3,495 matches
-
și am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la picioare-i erau date cu ojă roșie. Când am închis ușa, bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-am zis, săru’ mâna bunico, ia te uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau ele. Ei au văzut curând un uriaș stând la gura unei peșteri boltite, cu o bâtă cât toate zilele în mână,și pe de-asupra, având o înfățișare făcută să să bage frica în cel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pod și au trecut nesupărați de cealaltă parte, unde au găsit trofeul împodobit cu armele lor. Aici fiecare cavaler și-a luat ce era a lui, și toți, în afară de paladini și de prietenii lor, se împrăștiară pornind fiecare încotro îl mâna pofta sau datoria. Dudon Danezul, unul dintre cavalerii salvați, dăduse de știre verilor săi că fusese făcut prizonier de Morgana, tocmai acum venea spre ei un mesager de la Carol Magnul care le cerea să se întoarcă pentru a apăra Creștinismul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-l readuce pe calea vituții. Melissa nu era orbită de dragostea ce o purta frumosului cavaler, ca Atlantes, care, negândindu-se decât la a-i apăra viața, puțin îi păsa de faina lui. Bătrânul vrăjitor fusese acela care îl mânase pe Hipogrgrif către insula fermecătoarei Alcina, unde nădăjduise că favoritul său avea să învețe a-și uita onoarea și setea de glorie. La vederea Melissei, chipul Bradamantei s-a iluminat de bucurie și nădejdea a renăscut în ea. Melissa nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au văzut nevoiți a continua
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după a cincea împingere, dar între timp m-am întors și am văzut figurile defetiste retrăgându-se în lumină, și nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
teroriști care conspiră, dictatori binevoitori), dar sunt pământene, și ne seamănă atât de mult. Femeile sunt mai civilizate. Gagicile sunt sexul slab. Îți pot da dureri de cap acasă, dar nu-ți fac zile fripte pe stradă. Bărbații sunt adesea mânați de femei să descopere dimensiunea feminină a personalității lor. Întotdeauna am crezut că e vorbărie fără rost, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Poate că asta mi se întâmplă - încep să mă transform în gagică. Asta ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment? Pufulon, izgonit, se pitise sub un liliac și mă aștepta pentru o ședință de alin tat! Stăteam un sfert de oră cu el, nu se uita la mânca rea pe care o aduceam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
afișe cu „Jos comunismul!“, având dedesubt colaje de fotografii cu imaginile nenorocirilor noastre. Pe urmă mi-am făcut un tricou pe care am scris „Sunt golan“. Mă oprea pe stradă lumea să mă întrebe de unde l-am cumpărat. Mulți ro mâni de aici voiau să poarte așa ceva, pe atunci. În atelier păstrez steagul României găurit. — Îmi aduc aminte că și Alexandru Paleologu s-a declarat golan, în semn de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai spus că porumbeii, în loc să coboare pe acoperișul atelierului, cum era firesc, s-au îndreptat, zoriți, strânși unul în altul, spre miazănoapte. Niciodată nu se depărtaseră de casă, doar se roteau deasupra, la înălțime, însă în ziua aceea parcă îi mâna ceva din urmă! Nici n-au privit înapoi!... A stat multă vreme să-i aștepte - nici la școală nu s-a dus -, dar până seara nu s-au întors. Și nici în zilele următoare... Cam așa stăteau lucrurile, după spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tu. După ce se despărți de Ina, Olga Își spuse că simplele bănuieli nu puteau constitui motive de îngrijorare. Dar n-ar fi lipsit de interes să afle mai multe amănunte privitoare la tăinuita legătură a Inei. O forță invizibilă o mâna de la spate, îi alimenta curiozitatea. Nu putea să se hazardeze să lase totul în seama lui niciodată! Va afla ea! Neapărat trebuie să afle, cât mai curând. Niciodată nu trebuie să spui niciodată! Atunci, abia atunci, va poposi peste sufletul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Savel, fost salariat al Medicinei din Iași, sector economico-administrativ, mai află că evoluția evreilor a fost sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
