. Buzdugan
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]