547,468 matches
-
responsabilități asumate cu elanuri juvenile și, evident, a fascinației pentru domeniile pe care le ataci frontal, dar în care nu ai o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică și din nevoi propagandistice, fără a se lua în calcul un mediu artistic real și configurația specifică a spațiului de referință, așa cum derivă el, în principiu, din calificativul național. Cu o conducere numită discreționar, de unde și comportamentul ei discreționar, fecundarea s-a făcut in vitro, iar nașterea, grăbită
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
Dumitru Hurubă După ce am deliberat vreo trei ore, am hotărât cu prietenul Haralampy să ne petrecem Sărbătoarea Crăciunului la țară, la bunicii Coryntinei. Desigur, nu ne-a fost ușor, iar decizia am luat-o abia după ce, în context, nevasta lui Haralampy, având o clipă de inteligență, a zis: -Dragilor, eu cred că ar trebui să facem un studiu de caz în prealabil... Prietenul a prins momentul și, după ce mi-a șoptit la ureche
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
noaptea. Pe lîngă timp pierdut, e și un imens, epuizant, consum nervos. ș...ț Iar pentru simplul gust al statisticii, în măsura în care nu uit, voi nota timpul pierdut de fiecare dată. Încep azi: zi ploioasă, nori negri, întuneric. Așadar, lumina se ia între 1915-20, timp în care nu vezi, evident, nimic. E începutul scurtei vacanțe și pauză utilă de meditație în lectura presocratică. Dacă mi-aș putea impune ca, în toate aceste pauze, să mă gîndesc la carte, dacă mi-aș putea
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
a cărui principală ocupație e să mă facă să uit de mine ș...ț Ordonat, meticulos. Orice trăznaie, interzisă. Orice intimă și spontană derută, suprimată." Invers decît, bunăoară, în Rața sălbatică: "Ia-i unui om minciuna vitală și-i vei lua astfel fericirea." Dimpotrivă, condamnată la "poză", Ioana Em. Petrescu scrie ca să se recupereze, fie și în parte, ca să înțeleagă lucruri pe care credea că le-a pierdut, amintiri din existența ei pre-socială. Dacă, se vede, nu face chiar ce vrea
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
sensurilor noțiunii. Informațiile care ies din când în când la suprafață arată că Securitatea lui Dej-Ceaușescu nu era străină nici de fapte unanim condamnate de lumea civilizată. Vezi cazul Carlos și aruncarea în aer a sediului "Europei libere". Să le luăm, însă, pe rând, cu precizarea că e vorba de Securitatea de dinainte de 1989. Din fericire, România a fost ferită de atentate de tip terorist pe propriul său teritoriu. Dar asta nu înseamnă că prieteniile deocheate ale lui Ceaușescu n-au
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță thracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va lucra în atelierul lui G.D.Mirea, pictor academist bine cunoscut și prețuit în
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. In timpul îndelungatei sale șederi la Paris, în afara contactului inevitabil cu mediul academic, în general, și cu profesorul Laurens, prețuit profund și sincer, Camil Ressu ia contact în mod firesc atît cu pictura stocată în muzee și colecții, cît și cu mișcarea artistică vie, de dincoace și de dincolo de Sena; diversă, cosmopolită și, nu de puține ori, de-a dreptul derutantă. Astfel, în muzee îi va
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru totul derularea epică a poveștii lui Creangă chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman picaresc tradițional (Don Quijote este, evident, primul model de luat în considerare, un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
meciuri de șah de factură cu totul specială sau chiar de... fotbal), trimiteri la locuri și personaje din actualitate sau din epoci diferite (acțiunea se desfășoară pe distanțe uriașe, din America de Sud pînă în Nordul înghețat, iar unele dintre personajele care iau parte la ea au trăit în epoci diferite. Astfel privite lucrurile, Relatare despre Harap Alb devine un soi de carte a cărților în care este condensată întreaga memorie culturală a lumii, din antichitate pînă în zilele noastre. Fiecare personaj al
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, el nu parodiază și nu pastișează (cu excepția, eventual a poveștii propriu-zise a lui Ion Creangă) textele din care își ia referințele. Cel mult face cu ochiul spre diversele surse livrești, dar revine de fiecare dată la firul clasic al poveștii. Din cînd prin gura lui Flămînzilă, Gerilă, Vorbilă, Păsări-Lăți-Lungilă și a celorlalți vorbesc Rabelais, Shakespeare, Corneille, Machiavelli & co. Ceea ce nu
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
al XV-lea. Călăuzită de voci divine, fecioara Ioana de Domrémy - cunoscută apoi sub numele de Ioana d'Arc -, conduce armatele și cucerește Orléans-ul, iar delfinul Carol e încoronat rege la Reims. În bătălia de la Compičgne va fi însă prinsă, luată prizonieră de britanici și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais, cavalerul lângă care luptase și pe care îl fascinase cu puritatea și înfățișarea ei angelic-androgină, nu reușește să o salveze, deși
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
descrie Franz fabuloasele fese ale Rebeccăi? își mângâie dracul sexul păros cu propria coadă. - Care bărbat care a citit romanul ar putea vreodată uita acea pagină! Sau celebra scenă a felației din Gringo Viejo, de Carlos Fuentes! mă lăsai eu luat de valul excitării. - "Perversiunea nu este forma bestială a erotismului, ci partea sa civilizată: copulația este demnă de animal, numai devianța este umană, impunând o măsură barbariei organelor, și construiește o artă complexă altoită pe o natură simplistă", cită exact
