5,243 matches
-
țara noastră, la invitația Marii Adunări Naționale, fiind primită de președintele acesteia, Ștefan Voitec, de ministrul afacerilor externe și la Brașov de președintele Consiliului municipal. Iordania se străduia să creeze o industrie națională prin valorificarea resurselor sale naționale (fosfați, potasiu, marmură, petrol etc.), să dezvolte agricultura pe baze moderne și a găsit în România un partener util pentru o colaborare fructuoasă, pe baze echitabile, reciproc avantajoase. Schimburile comerciale româno-iordaniene au evoluat pe o linie ascendentă, deși condițiile politico-militare de criză din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
casă separa cele două clădiri de pe strada Aroyo, una din străzile elegante din centrul orașului. Clădirea ambasadei noastre a fost construită după modelul unui mic hotel parizian și, când intrai prin holul de la parter, te găseai în fața treptelor largi de marmură alb-cenușie ce duceau spre salonul enorm de la primul etaj, iar odată ajuns la acest nivel, copleșit de splendoarea vitraliilor și a înfloriturilor mulate în platru, dispuse de-a lungul pereților, aveai impresia că ai pătruns într-o lume care nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
al Statului Israel, am vizitat catedrala principală din oraș, unde sunt îngropați regii catolici. Ne-am oprit câteva minute în fața mormântului acoperit de statuile culcate ale lui Ferdinand și a Isabelei și, fixându-mi privirea în ochii lor sculptați în marmură, mi-am șoptit: "Ei bine, Maiestățile Voastre, ați crezut că alungându-ne pe drumul pribegiilor veți pune capăt existenței poporului evreu! Dar uite că socoteala voastră a fost greșită, căci noi, demnitari ai statului evreiesc suveran, ne aflăm acum în fața
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ei, marele rabin Yosef Zusmann Sofer, fiul acestuia, dascălul tatălui meu, rabinul Shimon, soția lui (mătușa lui tata) Rachl și cei doi băieți ai lor, dintre care unul a fost rabin la Târgu-Mureș. Pietrele funerare de pe mormintele lor cioplite din marmură de culoare roz, grupate într-un singur mănunchi, se înalță și astăzi drepte peste celelalte pietre din cimitir, destăinuind parcă vizitatorului neașteptat o frântură din respectul de care s-au bucurat în timpul vieții din partea comunității lor. Am rostit rugăciunile de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
infernală care invada și sfâșia imensa suprafață a pieței din toate direcțiile, ci și, drept în fața noastră, complexul maiestuos de clădiri și statui închinat memoriei regelui Victor Emanuel, iar în diagonală, spre dreapta, un palat impresionant construit din cărămidă și marmură de culoare roz-pal în stil venețian, de la balconul căruia Mussolini obișnuia să se adreseze mulțimii venite (sau aduse, cum se obișnuiește în toate dictaturile) să-l asculte. Poziția geografică extraordinară a hotelului unde am tras, situat în plin centru urban
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
clădire importantă desemnată astăzi ca "Arco degli Argentari". La marginea pieței de altădată se înalță acum o bisericuță, Chiesa San Giorgio di Velatro, și la stânga, pe peretele peronului de intrare în lăcașul de rugăciune, se află o statuie plată din marmură albă reprezentând un cap de monstru rânjind cu gura larg deschisă. Statuia poartă numele de "Bocca della verità". Legenda spune că mâna băgată de un mincinos în "gura adevărului" va rămâne captivă în orificiul deschis; cu alte cuvinte, numai cine
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
stradă ce ducea la piața centrală a orașului, o clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate galben-verzui, un palat italian din epoca Renașterii. De la poarta de intrare principală a universității, o scară largă din marmura albă, pigmentată cu nervuri colorate conducea, prin întorsături geometrice, la culoarele celor două etaje unde se aflau cabinete de profesori, sălile de curs și de seminarii. Primul contact cu această clădire impozantă, ca și timpul zăbovit între zidurile sale te
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
leagă orașul de multe țări ale lumii și foiala macaralelor, sirenele vapoarelor, dau impresia unui oraș viu, dinamic, îndîrjit în lupta cu concurența. Catedrala privește spre mare și impresionează prin delicatețea și finețea obiectelor pe care le adăpostește. Altarul din marmură sculptată este o fantezie a unui artist cu har divin. Aceeași mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată și cuprind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată și cuprind o mare dragoste de Dumnezeu, pentru Mîntuitor și Fecioara Maria. Pardoseala din marmură cizelată cu migală, icoanele în argint și aur, totul tînjește spre perfecțiunea divină. Lume puțină intră și admiră măiastra lucrare, se roagă la Sfînt și lasă bilete pentru pomenirea lor veșnică sau pentru rugă la Cel de Sus, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă salută fericit cînd ajunge la reședință și mai stăm de vorbă... De una, de alta... Comoara lui Lázaro Señor Lázaro locuia într-o vilă care cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări monumentale. Marmură pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin frumusețe, căci ea uimește pe vizitator. Dumnezeu s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor.” - Vorbe frumoase spunea și turcul Evlia Celebi în 1659: „Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând pietrele de marmură poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat.” - Eu aș mai aduga, mărite Spirit, că acum aici funcționează un atelier de pictură eclesială. - Pregătește-te acum de un drum mai lung, omule călător prin timp și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Când a ajuns în scaun Constantin Duca voievod, a refăcut biserica, pe la 1702, punându-și pisania din marmură albă scrisă „pe grecește” alături de cea „pe slavonește” a lui Vasile Lupu voievod. În 1809, Serafim, egumenul Trei Sfetitelor, a refăcut biserica. Pictura interioară s-a săvârșit pe la 1850. Ca urmare a deselor rezidiri, stilul bisericii este incert. Cimitirul din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
