3,668 matches
-
atent va fi făcut însă constatarea că de fapt cele mai de seamă progrese înregistrate în domeniul științelor educației, cele mai relevante ipoteze, idei și teorii pedagogice s-au produs pe alte meridiane decît pe acelea în care domină ideologia marxistă. Această ideologie pretindea să devină și devenise! criteriul unic în orientarea oricăror altor teorii. Este adevărat, o lucrare în care sînt expuse numeroase sisteme teoretice educative nu se poate limita doar la prezentarea tezelor fundamentale ale acestora; cititorul așteaptă ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ultimă instanță, adoptarea acestor inovații este o chestiune de credință. În a doua jumătate a secolului XX școlile Waldorf au cunoscut o relativă extindere în Europa, inclusiv în România (v. nota 13). 9 AFIRMAREA UNEI TEORII PEDAGOGICE ÎNTEMEIATE PE IDEOLOGIA MARXISTĂ. CONSTITUIREA PEDAGOGIEI SOVIETICE 9.1. Pedagogia sovietică În urma războiului civil (1918-1920) și a propagandei comuniste s-a constituit primul stat comunist din lume U.R.S.S. (1922) în care Partidul Comunist (bolșevic) a pus în aplicare ideile "socialismului științific", idei elaborate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și a propagandei comuniste s-a constituit primul stat comunist din lume U.R.S.S. (1922) în care Partidul Comunist (bolșevic) a pus în aplicare ideile "socialismului științific", idei elaborate de Marx și Engels în secolul al XIX-lea. Potrivit teoriei marxiste, "motorul" evoluției societății îl constituie lupta de clasă; pe parcursul formațiunilor social-economice întemeiate pe "clase antagoniste" (sclavagism, feudalism și capitalism), omenirea a cunoscut o necontenită luptă între clasele dominate și clasele dominante. Statul însuși, în aceste formațiuni, este un instrument utilizat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
omenirea a cunoscut o necontenită luptă între clasele dominate și clasele dominante. Statul însuși, în aceste formațiuni, este un instrument utilizat de clasa dominantă pentru asuprirea claselor dominate. În aceste condiții, educația însăși are un caracter de clasă. Potrivit teoriei marxiste, preluate de V. I. Lenin, la o educație nouă, care să cuprindă toate categoriile sociale cărora să li se asigure "dezvoltarea multilaterală" nu se poate ajunge decît prin transformarea revoluționară a societății. După aprecierea lui Lenin, școala este puternic legată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alții (unii pentru scurt timp), pînă ce în anii '30 au fost elaborate noi "directive" de partid și de stat care s-au constituit în fundamente "științifice" pentru "pedagogia sovietică". Dintre teoreticienii acelei perioade, cu contribuții la așezarea pe temelii marxiste a teoriei despre educație, amintim pe N. K. Krupskaia (1869-1939), A. V. Lunacearski (1875-1933) "comisar al poporului pentru învățămînt în perioada 1917-1929 -, P. P. Blonski (1881-1941), S. Ț. Șațki (1878-1934) și cel mai de seamă dintre toți Anton Semionovici Makarenko
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1914-1917) și ai războiului civil ce i-a urmat. Realitatea îl obliga să adopte cerințele sociale drept criteriu al acțiunilor sale, așa cum erau ele formulate de forța politică în stat P.C.U.S. Căuta, în același timp, să se orienteze după tezele marxiste cu privire la educație. Acestea, avînd un caracter general, nu-i puteau fi suficiente pentru rezolvarea problemelor specifice cu care se confrunta; nici literatura pedagogică națională și universală nu-i putea fi de mare folos. În general, aprecia tînărul director, aceasta din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În coloniile pe care le-a condus Maxim Gorki (1920-1928) și Comuna "F. E. Dzerjinski" (mai tîrziu "Colonia 1 Mai") 1927-1935 -, Makarenko a urmărit să realizeze, prin sistemul său educațional, un "om nou", pentru o "societate nouă", prin aplicarea teoriei marxiste. Părăsirea coloniei "M. Gorki" s-a datorat criticilor pe care oficialitățile ucrainene le-au formulat la adresa metodei sale de educație, considerată ca nesovietică. Societatea care se constituia atunci, ca și societatea socialistă în general, presupunea existența unor oameni care pun
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Găvănescul, reduce socialul la profesie, privind omul ca forță de muncă și avînd în vedere realizarea unei "armonii productive" cu mediul. Concepția sa conduce, ca și a altora din acea perioadă, spre cultivarea armoniei sociale, opunîndu-se astfel teoriei de orientare marxistă, a luptei de clasă. Narly are dreptate cînd apreciază educația ca un fapt individual și social în același timp, relevînd unilateralitatea tendințelor excesiv psihologice sau sociologice. Mai mult, exprimă un punct de vedere mai puțin întîlnit în acea perioadă, cînd
