3,738 matches
-
se sprijină pe credința în adevăr ca pe ceva ce pretinde o muncă mereu reînnoită, pentru a lărgi experiența și a o aprofunda pe cea cîștigată. Așa după cum opziția dintre seriozitate și glumă, suferință și bucurie, dintre tragic și comic, măreție și micime, rațiune și absurditate se dizolvă în humor ca sentiment total, la fel se întîmplă și cu opoziția dintre expresia "docta ignorantia", așa cum a fost stabilită în Renaștera timpurie de Nicolaus Cusanus 81. Punctul de vedere al humoristului este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu Sibbern, el poate găsi într-asta un exemplu pentru că orice evoluție, chiar și cea a gîndirii, se desfășoară sporadic. El simpatizează orice năzuință fundamentală și cinstită de a afirma un punct de vedere general, începînd încă de la stăruința asupra măreției și nemărginirii acestei obligații. Contradicția respectivă condiționează, cum am spus, o latură esențială a sentimentului său total. Am încercat cîndva să descriu, potrivit experienței mele individuale, o formă a acestui sentiment total. Întrucît nu pot oferi o descriere mai bună
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o introduc aici (Der menschliche Gedanke, § 158): "Există un punct de vedere în care, prin amestecul de viață între tragedie și comedie, biruință și înfrîngere, s-a obținut o stare sufletească fundamentală, ce are în același timp caracterul seriozității prin măreția trăită și prin durerea ce i-a fost adeseori prețul și al ironiei față de orice încercare de a voi să exprimi în imagini ceea ce prin belșug și contradicții sparge orice formă pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care îl putea realiza el însuși nu numai în contrast cu ceea ce este mare, dar nici în legătură cu acesta. De aici lipsa lui de voință, neîncrederea în sine însuși; nu se putea lua în serios, cel mult se putea compătimi 86. Humorul îmbină măreția pentru perfecțiune. El accentuează importanța pozitivă a obolului văduvei. El face posibilă munca, făcînd totuși loc ideii că dacă ne aplicăm criteriul cel mai înalt, nu sîntem decît niște servitori inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-l facem să țîșnească. Mai multă valoare se ascunde în sufletul celui care face să pătrundă curajos, în lumea schimbărilor și a iluziilor, o acțiune imperfectă, decît în reflecțiile spirituale și fanteziile unui visător înduioșat. Așa cum eroul tragic își manifestă măreția tocmai în dispariția sa, tot asemenea cel ce nu se lasă speriat de imperfecțiunea a tot ce e limitat, ca să îndeplinească atît cît îi stă în putere, arată că există măreție în sufletul său. 39. Kierkegaard împotriva humorului În profunda
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fanteziile unui visător înduioșat. Așa cum eroul tragic își manifestă măreția tocmai în dispariția sa, tot asemenea cel ce nu se lasă speriat de imperfecțiunea a tot ce e limitat, ca să îndeplinească atît cît îi stă în putere, arată că există măreție în sufletul său. 39. Kierkegaard împotriva humorului În profunda sa scriere Sygdommen til Döden (Boala mortală), (Skrifter, XI), dovedind o pătrunzătoare experiență psihologică cea mai strălucită lucrare din tot ce a dat87 Kierkegaard a prezentat relațiile contradictorii de care ne-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca niște date ce trebuie înăbușite. Cultul religios a fost, milenii de-a rîndul, o bază importantă de sentimente totale. Prin el, indivizii izolați sînt transpuși în stări sufletești schimbătoare, de teamă și speranță, tristețe și bucurie, de durere și măreție, determinate punct cu punct de imagini intuitive și tradiție. "Vinerea mare era o zi de amărăciune, dar dimineața de Paști era frumoasă" acest motto se potrivește la fel de bine multor forme de cult oriental și grecesc, ca și celei mai mari
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acel curent spiritual și literar care a fost numit de posteritate humor, cu toate că nu era vorba de marele humor. Curentul acesta era caracterizat de o psihologie cu o privire mai deschisă pentru varietate vieții. În cursul secolului, s-aretrezit simțul pentru măreția lui Shakespeare, în special prin reprezentarea personajelor sale de către un mare actor 103, și pe această cael a putut fi reînviorat simțul pentru marele humor. 49.Kant Renașterea făcuse cu putință un mare fundal intelectual, iar poezia trezise cînd într-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
