3,155 matches
-
muzicologie și profesoara universitară la Universitatea Națională de Muzică din București. "“Liana Alexandra este considerată drept cel mai important compozitor român al generației ei. Limbajul ei componistic este bogat, de la tehnică aleatorica și cea a clusterelor la melodica de amplu lirism inspirată de elemente folclorice din cultura ei natală.”" (Gregory Youtz. The Pacific Lutheran University, Tacoma, Washington, U.S.A.) S-a afirmat drept ilustra compozitoare pe plan național și la nivel internațional încă din anii 1970, obținând numeroase premii. Întreaga ei
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
sursă de inspirație ce o folosește este cântecul popular de nuntă, modelat cu măiestrie. Demetrios, în ""Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un intens lirism. Sappho se aproprie acum de vorbirea populară și devine când ironică, când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac, ai fecioara
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
pegasul poetului nu duce lipsă de povară. Să se fi avut în vedere o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezența apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă să păstreze un anumit rafinament (și nu doar la nivelul obișnuit, al limbajului care „evita” să producă disfuncții în plan ideatic)... Ce
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al VII-lea, acest lirism și cultul dragostei cavalerești se răspândește rapid în toată țara și chiar și peste granițe. Cel mai renumit poem al său, Troyes, îl are ca erou pe cavalerul Lancelot, îndrăgostit de Genoveva, soția regelui Arthur. Din poem reiese foarte clar
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a tablourilor de altar și pictează toată viața lui motive preluate din mitologie și din literatură, creând astfel adevărate poeme bucolice care debordează de lirism și frumusețe mistică. Și el utilizezază tehnica pictării în ulei, ajungând la soluții grafice inovatoare. Mergând pe urmele sale, Tițian aplică și dezvoltă această tehnică. Influențele stilului lui Giorgione se pot vedea și la Sebastian del Piombo, care își continuă
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Poezia de Marin Sorescu face parte din volumul Tușiți, publicat în 1970 și constituie o artă poetică ilustrativă pentru concepția despre lumea superficială și limitată, realizată sub formă de lirism obiectiv, cu ironia fermecătoare specifică scrierilor lui. Deși în plină perioadă a neomodernismului, poezia păstrează fondul tradițional al liricii, învelit într-o formă limpede și încântătoare, în care versul este scuturat de toate podoabele și descrețește fruntea (Eugen Simion). Este
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împletește cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structură poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunării, de pământul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitoreasca, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimina detaliul nesemnificativ, gestul incidental
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
1922, în casa de pe strada Primăverii nr. 19, cartierul Bisericii Amzei, București, dar și la Iași. Rebreanu a eliminat episoadele menționate mai-sus, a atenuat accentele mistice și naționaliste și a rescris unele construcții greoaie. Ultimul capitol a fost eliminat deoarece lirismul său afecta sobrietatea prozei obiective. Timpul transcrierii diferă de la capitol la capitol: Cartea întâi - 87 de zile; Cartea a doua - 25 de zile; Cartea a treia - 14 zile și Cartea a patra - 5 zile. Romanul a fost publicat în decembrie
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
apropie excelent de modul de a concepe arta al marelui romancier Peter Handke. Exact aceeași atitudine o descifrăm și în cazul său. Aparența o tratează cu multă dragoste; este și aceasta un fel de atitudine plină de demnitate și de lirism cu privire la lume; iar sub această aparență caută să descifreze deîndată nivelul micilor enigme care sînt legate de aparență, creîndu-se astfel un șuvoi de curgeri de lucruri, în care figurații fine, stihializate, se amestecă cu tușe esențializate aproape abstract, artistul urmărind
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Expoziția cuprinde trei elemente: "tema, contrasubiectul" și "interludiul". Tema de fugă trebuie să aibă un contur melodico-ritmic clar. Caracterul temei poate fi divers începând cu redarea unui lirism reținut mergând până la cea mai exuberanta sau dramatică expresie. Tema poate fi redusă că proporții de la 2-3 măsuri, sau mult mai amplă, până la 12-16 măsuri. Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
fi exemplele unor Don Juan, Kirilov, Franz Kafka) și libertatea absurdă, care implică pasiunea, revolta, sinuciderea. Ca și în cazul unor filozofi precum Blaise Pascal, Lev Șestov sau Karl Jaspers, eseul nu postulează adevăruri ultime, ci mai curând, într-un lirism exagerat, tinde să definească absurdul ca principiu destructiv al unei lumi în care totuși "trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit". Precedat de articolul "Remarcă asupra revoltei", cel de-al doilea eseu, "Omul revoltat", ilustrează, prin conținutul său dens
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
sa centrală: Woolf după cum se poate demonstra este cea mai lirică romancieră în limba engleză. Romanele ei sînt foarte experimentale: o narațiune, deseori lipsită de acțiune și destul de ordinară, este refractată -și uneori aproape dispersată -în conștiința receptivă a personajelor. Lirismul intens și desăvîrșirea stilistică se contopesc pentru a crea un univers supraîncarcat de imagini auditive și vizuale. Intensitatea viziunii poetice a Virginiei Woolf elevează cotidianul, uneori banalul spațiu- deseori mediul de război - a celor mai multe romane ale sale. De exemplu, "Doamna
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că filmul conține scene de „dinamism și ritm, clipe de suspens, pasaje spectaculoase, pete de culoare, clipe de destindere, abur de lirism”. El considera că filmele "Cu mîinile curate" și "Ultimul cartuș" îl reprezintă cel mai bine pe regizorul Sergiu Nicolaescu. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), același critic scria că "Ultimul cartuș" este inferior filmului " Cu
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