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în de curînd creata U.R.S.S. Prin articole publicate în presa de partid sau aflate sub influența partidului comunist, prin viu grai, cu prilejul unor dezbateri în diverse congrese ale corpului didactic se susținea o serie de idei specifice ideologiei marxiste: caracterul de clasă al educației, necesitatea cuceririi puterii politice de către proletariat pe calea revoluției violente ca o condiție a organizării unui învățămînt egal pentru toate straturile sociale, înlocuirea "culturii burgheze" cu o cultură nouă "cultura proletară". Deși perioada care a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a urmat imediat după primul război mondial era sub aspect social deosebit de tulbure, deși, sub influența celor petrecute în U.R.S.S., mișcarea socialistă și comunistă a cunoscut o oarecare extindere pînă în 1924, cînd partidul comunist a fost interzis -, propaganda marxistă a avut un slab ecou în rîndul personalului didactic. Dintre propagatorii concepției marxiste cu privire la educație s-au afirmat în anii '20 și '30 Petre Constantinescu-Iași (care un timp a fost profesor de istoria artei la Facultatea de Teologie de la Chișinău
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deși, sub influența celor petrecute în U.R.S.S., mișcarea socialistă și comunistă a cunoscut o oarecare extindere pînă în 1924, cînd partidul comunist a fost interzis -, propaganda marxistă a avut un slab ecou în rîndul personalului didactic. Dintre propagatorii concepției marxiste cu privire la educație s-au afirmat în anii '20 și '30 Petre Constantinescu-Iași (care un timp a fost profesor de istoria artei la Facultatea de Teologie de la Chișinău) și Ilie Cristea profesor secundar la Brașov și în alte orașe din Transilvania
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
neîntemeiată rămîne legarea lor exclusivă de societatea de atunci, vinovată după opinia lui și a companionilor săi de toate păcatele școlii din acea vreme. Experiența "școlii socialiste" românești din deceniile trecute se constituie, astfel, într-un argument puternic împotriva tezei marxiste că schimbarea prin revoluție a societății duce la transformarea radicală și benefică a școlii. 12 EDUCAȚIA ȘI ÎNVĂȚĂMÎNTUL ÎN FAȚA MARILOR PROBLEME ALE LUMII ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX După înfrîngerea Germaniei fasciste și încheierea celui de al doilea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al ideilor expuse sintetic în lucrarea Deschooling Society (Deșcolarizarea societății, 1971). Teoria sa cu privire la deșcolarizare se întemeiază pe sesizarea unora dintre slăbiciunile educației din epoca noastră, slăbiciuni interpretate însă de pe poziții rousseauist-anarhice și exprimate, uneori, în termeni împrumutați din literatura marxistă. Illich face parte din acea categorie de teoreticieni care, ca și J.-J. Rousseau, văd "epoca de aur" a omenirii în trecutul îndepărtat al societății. Nu întîmplător vrea el să înlocuiască mitul lui Prometeu "cel ce privește înainte" și care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în acest secol neotomismul, personalismul, existențialismul ș.a. care, considerîndu-se expresii ale umanismului contemporan, și-au elaborat o teorie asupra devenirii ființei umane și a educației sale; cum afirmarea acestor teorii s-a produs într-o perioadă de puseu al filosofiei marxiste, ele au cel mai adesea un pronunțat caracter antimaterialist. 14.1. Neotomismul dezvoltarea omului ca expresie a unei voințe transcendente A doua jumătate a secolului al XIX-lea poate fi caracterizată, pe plan filosofic, ca o revenire la concepții mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
iubire și caritate. Pentru Mounier, ca și pentru ceilalți personaliști, mai întîi are loc "revoluția personalistă" care pregătește "revoluția comunitară", întîi transformarea persoanei și apoi, pe această bază, transformarea socială. "Educația trebuie să prepare terenul" spune Mounier (15), inversînd relația marxistă dintre "bază" și "suprastructură". Em. Mounier, ca întreaga filosofie personalistă, a căutat să depășească explicarea unilaterală a devenirii ființei umane fie numai prin factori interni, fie numai prin factori externi. În concepția sa, devenirea este un proces simultan de auto
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