simfonismului, abia acum Beethoven apare pentru întâia oară ca simfonist-dramaturg care concepe și tratează fiecare imagine în dezvoltare, în evoluție, în încleștare cu forțe contradictorii. Niciodată muzica n-a răsunat atât de titanic, niciodată întinderea simfoniei n-a atins atâta măreție. Simfonia a III-a este un poem muzical grandios, un poem închinat omului-erou, un poem ce preamărește măreția faptei cutezătoare și noblețea sentimentului adânc, un poem ce cheamă la luptă, îndeamnă spre izbânda idealurilor de dreptare și libertate. Simfonia a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în evoluție, în încleștare cu forțe contradictorii. Niciodată muzica n-a răsunat atât de titanic, niciodată întinderea simfoniei n-a atins atâta măreție. Simfonia a III-a este un poem muzical grandios, un poem închinat omului-erou, un poem ce preamărește măreția faptei cutezătoare și noblețea sentimentului adânc, un poem ce cheamă la luptă, îndeamnă spre izbânda idealurilor de dreptare și libertate. Simfonia a IV-a ocupă oarecum un loc aparte în creația beethoveniană, deosebindu-se prin seninătatea coloritului și atmosfera liniștită
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
spre lumină”. SIMFONIA VI, ,,PASTORALA” , op. 68 în FA MAJOR Soră bună cu Simfonia IV, a VI-a ocupă un loc aparte în creația beethoveniană. Este pătrunsă de la un capăt la celălalt de sentimentul de nemărginită admirație față de frumusețile și măreția naturii, față de viața oamenilor de la țară. Se pare că ideea compunerii unei lucrări inspirate de natură a încolțit din tinere țe în mintea compozitorului. Încă de pe când trăia la Bonn, în editura în care fuseseră publicate primele sale trei sonate
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
extrașcolară, activități literare, artistice, plastice, sportive . Pentru apărarea mediului înconjurător, educația ecologică trebuie să înceapă încă din grădiniță și aceasta acum, înainte ca natura să moară sub ochii noștri. Pentru copiii preșcolari mediul înconjurător presupune mișcare, culori, ceea ce diversitatea si măreția formelor vieții oferă generos la tot pasul. Copilul, încă de la cea mai fragedă vârstă, înainte de a veni la grădiniță, se mișcă, întreabă, manifestă o mare curiozitate. La toate ,,de ce-urile’’ lui răspund părinții, bunicii, fiecare după nivelul de instruire si
Coronița prieteniei by Inst. Ari Mariana-Ana, Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, Lupeni, Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93018]
-
a (ncercat să concureze publicația regalistă Gazette. În toți acești ani, Renaudot și-a adunat în volum diferitele sale publicații: prefețele scrise de el rămîn, pînă în zilele noastre, printre textele cele mai lucide ce au fost vreodată scrise asupra măreției și dificultăților jurnalismului. "Istoria este povestirea lucrurilor întîmplate: numai ziarul le conferă importanță... El nu minte, chiar atunci cînd publică o știre falsă care i-a fost furnizată drept adevărată. Nu există, deci, decît o singură minciună, aceea pe care
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ignorantă în privința lor. Nici o vorbă aruncată de la unii la alții, nici un gest cât de mic... Două lumi care se ignorau reciproc, dar coexistau pașnic. Un loc mereu interesant mi s-a părut și faimosul Stephansdom. Nu e vorba doar de măreția și frumusețea catedralei gotice în sine, ci și de faptul că acolo ai parte permanent de spectacole din cele mai surprinzătoare. E locul unde prin luna mai au cântat în stradă niște elevi de la Liceul „George Enescu“ din București și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ca pe o ceașcă de ceai de iasomie, hotărâtă să pun drept moto al Ențiclopediei o frază neașteptat de potrivită cu spiritul ei: „Cei ce nu pot să simtă în ei micimea lucrurilor mari sunt făcuți să treacă cu vederea măreția lucrurilor mici în ceilalți“. Și n-a mai fost moarte Ana-Maria Onisei De ce v-ați duce la librărie, premeditat, ca să vă cumpărați o carte despre moarte? Chiar și făcând abstracție de numele și renumele autorului (José Saramago are în palmares
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
flăcări care va arde din ce în ce mai puternic, luminând din ce în ce mai strălucitor viața și opera acestui cărturar, care, dacă în timpul vieții sale a lucrat și a trăit modest și retras, acum, când toate realizările sale sunt cunoscute, apare în adevărata sa splendoare și măreție’’. PAULESCU ȘI FINALITATEA ÎN BIOLOGIE „De altfel cu ignoranța sa de care cu greu își dă seama și cu modul său prea defectuos de a raționa, omul n-ar fi putut interveni în acte de o gingășie și de o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și religie în tratatul său de antropologie creștină “teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului ei, obiect ce lipsește în celelalte științe întemeiate pe rațiune și natură. Or, rațiunea umană și natura se înalță, dar numai dacă sunt revelate adică sunt mutate în teologie’’. Rezumând incursiunea istorică a Bisericii Apusene concluziile apar deosebit de pertinente