cel mai celebru este cel intitulat „Un zugrav”, acesta impresionând prin patetismul său. În perioada interbelică, arta românească cunoaște schimbări majore. Chiar dacă ecourile cubismului și clasicismului modern stârnesc controverse, acestea sunt benefice. Pictura românească interbelică are trei izvoare de plecare: lirismul grigorescian, ecourile curentelor noi în arta Europeană și interpretarea modernă a tradiției populare și culte. Acestea se întrepătrund adesea dând naștere la elemente artistice moderne. În contrast cu arta occidentală, în România, nici avangarda și nici modernitatea artiștilor noștri nu au negat
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
-și propriul său stil. Începutul său în pictură are o tentă expresionistă cu accente narative pusă în evidență mai ales în desene. Tonitza are o operă vastă compusă din peisaje, portrete, naturi moarte, interioare sau nuduri ce exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă forme aspre, colțuroase ce sugerează tragicul. Chiar și pe chipurile pure ale copiilor pictați de acesta se întrevede o umbră de tristețe („Fetița pădurarului”, „Cătiușa Lipoveanca” sau „Fetița olandeză
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Țărănci din Vlaici”). Studiind arta populară, acesta își îmbogățește paleta coloristică, renunțând la obișnuitele brunuri și griuri în favoarea unei cromatici pline de puritate. Pe lângă universul rural, Camil Ressu abordează și lumea citadină a intelectualilor și artiștilor, realizând portrete pline de lirism („Portretul de fetiță”, „Terasa Oteteleșeanu”). În prima jumătate a secolului XX sculptura românească va fi marcată de doi mari sculptori, Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși. Numit și „Luchian al sculpturii românești”, Dimitrie Paciurea aduce o notă de modernism în sculptura
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
grupați în jurul profesorului Ovid S. Crohmălniceanu au continuat să frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat în câteva volume colective, apoi s-au afirmat în volume colective. Între trăsăturile cele mai evidente s-ar putea aminti amestecul de narativitate și lirism în poezie, oralitatea expresiei, pastișa, parodia, colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernă s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase, prin extremă mobilitate și amestec voit al genurilor. Este greu, dacă nu imposibil, de împăcat punctele
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența în găsirea și pedepsirea ucigașului bărbatului ei o așază în alături de eroinele tragediilor antice. Mai mulți critici literari
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, același critic afirma că filmul conține scene de „dinamism și ritm, clipe de suspens, pasaje spectaculoase, pete de culoare, clipe de destindere, abur de lirism”. El considera că acest film și continuarea sa, "Ultimul cartuș", îl reprezintă cel mai bine pe regizorul Sergiu Nicolaescu. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În 1945, poliția și Siguranța sunt
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
filme artistice și documentare care l-au plasat în rândul cineaștilor iluștri din Republica Moldova. Menționăm filmele "Se caută un paznic" (1967) și "Singur în fața dragostei" (1969) ș.a., precum și primele filme documentare din cinematografia Republicii Moldova. Filmele sale documentare sunt pline de lirism, cu o poetică creștin-ortodoxă. Începând din anii '70, el nu a mai participat la activitatea cinematografică din RSSM decât sporadic. A obținut mai multe premii pentru filmele realizate și anume: Marele Premiu pentru film documentar la Festivalul regional de filme
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
de sociologie" și în altele. Debutează cu versuri, în revista "Vieața nouă" în 1918. Colaborează cu versuri și proză în revistele "Orizonturi noi", "Sburătorul", "Năzuința", "Cuvântul liber", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Viața literară" și în altele Eugen Lovinescu remarcă lirismul primăvăratic și direct, exprimat în versuri ușor romantice, ușor declamatorii, amabile și spontane din poezia lui . Victor Durnea consideră că în versurile sale climatul este vagul sufletesc, prins în sugestii înprumutate din domeniul muzicii. Există o sensibilitate în care dominanta
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai înalte“, de la "Literatorul" lui Macedonski și de la "Viața Nouă" („Vieața Nouă“) a lui Ovid Densușianu, o „negare“ a formulelor / tiparelor tradiționale, printr-o programată desolemnizare a lirismului în numele „libertății absolute a cuvântului“, devenind apoi, prin / după „circuitul european de București - Zürich“, o «expresie a unui moment istoric de criză», arătând «disponibilitate pentru anarhia absolută», în majoritatea artelor, pentru «acte de rebeliune spectaculos-excentrice» . "Româneasca avangardă" ca "modernism bine
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
mai fi într-adevăr fructul unei similarități temperamentale, și-a câștigat în ultimul timp adeziunea unui mare număr de tineri autori, foarte fecunzi și cu o masivă prezență în cele mai multe periodice literare. Vorbind despre impresia pe care o dă acest lirism contemporan, unul dintre cei mai autorizați critici români de astăzi, Vladimir Streinu, iscălește, în revista „Contemporanul“ de la 16 decembrie 1966, un foarte judicios articol din care extragem rândurile de mai jos: „Această impresie vine de la cohorta de poeți care-și
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
vieții. A trăit și a scris într-o perioadă în care genul literar dominant devenise romanul, așa cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea fusese poezia. Această deplasare spre epic este semnul unei noi orientări literare: dacă, prin definiție, lirismul este expresia eului, romanul trebuie, și este, expresia non-eului. Într-o perioadă istoricește scurtă, 1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
cunoaștere și poem alegoric. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în plan oniric. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de lirismul de măști, personajele având o semnificație simbolică. Formula compozițională este cea a povestirii în ramă. Primele patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești. Menestrelul e invitat să cânte la spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]