3,421 matches
-
sunet pl)cut de clopoței: niște b)ieți arabi Își fug)reau la vale m)gării. Cand auzi clopoței sunând, te aștepți s) vezi s)nii și s) fie frig. Nu sunt Ins) decât niște b)iețandri viguroși și veseli, mânându-și nebunește m)gării spre Poartă Leilor. „C)lare de la Ramallah la Lydda” - scria Herman Melville În jurnalul s)u de c)l)torie din 1857. „O escort) c)lare de vreo 30 de b)rbați, toți Înarmați. Frumoas) cavalcad
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cut asta. Un suflet tan)r, curat, a zis el. O asemenea ignorant) era reconfortant). Tan)rul marinar nu știa nimic despre holocausturi sau despre tancurile din deșert sau despre bombele teroriste. Reîntors pe mare, John a trebuit s) r)mân) În sala mașinilor carturi duble, pentru c) nu avea deloc ajutoare. Cand nu era de serviciu, citea În cabina să și st)tea de vorb) cu confidentul lui, Mississippi. Echipajul spunea despre el c) bea În prostie În cabina să
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aerul unui om care se preg)teste s) semnalizeze cu dou) fanioane. Încerc s)-l ajut f)când conversație În timp ce el frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur) lumea că un satelit. Sunt obișnuit cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o cafea. Ne arăt) dup) aceea o fotografie color, mototolit), reprezentându-l pe fiul s)u care studiaz) medicină la Chicago. Îi spun c) sunt din Chicago. E Încântat. Fotografia, plin) de amprentele degetelor celor care Îl iubesc, trece din mân) În mân). Și În felul acesta ne-am Împrietenit. Mică fund)tur) În care ne afl)m e plin) de coji de portocale și excremente, coji de ou) și capace de sticle. Aproape Îmbr)țișându-ne cu brațele sale când ne
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Ne arăt) dup) aceea o fotografie color, mototolit), reprezentându-l pe fiul s)u care studiaz) medicină la Chicago. Îi spun c) sunt din Chicago. E Încântat. Fotografia, plin) de amprentele degetelor celor care Îl iubesc, trece din mân) În mân). Și În felul acesta ne-am Împrietenit. Mică fund)tur) În care ne afl)m e plin) de coji de portocale și excremente, coji de ou) și capace de sticle. Aproape Îmbr)țișându-ne cu brațele sale când ne arăt) drumul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vedere c) un Înalt prelat trebuie s) fie, din punct de vedere fizic, f)r) defect, judec)torul Cohn a propus s) se mutileze simbolic - s-a oferit s) i se Îndep)rteze chirurgical o falang) de la degetul mic de la mân). I s-a spus Ins) c), chiar dac) și-ar ț)ia un braț, el tot ar r)mane un Cohn. Așa Încât judec)torul Cohn, care a reprezentat Israelul În Comisia pentru Drepturile Omului la ONU și mergea deseori În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
evrei s-a transformat În altceva - proiectul de „recuperare a p)mântului”. Primii lideri sioniști Încercau s) salveze oamenii. Conducerea realist) a sionismului era dispus) s) accepte divizarea „pentru că evreii s) fie mai degrab) asimilați și salvați În loc s) r)mân) fideli sloganurilor pe care ea Ins)și le inventase”. Salvarea este adev)râtul scop al sionismului - nu „eliberarea” P)mântului F)g)duinței, ci salvarea evreilor, amenințați În mod repetat cu anihilarea. Lamm crede Ins) c) Ben-Gurion a avut un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
l)toreasc). Ei au nevoie de lume. Cand simt nevoia - și o simt adesea -, trebuie s) c)l)toreasc) departe. Pentru ei, ț)rile arabe din jur le sunt interzise. Merg În Europa sau America. Dac) nu vor s) r)mân) În urm), hematologii, matematicienii, sociologii trebuie s) ias) În lume; dar ceea ce Ii determin) s) o fac) nu sunt numai exigențele profesionale. Dragostea și fascinația se Împletesc cu considerații de ordin practic. Începând din secolul al XVIII-lea, cănd revoluția
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
i-am v)zut - la Willy Brandt punându-și pe cap o p)l)rie Stetson pe malul unui râu cu p)str)vi, În Colorado, la Harold Wilson, cu p)rul s)u neîngrijit și cu acea strângere de mân) lipsit) de orice efuziune. Francezii, cred, vor fi ultimii care vor renunța la aerul emoționat. A fost emoționant s)-l Întâlnesc pe Saint-John Perșe, diplomatul și poetul. F)cea ochii mari, ca un vr)jitor, când Îți pronunța numele, comportându
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