circuitul lingvistic românesc. Numai Dimitrie Cantemir, după lupta de la Stănilești, 1711, în retragere și în preajma Țarului a putut crede, în drum spre Iași și după, că va putea aduce la vatră convoaiele de români pe care i-a văzut mânați de tătari peste Prut spre Crimeea. Trecutul prin foc și sabie, Gheorghiță Savel, ajunge în țară și în scurt timp pe frontul eliberării Transilvaniei, obligat fiind de sovieticii care ne ocupaseră Țara și ne controlau și-n ascunzișuri. Lupta în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc, și care, la scurt timp și-a dat adevăratul nume pe față, de partid comunist, venetic, de sorginte antiromânească, antiumană, așa cum s-a dovedit și răsdovedit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic tisisem de ea, nu de o astfel de legătură aveam nevoie, dar alternativa era camera mea goală și serile de suferință atroce. Așa că am continuat. Pe terasa blocului meu din Ștefan cel Mare, de unde se vedea tot
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
e o „necesitate Înțeleasă“ - o necesitate a tovarășilor secretari și prim-secretari, de care țineau cu dinții, pentru că fără această necesitate ciuciu privilegii, dar Înțeleasă de clasa muncitoare cu mult calm și Înțelepciune... Vasile nu s-a Întrebat ce Îl mâna pe prietenul lui să scrie astfel de inepții, din moment ce le și publicase, iar el mai avea până să confirme În felul acesta... I se părea lui că acesta ar fi drumul pe care trebuie să mergi ca să ajungi cineva prin
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a nu știu câta oară spre Capri, cineva lansă o profeție obscură, care se răspândi iute în întreaga Romă. Drusus scrise: „Niște astrologi din Răsărit au citit în planete că Tiberius a părăsit Roma pentru a nu se mai întoarce...“ Mânat de speranțe diferite, dar la fel de vii, poporul întreba de unde apăruse profeția. Întrebă și Gajus, amintindu-și povestirile mitice ale bătrânului preot egiptean din templul de la Sais. „Au cercetat cerul toată vara“, scrise Drusus, „cu instrumente aduse de la astronomii chaldeeni. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amănunte: actele, materialele, terenul, firma angajată să pună proiectul în opera arhitecturală a orașului. Atât a mai rămas. Doar, să se treacă la fapte. Sesiunea consiliului local se încheie. Participanții se dispersau, de la ieșire, fiecare, spre locul spre care îl mânau interesele de moment. Căci, despre cele de perspectivă, o să avem, poate, dizertație, la o dată ulterioară. Urcă la volanul ultramodernului său autoturism și porni, vâj!, către sediul firmei constructoare de garaje. Acolo - toate erau în ordine. Așa cum se înțelesese cu patronul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
văii, a zbârnâi, precum coarda unui zmeu imens. FRONT CONTRA FRONT Teritoriul României. Al doilea război mondial. Undeva, pe front. Un contra front. O mare nenorocire contra unei alte mari nenorociri. Că așa e să fie, când, turmele mulțimii sunt mânate, către acolo unde vor cârmacii lor temporari. Între firul aproape invizibil al apelor micului curs, față în față, la foarte mică distanță, liniile de atac ale armatelor în înfruntare. De o parte - cea hitleristă; de alta - cele ale fostului imperiu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
entuziasmului unui popor, care la un moment dat au crezut în ceva. Desigur că în zilele noastre, nici măcar pe pușcăriași nu-i mai poți pune la treabă și de aceea pare de neconceput, cum tinerii de atunci, fără să-i mâne nimeni de la spate, s-au înscris voluntar pentru a scrie poate cea mai înălțătoare și profund umană, pagină din istoria acestei țări continuu oropsite, istorie pe care scârbe autohtone, prostite de străini încearcă să le ascundă sub acum sub preș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]