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
București, de la înălțimea căreia avea să-și expună și să dezvolte convingerile sale izvorâte dintr-o prodigioasă experiență și profundă cunoaștere, uimind și fermecând în același timp generații după generații de studenți. „Oreie lui de curs aveau seriozitatea, demnitatea și măreția unui oficiu sacerdotal, era sever dar drept și imparțial cu studenții pe care-i iubea ca pe copii săi’ își amintește profesorul Michăilescu. Și cum putea fi altfel? Când deviza după care s-a condus în activitatea la catedră era
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cânturile de gestă, iar cântecele de iubire nu prezintă decât clișee convenționale, precum broderiile și nestematele din prea faimosul rondel al lui Charles d'Orléans. Cu totul altul este limbajul vechilor aezi români, interpreți ai plugarilor, care dau muncilor câmpenești măreția unui rit inconștient. Munții, crestele înzăpezite, pădurile fremătânde, câmpiile aurite de grâne sau întărite de îngheț, florile plăcute ochiului îi încântă, îi inspiră. Folclorul lor este o suită de acuarele fermecătoare, delicioase, de un simbolism admirabil: "Frunză verde de alună
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este adevărat că corbul și vulpea sunt ziua și zorii care-și dispută luna. Ele s-au născut într-un trib primitiv și s-au răspândit adaptându-se la noi medii, precum cuvintele limbajului. Aceste mituri solare au uneori o măreție epopeică. Ele au fost inventate de păstori în lungile nopți petrecute pe munte, sub cerul plin de stele. Atunci ciobanul visează și salută aștrii pe care-i recunoaște și spune povestea lor. Privește cum luna dispare la orizont când soarele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
păcii, reconcilierii, uitării și fraternității internaționale, iar în cuvântul înainte la traducerea sa din Pescar din Islanda scria: Dacă mi-ar fi dat să pot mângâia prin acest mic poem inima cititorilor, cu propria-mi inimă a fost mângâiată de măreția biblică și realitatea emoționantă a acestei povestiri; dacă brutalul cuvânt dușman ereditar ar putea fi înlocuit în câteva guri germane cu frumoasa expresie țară de frați, atunci munca mea va fi fost ușoară și nu-mi va fi adus decât
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
par cele mai bune aspecte ale vieții. Cei mici și suferinzii sunt frații preferați, iar se plânge că este prea sus pentru ei. A suferit din pricina izolării, iar dacă Ludovic al XIV-lea se plângea, după cum ne asigură Boileau, de măreția care-l țintuia pe mal, ea a regretat și mai mult că nu se putea amesteca în mulțimi pentru a le asculta și a le consola în șoaptă. În cel mai frumos poem din culegerea Thau (Rouă), intitulat Kreuz und
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care nu are nici inspirație primitivă, nici cultură, poporul care nu este nici civilizat, nici sălbatic, care este într-o stare intermediară, în același timp vulgar și primitiv, nu rămâne oare neputincios?... Sălbaticii înșiși, care au în mod natural multă măreție și poezie, îi privesc cu dezgust pe imigranții noștri, proveniți din aceste populații grosolane. Nu contest starea de depresie, de degenerare fizică, uneori morală, în care se află astăzi poporul, mai ales cel din orașe. Toată masa muncilor apăsătoare, toată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
eu să știu asta - să intru în alte organisme glorioase ale comuniștilor. Asta chiar dacă aveam în clasă un coleg al cărui bunic era propagandistul perfect, ce se înființa, la sfârșitul fiecărui ianuarie, de ziua Conducătorului, pentru a ridica în slăvi mărețiile regimului și ca să ne spună ce viitor luminos ne așteaptă. Paradoxal, viitorul luminos ni se întrezărea, mie și prietenilor de la scară, odată cu punerea în aplicare, seara, a economiei de electricitate. Pe românește, lăsarea în beznă a orașului. Povestea asta mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
atunci când scriu, pentru că o trăiesc ca pe o delectare și ca pe o sărbătoare a minții, a inimii, a minunii că sunt, că sunt așa cum sunt și că lumea mi se descoperă ca o taină nesfârșită, ca un spectacol al măreției lui Dumnezeu și, de ce nu, a Omului. Uneori mă tem că voi pleca din această lume fără să duc la capăt toate aceste planuri, care mi se par frumoase, dar gândul că lumea ar rămâne la fel de frumoasă și fără mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]