matematic), așa c) lu)m autobuzul spre libr)ria Foyle’s, pe Charing Cross Road. Groaznic cu c)rțile astea! Ins) tot mai cump)r câteva, pentru a le ad)uga colecției mele despre Orientul Mijlociu din bibliotec). Cu pachetele În mân), o lu)m agale spre Piccadilly și spre cinematografe - dac) se poate spune c) mergi agale pe frigul )stă. Un artist de strad), vopsit că un clovn, danseaz) pe muzica ce se aude din dou) boxe, f)când jonglerii cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ocupație israelian). La ce s-ar fi putut aștepta, ca perspective și aspirații, dac) s-ar fi reîntors sub suveranitatea hașemit)?... Unii refugiați din Transiordania au preferat s) se reîntoarc) pentru a tr)i sub conducerea israelian) decât s) r)mân) expuși armatei iordaniene. Suferințele nu au fost uitate nici de israelieni, care au ad)ugat o constatare ustur)toare. Dac) așa se poart) arabii Între ei, se Întrebau israelienii, atunci ce tratament i se rezervă populației Israelului, dac) arabii ar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
este greu de acceptat. Între 1967 și 1973, israelienii s-au simțit eliberați, În sfârșit, de acest patronaj. Acum, cei mai art)goși critici ai lui Rabin Îl acuz) c) las) Israelul pe mâna americanilor. Ei ar prefera s) r)mân) singuri decât s) devin) marionete și s) tr)iasc) din mila altora; de aceea, insist) s) nu cedeze nici o palm) de p)mânt În Cisiordania sau În Sinai. Ins), spune Janowitz, ocuparea Cisiordaniei d) comunit)ții internaționale posibilitatea s) Învinov
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și după ce am Înotat prin troiene mai mari, am ajuns la drumul ce ducea În sat. Între timp soarele apusese. Întunericul se lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini și umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca pe care o ținea În carâmbul cizmei de pâslă de pe piciorul drept
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vor veni. În primăvara aiasta chiar. Trebuie repede și degrabă să închidă gura celor ce-or striga după unire într-o mare cruciadă împotriva Antihristului! Visele Mahomedului trebuie spulberate, să n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce nu vor muri niciodată. Dacă rămâi în amintirea oamenilor, n-ai murit de tot, trăiești în ei, ani și ani, poate veacuri și veacuri... * Din senin, vremea s-a burzuluit și grămezi de nouri negri, grei se bolovăneau furioși, mânați de o vijelie ce se stârnise de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl lămurește Ștefan. Pe aiești "tigri" țăranii noștri și capul Domnului nostru i-au făcut "pisicuțe" la Podul Înalt! atacă și Duma. Ștefan își ascunde în mustață un zâmbet de mulțumire: Și... și care ar fi secretul? Pe turci îi mâna jaful, cotropirea... Moldovenii au ceva de apărat! se repede Tăutu să nu i-o ia înainte Duma. Într-adevăr, un amănunt deloc de neglijat într-o bătălie, dar n-ajunge... Ștefan nu spune ce-ar mai trebui. Cu pacea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că mult am suferit... Avem destui vrăjmași... Dar, uneori, nu știu cum se face, suntem proprii noștri vrăjmași... Ne-au învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu melicul aista... De ne-am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-a fost mai unită, mai puternică! Poporul e după chipul și asemănarea cârmuitorului său. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci, o lăsaseră să plece, o dăduseră unor străini? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bătaia presupusei arme... Împușcătura răsună parcă după o veșnicie. Roșii și albii, cu o mare forță de a ne implica în scenă, demarează brusc, dând senzația că începe de la mijloc, că se continuă de cine știe când. Un călăreț își mână (acesta e cuvântul) victima „la trap” de-a lungul unui râu. La un moment dat se oprește și face semn prizonierului să intre în vad: acesta se supune și stând nemișcat în apa care-i vine până peste genunchi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putere s-o poți duce până la capăt. Așa este și ne oprim puțin, facem un mic popas să ne mai odihnim. Privim Cerul și cugetam la cele ce nu se văd. Că toată ziua alergăm în toate direcțiile, parcă ne mâna cineva să nu mai avem timp să privim în sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după multe în zadar. Doar El se îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cei care am fost aduși de soartă să practicăm oarecare „erudiție” știm că ea se dobândește mai ușor decât își închipuie profanii ; există un noroc al cercetării, există niște zâne bune care ne scot în cale sursele trebuincioase. Dacă ești mânat de un gând, el atrage printr-o simpatie misterioasă informații pe care poate că nici nu le-ai fi visat. Răsfoind o carte sau revistă dai de o trimitere nebănuită, care te trimite la alta, și te pomenești la un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să fie dus repede cu căruța până la Constantinești, satul vecin, la distanță de doi kilometri. Băiatul i-a spus că nu-i nimeni acasă, că n-are cine merge cu el. Activistul i-a poruncit să înhame caii că-i mînă el, iar băiatul să meargă cu el pentru ca să vie înapoi cu căruța. Titi se temea de acel om, nu îndrăznea nici să-l refuze. A plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat pace. „Activiastul” a înhămat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]