6,722 matches
-
așteaptă la Hanul Gării. Sunt surprinsă că m-a găsit. Însă refuz să-l văd. El continuă să se roage de mine, vine în cartier, merge în sus și în jos pe stradă, prin dreptul casei. În cele din urmă, mătușa îl poftește înăuntru. Pare palid, ca și cum tot sângele i s-ar fi scurs din trup. Zice că trebuie să clarifice ceva. Ce rost are? Noi am terminat-o. Nu ne putem schimba. El țipă tare, aproape urlă. Știam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
află la spital. Mă grăbesc la căpătâiul lui. Îl strig pe nume. Își deschide ochii, încearcă să schițeze un zâmbet și își pierde din nou cunoștința. Nu știu ce să zic. După ce Tang Nah iese din spital, îmi iau rămas bun de la mătușa mea și mă întorc cu el la Shanghai. * Lan Ping se mută la Tang Nah. Se forțează să creadă că iubirea va învinge totul. În vreme ce își etalează cele mai bune purtări, sunt totuși în gardă. Când trupul lui își revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ping, nu mă poți face să mă simt neatrăgătoare. Jiang Ching, te rog. Jiang, ca Râu, și Ching, Verde. Habar nu ai ce minunat e să ai copii. Uită-te la Nah, zâmbește la tine. Haide, fetiță, du-te la mătușa Fairlynn. O, e caldă. Se mișcă precum un vierme. Ia uite la părul ăsta pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o părăsească pe mama ta. Gândește-te cum îi ia ea locul în pat mamei tale. Amintește-ți de nefericirea ta când erai copil. Wang Guang-mei merită să plătească pentru suferința ta. Nu plânge, Tao. Îți simt durerea. Copila mea, mătușa ta Jiang Ching vorbește cu tine. Unchiul Mao e alături de tine. Dă-mi voie să-ți spun că Mao și-a pus propriul său afiș cu litere mari pe 5 august. Titlul e BOMBARDAȚI CARTIERUL GENERAL. Sunt sigură că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e pe ducă. Trebuie să-și deschidă gura și să rostească numele meu națiunii. Voi încerca totul. Orice va fi necesar. Din fericire, găsesc un ajutor. E vorba de Mao Yuan Xin, nepotul lui Mao. Îi dau de știre că mătușa sa Jiang Ching e dispusă să-l adopte ca prinț al regatului. Omul își exprimă dorința și nu-i ia timp deloc să se facă demn de încredere în ochii unchiului său. Acum, nu mai trebuie să mă lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să-ți fie somn, să nu mai ai nici un chef să vezi, ca omul invizibil, ce se petrece În cameră la Lumi. Și de altfel acolo nici să nu se petreacă nimic, Luminița să se afle În vizită la o mătușă, cât despre prietena ei nedespărțită, nimeni nu știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negre, cumpără și vinde de peste tot informații de o jumătate de secol, spune Daniel despre el. Mă și mir că n-a apărut Între timp, să nu mai am ocazia să spun ce vreau decât tot la cumnate, verișoare, nepoate, mătuși, cum a fost și În casa de la Cărbunești, unde m-am ales doar cu șoptitul la bucătărie. * Dar poate e mai bine așa, pentru că, dacă m-ai auzi, s-ar putea să mă dai de gol la ai mei, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în jurul mesei mari și uitară cu totul de Marioritza. Dar Nicolae nu o putea uita atât de ușor. Și, între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat și găsit vinovat de moartea mătușii Venețiana, se mai alesese și cu povestea unei iubiri nefericite pentru Maria, fiica mătușii. Simple zvonuri, ziceau unii. Însă cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preferat. Disperată, aruncă o privire spre ucenicul pictorului, dar Luciano i se păru cam prea serios, chiar respingător. Nu-i mai rămânea decât să-și caute un servitor, un fel de animăluț de budoar, un hermelin, cum obișnuia să spună mătușa ei, care avea un soț cu totul inapt pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o casă a noastră! - Cum, n-aveam?, s-a supărat tata. Dar școala? Școala din Mana, făcută de noi, cu mânurile-istea? A, da: școala... Îmi aminteam. Vreau să spun: Îmi readuceam aminte ce-mi tot spuseseră mama, tata, Moș Iacob, Mătușa Domnica despre acel moment. Moment pe care eu nu-l Înregistrasem ca lumea, fiindcă nu se putea: aveam patru ani și opt luni...Îl reconstituisem: De cum se anunță Cedarea, tata zice: - Plecăm! Și mama zice: - Să plecăm... Și Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
patru ani și opt luni...Îl reconstituisem: De cum se anunță Cedarea, tata zice: - Plecăm! Și mama zice: - Să plecăm... Și Moș Iacob, vecinul nostru din stânga: - Porniț’-o-n minuta asta, că de la cioloveci tre’ s’ te-aștepți la or’ ce! Și Mătușa Domnica, baba moșului: - Mergeț’ cu Dumnedzău, luaț’ și legătura asta cu demâncare. Și preotul Dodon: - Veniți cu noi, a mai rămas loc În căruța a doua - numai să nu vă luați și mobila... Și tata: - Dă-i drumul, părinte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i treabă de bărbat! Mama nu-l ia În seamă; nu-l vede, nu-l aude, Îl știe ea, știe pe bărbatul de Moș Iacob - care s-a și luat după tata și dă cu el numai-o-raită În jurul casei. În timp ce Mătușa Domnica (o văd!) o ajută pe mama ca și bărbatu-său - numai că dinăuntru, din casă: - Da nu căraț’ sângurică, doamnă, să nu vă cadă greu, c-asta-i treabă de bărbat, ce crez’ mătale!, tot zice ea, ținând la piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi. Stau În calidor și nu mai văd: s-a-nnoptat. Așa că văd bine de tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nouă uite-l Însurat și ginere a’ lui cutare, cu stare. ’Tron an o prins rădăcină, ș-o adus, di la Caracal, on frate; di la Vâlcea on văr cu nevastă cu tot; di la Severin o nepoată și trei mătuși - ’n doi ani s-o mutat la noi cu tăt neamu oltenesc - uite-i pe disculțâi de ieri, azi În șaretă: mâine În bihuncă, poimâne În otomobil - c-o’ pus mâna pe moara lui cutare, o’-ntrat În casăle lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea: mașâna: să-l ridice; să-l ducă. Am coborât din calidor și am rupt-o la fugă prin curte, am sărit pârleazul pe unde veniseră ei și m-am dus la Moș Iacob - acolo era mama, cu nuștiucine, cu Mătușa Domnica, la cuptor. Degeaba mi-au explicat cei-mari mai târziu, că pe tata l-au ridicat și dus, nu pentru ucidere - așa-i zic ei Învățătorului - ci pentru cărți și drapel, eu m-am tot temut că. Mă tem și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În sat - numai boambe și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am plecat În pădure: trebuia să-l ia, că greu nu era... Și-aș fi avut și eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din când În când, ridică din umeri. Că adică nu știe. Mama se Îndepărtează, cu colțul basmalei la ochi. Mătușa Domnica se tot Învârtește În jurul ei, o prinde când de cotul stâng, când de cel drept se duc amândouă Încolo, la ciulama și plăcințele. Moș Andrei, cu pălăria În mână: - Să mai Încerce băietu-cela, cu copacii lui, dom’ ofițeri’. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice năzdrăvănie, orice drăcărie (așa vorbește Moș Iacob), oamenii nu se supără, zic: - E orfănel, săracu... AH, FETELE! Stau În calidor. Stau - și gata. Gata, pentru că, după Înmormântarea tatei, amintirile nu mai curg. Ci sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]