3,209 matches
-
unei solide creațiuni literare. ANTON PANN Anton Pann (1797-1854) era din tagma psalților, pricepuți în "ifose" și "aghioase", în "tereremuri" și "nenenale" sub semnul vestitului Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cărțile lui sunt opere de specialitate: Axion, Cântări liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic și practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat însă, fiind și tipograf, cu prelucrarea de opere de colportaj: Cântări de stea, Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadan, Năsdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul Erotocrit și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi relații și expresii noi: Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea primăverii, cuprins de o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
M-am legat să merg cu voi,Dar m-aș duce înapoi Că mi-i dor de acasă. Poeziile iau lungimi intolerabile, cele mai simple propoziții compli-cîndu-se printr-un cifru de convenții simbolice (azimă, vin, blid, năframă), cam în stilul liturgic al lui Claudel sau în maniera Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii trebuie să te apropii de ele cântând. În Lauda Somnului Blaga cade într-o nostalgie de eden, într-o lâncezeală numită "tristețe metafizică", încercînd să evoce un "peisaj transcendent". Stilul devine liturgic și Aleluia răsună pestetot. Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
renunțarea la marile probleme ale ființei, ci cu încercarea de a explicita, de a identifica cuvintele și sensurile, de a stabili mecanismele care stau la baza constituirii semnificației. Vorbind despre specificul limbajului filosofic, Gabriel Liiceanu notează: "Limbajul filosofiei nu este liturgic; în dialogul omului cu infinitul, numai gândirea este festivă, cuvintele sunt cele obișnuite. Pentru a filosofa nu de alte cuvinte avem nevoie, ci de alte idei"96. Transpare din aceste rânduri o deosebire fundamentală dintre limbajul politic și cel filosofic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al predicii implică modelarea sintaxei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atâția alții, și de propriii săi fii. II. MĂRTURII ULTERIOARE MORȚII ȘI CANONIZĂRII SFÂNTULUI FRANCISC Două sunt lucrurile care fac din Francisc un sfânt renumit: canonizarea, pe care papa Grigore s-a străduit să o facă cunoscută, introducând în calendarul liturgic sărbătoarea Sfântului Francisc, și prezența activă a fraților aproape în toate țările europene. Celei mai intense căutări de informații îi corespund numeroase adnotări, îndeosebi printre cronicarii vechilor mănăstiri; dar și folosirea acestora de către predicatori și compozitori de pilde pentru predici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minori, iar apoi prima acțiune a pontificatului său a fost aceea de a o revoca. Într-adevăr, Inocențiu decretase că vor fi excomunicați toți frații care ar fi îngăduit vreunui enoriaș să asculte liturghia, sau [să participe la] alte ceremonii liturgice, [la ei] într-o zi de sărbătoare. 122. Fratele Mansueto a povestit de asemenea că un frate, pe când se ruga în grădină într-o localitate din Sicilia, a văzut o armată puternică de cinci mii de cavaleri cum intra în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
contradictorii și anumite abuzuri (p. 311-312). ...În anul 1259, locuiam în Borgo San Donnino și am compus și am scris un alt Libro dei tedii [Cartea plictiselilor, n. tr.], asemenea lui Patecchio (p. 674). 2. Sfântul Francisc de Assisi Sinteză liturgică a vieții Sfântului Francisc 6. În anul 1226, în ziua de 4 octombrie, sâmbătă, spre seară, Fericitul Francisc, întemeietorul și conducătorul Ordinului Fraților Minori, a trecut din această lume întunecată în împărăția cerească și a fost înmormântat într-o zi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vindecarea completă a rănilor de la abdomen și de la organele genitale. Iar Dumnezeu, prin intermediul slujitorului și prietenului său Francisc, a înfăptuit multe alte minuni ce merită a fi amintite; dar vei putea citi despre ele în biografia sa (p. 96). Oficiul liturgic 14. Acest papă Grigore a compus în cinstea Fericitului Francisc imnul Proles de coelo prodiit, responsoriul De paupertatis horreo, proza Caput draconis ultimum și o altă lucrare despre patima lui Cristos, Flete fideles animae. La rugămintea fraților, l-a desemnat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn s-au tradus și s-au Întocmit În românește spre folosu-vă”... (Irmologhiu, 1846). Există, În aceste rînduri și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
traducere de Cezar Baltag, Editura Humanitas, București, 1994, în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, Editura Anastasia f.a., București,; Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christina, București, 1995) și John Meyendorff (Teologia bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, traducere din limba engleză de pr. Alexandru I. Stan, Editura I.B.M.B.O.R., București
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Mai mult, forța trece înaintea dreptului. Creștinarea. Este vorba, în sfîrșit și ne întrebăm dacă aceasta compensează cele prezentate mai sus de o societate pe cale de creștinare. Orașul este oraș creștin care, sub îndrumarea episcopului, trăiește în ritmul marii ceremonii liturgice, celebrate fie în biserica catedrală, în interiorul incintei, fie în exterior, în basilici ridicate în apropierea cimitirelor sau pe mormintele sfinților care îi atrag pe pelerini: Sfîntul Martin la Tours; Sfîntul Denis în apropiere de Paris, al cărui cult este încurajat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dacă nu-și respectă jurămîntul, ei se expun riscului unor sancțiuni ecleziastice grave precum excomunicarea. Apare apoi, la începutul secolului al XI-lea, "armistițiul lui Dumnezeu", care interzice orice acțiune războinică în anumite zile și în anumite perioade, în funcție de calendarul liturgic. Așa se face că, puțin cîte puțin, lumea "celor care se roagă" s-a demarcat în raport cu lumea "celor care se luptă". Se născuse o nouă stare de spirit. Aceasta duce, de data aceasta la Roma, la *reforma gregoriană după numele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