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Decupează din textul criticului fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
față de Marin Mincu. Sunt tot mai mulți aceia care-i spun fără ocol că-l admiră, o spun și chiar și o scriu, negru pe alb, iar unii de-a dreptul îl glorifică, îi înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
Gheorghe Grigurcu Teoria literaturii a luat în ultimul timp un avînt ieșit din comun. Masivă dar și arborescentă, proliferantă pe multiple paliere, ea pare a marca un moment al preeminenței rațiunii asupra vectorilor iraționali, empatici ai abordării creației, dacă nu total nesocotiți măcar încadrați în scheme
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Cluj- Napoca. "Pretextul", precizat într-o notă, este cel al unei burse pentru studii doctorale la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich. Se întîmpla cu zece ani înainte ca textul integral să apară în volum. Ioana Bot n-a luat, aflăm, notițe, pentru a construi, din detalii a căror adecvare se pierde în timp, o atmosferă, ci o persoană. Rezultatul este, așadar, echivalentul bricolat și frugal al unui respectabil Bildungsroman. Însemnările sînt dese, aproape cotidiene, acoperind perioada unui an academic
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
simplu. Șantaj pentru păstrarea funcției. Și aici cred că ar merita să ne gîndim nu numai la cei care au cedat acestui șantaj, ci și la cei care l-au favorizat. Adică la săpătorii care au intrat în PSD, ca să ia locul directorilor în funcție. Din cîte știu, numărul acestora din urmă e mult mai mare. Deosebirea e că pe aspiranți nu-i contabilizează nimeni în ce partid sînt. Una peste alta, însă, de unde s-a tras toată această istorie? De la
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
a lăsat șantajat merge, mafiotic, de partea șantajistului, s-a dovedit inexactă. Fiindcă altfel, cu membri și cu simpatizanți PSD ar fi cîștigat alegerile liniștit. După ce le-a pierdut, o parte dintre cei care s-au lăsat șantajați și-au luat adio de la PSD. Acești oameni s-au repezit imediat către Alianța D.A. sperînd să găsească un nou adăpost politic. Unii au făcut-o numai și numai să nu-și piardă funcțiile. Au sperat că vor fi primiți cu brațele deschise
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
într-o zonă în care contraexemplele l-ar așeza pe sociologul și criticul M. Ralea într-o poziție mai puțin favorabilă. Nu este cazul. Important este studiul său din 1927, De ce nu avem roman?, studiu pe care Al. Săndulescu îl ia în discuție reținând motivele care pot sta în picioare, și surdinizându-le pe cele mai pripite. Această problematică merită contextualizată - și a fost - într-un demers mai amplu, cum este antologia de Aurel Sasu și Maria Vartic, Bătălia pentru roman. Mai
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
al lui Oliver Stone, Alexandru, a cărui lansare e precedată de o campanie ridicol de scumpă, e într-atât de prost încât îți vine să crezi că mult trâmbițatul scandal legat de homosexualitatea protagonistului e încă o scorneală publicitară. Regizorul ia un personaj istoric și-l modelează, ca pe plastilină, în atât de multe direcții încât rezultatul e diform prin excelență. Întâi și întâi, Stone își bate capul să respecte adevărul istoric, ceea ce, având în vedere enorma cantitate de scrieri despre
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
dar în același timp îl vezi descurajându-l de la adoptarea acestui tip de viață și atenționându-l că implică multă suferință. O vezi pe Olympia (Angelina Jolie) insuflându-i idei despre originea sa divină. Presupunând că Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
fericit să troneze pe capra unei republici fără hățuri, se pare că vechiul timonier știe unde sunt ascunse frâiele. Treaba cu anticipatele însă chiar că mă amuză! La o adică, cine-o fi având nevoie de ele? Păi, să-i luăm pe rând: PSD-iștii? Nici vorbă. A accepta să intre la anticipate la câteva luni după ce scăderea spectaculoasă a impozitelor se va face simțită ar însemna pură sinucidere. Cu problemele interne ale partidului, cu incompatibilitatea tot mai greu de ascuns
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
politic există și mulțimea tulbure a parlamentarilor surdo-muți. Adică cei pe liste nu se știe cum și care se simt în culmea fericirii că au șofer, acces liber la internetul și la frizeria Parlamentului. Nu-i veți vedea și auzi luând vreodată parte activă la dezbateri, dar îi puteți urmări evoluând spectaculos la cantină. N-au nici idei, nici convingeri și nici interesul de a schimba ceva. Nu li s-au oferit și nu li se vor oferi niciodată posturi în
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
ce se petrece cu el... Nu vezi ? îmi zice. Domnul președinte Băsescu merge la meciuri de hochei, în loc să... Și îi mai și aplaudă pe spectatorii ciucani... Nu crezi că e un semn ? -Mai taci, domnule!, îi spun, că mă exasperezi. Ia privește la jurnalele tv din seara asta: nu s-a spus nici un cuvânt despre Mutu... Mai știi ce spunea soacră-ta ?1) Și-apoi, după ce s-a dat la magistrați și la "interniști", nu e normal să se relaxeze și
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
din miile care ne populează. Aș fi simțit nevoia accentuării unui contrapunct mai puternic, ca o ruptură, atunci cînd măștile cad și limba de lemn se usucă, atunci cînd fiecare își mărturisește eșecul și consecințele lui, atunci cînd dramele personale iau locul șabloanelor, atunci cînd fiecare își strigă ființa și neputințele. Cocoțați-vă cîndva, într-o seară, în podul unei case boierești de pe strada Mîntuleasa, colț cu Calea Călărași! Oameni de lux, oameni recenți, moderni, oricum, ai zilelor noastre. Veți înțelege
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]