18,914 matches
-
O altă femeie ? Posibil ! Mai tânără, foarte probabil... Iar eu nu vreau să devin o "tolerată" care tolerează... Indiferent prin ce am trecut, nu vreau să devin o femeie "crampon". Poate că am simțit, fără să am curajul să o mărturisesc nici măcar mie însămi, că trebuie să se întâmple ceva ? Că o ruptură poate aduce o reîmprospătare a vieții în doi ? Oare senzația de îndepărtare a copilului meu, a Dorinei, nu a contribuit și ea la decizia mea care poate părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și nu am apucat să previn pe nimeni când mă întorc. M-am uitat printre cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar cu el, cu necunoscutul ofițer român. Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deloc ușor. Odată ajuns la familia mea mă voi strădui să recuperez nu numai forța mea fizică, dar și toate relațiile cu cunoscuți care m-ar putea ajuta să te scoată de aici, pe tine și pe Minodora. Îi voi mărturisi soției mele totul, sunt sigur că ea mă va înțelege și ajuta. Mă va ajuta și Ovidiu, el locuiește aproape de noua graniță și desigur știe mai mult ca noi ce se poate face. În cel mult un an vei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noapte, Ajunul Crăciunului era abia a doua zi, deci am dat urmare rugăminții lui. Se simțea bine, plăgile se descongestionaseră, bășicile se resorbiseră și am putut vedea cicatrici deschise, adânc săpate în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză care luptase alături de Gărzile Albe și fusese făcut prizonier de Roșii. După ce trecuse prin mai multe pușcării fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră pe care nu i-o cunoșteam, că era însărcinată, în luna a patra. Nu avea cum să știe cine era tatăl și oricum nu avea nici o importanță. Am asigurat-o că poate face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copii și a făcut gospodărie pentru un soț pasager care a neglijat-o nepermis de mult. Totuși, Paraschiv a reținut amănuntul că de acum fosta lui soție nu a fost perfidă, nu l-a înșelat nesocotindu-l, ci i-a mărturisit totul, absolut totul, până la cele mai mici amănunte, întărindu-i convingerea de care n-a ținut seama precum că nevasta tânără este un fel de bibelou de care, dacă nu te ocupi tu, desigur, se vor ocupa alții... Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în realitate, mărturisesc, ele lipseau din vitrina sufletului meu... Dacă n-aș fi ratat aceste două oportunități extraordinare, vă imaginați ce profesii bănoase puteam exercita astăzi, sub zodia noii libertăți? 2 Îți scriu prima epistolă, după marea evadare. Va fi și ultima? Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
însă altul: Jojo nu putea în veacul vecilor să mă toarne celor din înalta lume muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Rembrandt, nu știu dacă mai poți accepta acest lux. Dar singurătatea, constat, nu-și selectează clienții doar dintre genii. Putem vorbi așadar despre o democrație a imperiului singurătății. Populația acestui imperiu este foarte pestriță: cerșetori, vampe, genii, boschetari, miliardari... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru: Adam și Eva. Este cea mai tiranică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot, dar Liță, pramatia de la etajul I, a prins din zbor, de pe buzele unuia, o chestie care viza urgenta depistare a unui cuib. Pramatie, pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului în istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-a mulțumit pentru ocazia de a afla adevărul despre Ucu și tot fiecare în parte a ținut să-mi strecoare în buzunar ceva bănet, răsplata doamnei Valy fiind, evident, mult mai consistentă decât a cătanei, care avea să-i mărturisească, se vede, multe de tot, căci abia a doua zi de dimineață, pe când Ucu se pregătea să plece definitiv de-acasă, soldatul și-a arătat fața, sub ploaia de "dumnezeii și bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am văzut-o apoi întorcându-se și mi s-a părut că aleargă cu pașii unui om care are o mare durere în suflet. A doua zi trebuia să merg negreșit la Ucu. Urma să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din greșeală, cu vreun crucifix mai lung. Eu, care știam, până atunci, că doar preotul mărturisește, am cerut lămuriri imediate Ninetei, care, după ce a aflat ce și cum, a admis că este posibil ca atunci când preotul este foarte absorbit de cele lumești, că om este și el, făcut din carne, oase și dorințe, preoteasa să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alte nimicuri de pierdut vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a cânta din nou, a fost premiat, pentru că-mi încurajase, în felul lui, evoluția artistică. El mi-a comunicat mult mai târziu această bucurie. Era puțin vânăt la un obraz, trăgea greu după el un picior, pentru că, așa mi-a mărturisit, avusese un mic accident de muncă și povestea asta, care l-a ținut puțin deoparte de familie, l-a împiedicat să-mi comunice imediat bucuria succesului său de cultivator de talente. Acest prim succes de artist, care a adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a ținut puțin deoparte de familie, l-a împiedicat să-mi comunice imediat bucuria succesului său de cultivator de talente. Acest prim succes de artist, care a adus și altora premii, m-a încurajat foarte mult. La școală i-am mărturisit doamnei despre ploaia de premii care se abătuse asupra cartierului nostru, după spectacolul de pomină pe care-l prezentasem, sugerându-i să mă includă în programul serbării festive, la sfârșitul anului școlar, unde, ca un pezevenghi ce eram, speram să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest pericol, dar nu îndrăznește să discute deschis cu draga ei copilă. Faleza pe care fata se aștepta să vadă pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că invocarea unui exemplar din regnul animal inferior ți-a fost totuși de folos. Mărturisesc faptul că am pastișat, folosind și eu inscripția asta, numai că, știindu-te ahtiat după drepturile de autor, am schimbat genul rumegătoarei. Dar altceva am vrut să-ți spun despre universul YouTube. Am văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aproape mitic în timpul slujbei. Aici, Dumnezeu să mă ierte, parcă a fi preot nu este decât o ocupație oarecare din nomenclatorul meseriilor. Poți comunica oare cu un preot pe care-l întâlnești o singură dată în viață? I te poți mărturisi? Se poate întâlni sufletul tău cu spiritul lui? Sacrul are nevoie de permanență, de rădăcini iar vorbesc despre rădăcini, rădăcini, rădăcini... de speranța într-o anume eternitate. Dacă n-aș crede în Dumnezeu, nu mi-aș face atâtea probleme, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]