reflexie în spațiul acestui muzeu. Ar vedea, mai întâi, că o casă de ministru nu e, obligatoriu, un decor hollywoodian. Că luxul poate avea un dozaj cuviincios, valorificând mai curând bunul-gust (și bunul-simț) decât fastul grandilocvent. Nu mari plăci de marmură, nu băi de harem, nu feronerii aurite, nu mobilier imperial. Cât despre colecția de obiecte prețioase găzduită în camerele de dimensiuni mai degrabă reduse ale casei, de la sculptură mică la maiolică și gravură, de la monede și conglomerate minerale până la mobilier
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amenajarea interioară a noului muzeu memorial? Să fie o nouă scăpare a lui Augustin Z.N. Pop ? Nelămurirea este legată și de faptul că în 1950, la Centenarul nașterii lui Eminescu, Uniunea Scriitorilor a pus pe casă o placă de marmură, care marchează acest moment aniversar la reconstruirea casei. Nelămurirea se accentează când, în același volum mai sus citat, descoperim că autorul reproduce o altă fotografie, executată tot de Decorativa, sub care găsim următoarea explicație: Horă la Ipotești în ziua inaugurării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sanscrită, preocupări de greacă, de paleoslavă etc., precum și amintirile contemporanilor despre Eminescu. În sfârșit, câteva ediții rare ale poeziilor. Așa arătau casa și muzeul, pe fațada căruia, în 1950, la centenarul nașterii poetului, Uniunea Scriitorilor a pus o placă de marmură cu următorul text: în cinstea poetului Mihai Eminescu, la împlinirea unui veac de la nașterea sa, 15 ianuarie 1950. Uniunea Scriitorilor din R.P. Română. Cu timpul, din ce în ce mai multe voci se ridicau împotriva acestei clădiri. Deși se obișnuiseră cu ea, falsul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noi, copie fidelă a ceea ce a fost casa copilăriei lui Eminescu. Pentru lămurirea vizitatorilor, odată înfăptuit acest proiect, s-a considerat necesar să fie oferită o explicație cât mai clară. Astfel, în fața noii case, a fost montată o placă de marmură cu următorul text: casa memorială Mihai Eminescu, reconstituire fidelă a celei dărâmate în 1924. Inaugurată la 15 iunie 1979, la 90 de ani de la moartea poetului. În 1987, placa a fost scoasă, căci noua clădire s-a integrat circuitului turistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica suferă modificări esențiale, dobândind alte proporții, alt colorit, iar misterul și încifrarea capătă dimensiuni ce amintesc de suprarealism: Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafoanele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoros și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece neciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, și deasupra ochiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat 193... De-aici înainte funcția de oglindă a lacului o preiau zidurile castelului, construite dintr-o marmură lucie și albă, atât de lucie, încât în ziduri se răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri 194. Visul eminescian își întinde mrejele-văpaie acoperind realitatea și contaminând-o cu aripa geniului: În aerul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentrucă seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil 231. Iar mai sus: Fața era de acea dulceață vânătă albă ca și marmura în umbră, cam trasă fără a fi uscată, și ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. Ei înotau în orbitele lor un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o îngerească umbră de om. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze, cu fața fină și albă ca tăiată-n marmură și cu niște ochi albaștri mari sub mari sprâncene și gene lungi negre. Ochii cei albaștri ai copilului erau așa de străluciți, de un colorit atât de limpede și senin, încât păreau că privesc cu inocența, cu dulceața lor mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rost?99 Cât privește imaginea iubitei, se poate spune că aceasta stă sub semnul predestinării: căci astfel a fost voința sorții/ Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții/ Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă,/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă 100. Într-o imagine pandant, iubita își caută ursitul reluând motive din literatura populară: Ca să iasă chipu-n față,/ Trandafiri aruncă tineri,/ Căci vrăjiți sunt trandafirii/ De-un cuvânt al sfintei Vineri 101. Ființa ei este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
capătă valențe multiple: în Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie spre exemplu un colorit sumbru: Vis de răzbunare negru ca mormântul 233; în La Heliade, unul serafic: Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce 234, sau, în Amorul unei marmure, unul inocent: Ca visul pe-un copil 235. Mai mult decât atât, proiectat în urmă, trecutul nu este nimic altceva decât Visuri trecute, uscate flori/ Ce-ați fost viața vieții mele236, așa încât erotica eminesciană, în întregul ei, e o necurmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mare poet. Cu certitudine, a fost un bun, cinstit, original și profund poet, un mare suflet și un formidabil luptător pentru românitate. La alte popoare, militanți cu astfel de statură sunt nemuriți încă din timpul vieții, prin urcarea lor în marmura statuii. În eterna și fascinanta Românie, Grigore Vieru a fost copios contestat și rănit sufletește, în virtutea unor mărunte considerente conjuncturale, drapate în exigențe artistice. Poezia lui o fi inegală, dar este poezie. Cunoscându-i opera în amănunt, i-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]