perioade ale anului, primirea *sacramentelor care jalonează viața individuală (botez, prima împărtășanie, căsătorie, maslu). Celelalte sînt facultative, ca pelerinajele la marile sanctuare sau la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult magice decît creștine. Este cazul focurilor aprinse pe coline în ajunul Sfîntului Ioan de vară, 24 iunie, al dangătelor de clopote pe tot timpul nopții de Toussaint pentru a întîmpina sufletele morților, a buturugii arse în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
XX a fost publicată prima ediție completă a lucrărilor teologice scrise de episcopul Niceta de Remesiana, prin strădania învățatului britanic A. E. Burn, care-i face și o amplă Introducere. În anul 1964, Mgr. D. Dr. Klaus Gamber, conducătorul Institutului Liturgic din Regensburg, a dat la iveală o nouă ediție a scrierilor Sfântului Niceta de Remesiana. centrul provinciei Iliricului, legând Europa apuseană cu Constantinopolul. Întemeiat de împăratul Traian (98-117), orașul purta la început numele Respublica Ulpianorum și era așezat la apriximativ
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este o eroare a autorului notei, așa cum s-a produs și eroarea cu privire la redarea corectă a numelui Sfântului Niceta. Unele cărți ale Sfântului Niceta (De psalmodiae bono și De vigiliis) îl arată pe marele misionar ca un pasionat al cântării liturgice, fapt confirmat și de Paulin de Nola. Folosirea unor texte biblice în cuvântarea De psalmodiae bono demonstrează că este unitate strânsă între această lucrare și imnul Te Deum. Unii cercetători au sugerat părerea că imnul Te Deum a circulat în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de romanizare a „populațiilor barbare” aflate printre dacoromani. Misionarismul Sfântului Niceta l-a impresionat pe Paulin, iar personalitatea patristică a misionarului dunărean i-a stârnit admirația, exprimată în cuvinte de laudă. La rândul său, Sfântul Niceta lua cunoștință de viața liturgică de la Nola, de teologia de acolo; intra în legătură cu numărul mare de credincioși veniți la sărbătoarea Sfântului Felix (ale cărui moaște se aflau în acest orășel); se edifica asupra stilului edilitar și al picturii bisericești; avea prilejul să facă unele comparații
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
categorii: unele catehetice, prin care autorul a făcut cunoscută credința creștină catehumenilor săi sau i-a întărit în credință pe fiii săi duhovnicești, apărându-i de rătăcirile eretice și de superstițiile păgâne; altele practice, referitoare la cult și la viața liturgică a comunității, atitudinea în biserică, cântarea în comun, ținuta vestimentară. Din prima categorie fac parte lucrările: De diversis appellationibus; catehismul, descris de Ghenadie de Marsilia, De ratione fidei; De Spiritus Sancti potentia; De Symbolo și De agni pascalis victima. Din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
așa cum reiese din sfaturile și îndemnurile pe care acesta le dă cu privire la participarea la slujba privegherilor și la cântarea psalmilor în biserică. Sfântul Niceta are încredințarea că, venind frecvent la biserică și participând cu luare aminte la lecturile și cântările liturgice, credincioșii vor renunța singuri la exagerările în îmbrăcăminte și podoabe. El apreciază și laudă bărbatul și femeia care se lipsesc de o parte din odihna nopții pentru a participa la slujba privegherilor ce se făcea vineri seara și sâmbătă seara
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
participe cu entuziasm la slujba privegherilor de vineri și sâmbătă seara, să păstreze buna ordine în biserică, adoptând o atitudine de evlavie și rugăciune. În viziunea Sfântului Niceta, credincioșii nu erau simpli spectatori în biserică, ci aveau o anumită funcție liturgică, dând răspunsurile la slujbe, cântând psalmi și și alte cântări liturgice. 2. Folosul cântării în comun la slujbele religioase din Biserică. Din cele mai vechi timpuri, muzica a constituit o podoabă a sufletului omenesc. Biserica a cultivat-o, la rândul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să păstreze buna ordine în biserică, adoptând o atitudine de evlavie și rugăciune. În viziunea Sfântului Niceta, credincioșii nu erau simpli spectatori în biserică, ci aveau o anumită funcție liturgică, dând răspunsurile la slujbe, cântând psalmi și și alte cântări liturgice. 2. Folosul cântării în comun la slujbele religioase din Biserică. Din cele mai vechi timpuri, muzica a constituit o podoabă a sufletului omenesc. Biserica a cultivat-o, la rândul ei, cu grijă, considerând-o a fi unul din modurile cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
practicată în Siria și Egipt) au devenit occidentale și ecumenice, aceasta se datorează în primul rând cărților lui Cassian. f. Limba latină a reprezentat instrumentul de bază ce a slujit scriitorilor sciți în propovăduire și misiune, în operele scrise și liturgice, în călătorii și întâlniri. O limbă devenită deja universală, și care aparținea Imperiului roman de atunci, era folosită de administrația vremii și obligatorie în raporturile cu autoritățile. Aproape toți scriitorii de care vorbeam cunoșteau și limba greacă sau un alt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]