semn al divinității. "Soluția spiritualistă" transcende așadar lumea reală atunci cînd stabilește factorii devenirii umane. Autoformarea însăși este, în aceste condiții, o eteroformare. Em. Mounier este departe de a acorda condițiilor materiale locul pe care acestea îl ocupă în filosofia marxistă. Progresul, ține el să precizeze, "nu este o acumulare de lucruri (bani, putere, confort), ci drumul către perfecționarea ființei (17, pp. 182-199). Mounier face din transformarea persoanei premisa "revoluției comunitare", ("afirmăm că nu este revoluție materială fecundă care să nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chiar într-o perioadă în care se vorbește mult de egalitatea de șanse în învățămînt, aceasta este departe de a se realiza. Teoria acestor doi sociologi francezi, cu implicații în domeniul educației, lasă impresia că își are rădăcinile în ideologia marxistă. În realitate, ea a împrumutat numai unii termeni, fără a conduce la concluzia răsturnării prin revoluție a ordinii sociale. Așa se explică unele obiecții exprimate în anii '70 la adresa teoriei reproducției culturale și atribuirea calificativelor de: "sociologie sterilă" (6), "funcționalism
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pe de altă parte, stilul greoi, în care autorii respectivi își redactează lucrările, face lectura dificilă și restrînsă la un cerc cultural inițiat în limbajul universitar (ibidem). b) Doi economiști americani S. BOWLES și H. GINTIS -, întemeindu-se pe concepția marxistă, dar folosind și contribuțiile sociologiei structural-funcționaliste ale lui T. Parsons (care-și propune să explice procesul de sociologizare a individului), au cercetat rădăcinile istorice ale sistemului de educație din S.U.A., pentru a înțelege cadrul în care se produc schimbarea socială
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de sociologizare a individului), au cercetat rădăcinile istorice ale sistemului de educație din S.U.A., pentru a înțelege cadrul în care se produc schimbarea socială și realizarea corespondenței dintre educație și viața economică (8, p. 148). Întemeindu-și cercetarea pe teza marxistă a rolului determinant al modului de producție în viața socială, cei doi economiști analizează relațiile dintre școală, familie și producție. Dezvoltarea istorică a sistemului de învățămînt pune în evidență o alternare a reproducției (definită ca totalitate a mecanismelor de menținere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al istoriei favorizează creșterea decalajului dintre trebuințele dezvoltării sociale și oferta școlii, de aici multiplele critici la adresa învățămîntului, critici care au la bază variate concepții filosofice sau sociologice. Cele mai virulente dintre aceste critici au fost formulate de pe pozițiile ideologiei marxiste și vizează aspectele sociale ale educației. După experiența celor patru decenii pînă în decembrie 1989 noi știm acum că, sub dominația acestei ideologii, sistemul educațional nu s-a putut ridica la nivelul criticilor formulate, și chiar dacă, în unele țări, s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
25). (Alături de aceștia s-au remarcat, prin scrierile lor, și G. LAPASSADE, LOUROU FONVIEILLE, AÏDA VASQUEZ, G. FERRY, DANIEL HAMELINE, MARIE-JOËLLE DARDALIN etc.). M. Lobrot susține că la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții noi, considerată de către unii din adepții săi ca fiind "cel mai de seamă curent pedagogic contemporan" (26, p. 40), este bine să întîrziem puțin asupra principalelor idei ale psihologiei sociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nondirectivismului, adaugă el, este sacrificarea adevărului de dragul păstrării "climatului"; elevii sînt astfel învățați nu să apere adevărul, ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu să apere adevărul, ci să prefere compromisul. În afara unei oarecare insatisfacții față de sistemul educațional francez din ultimele decenii, nu găsim nimic care să amintească de ideile marxiste cu privire la educație, așa încît pedagogia instituțională nu poate fi integrată în pedagogia marxistă. Cu trecerea timpului, pedagogia instituțională s-a distanțat foarte mult și nu în sens pozitiv de ideile "primului val" al educației noi. Cu toate acestea, ținînd seama de criticile pe care C. Rogers și reprezentanții pedagogiei instituționale le-au adresat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România din 1948 pînă în 1989, ca și școala din celelalte țări cu regim totalitar comunist, n-a reușit să formeze ,,omul nou", atît de des invocat de ideologii marxiști, om dotat cu cele mai înalte însușiri umane; a realizat, cel mai adesea, un om dezorientat, deseori limitat în aspirațiile sale, iar cînd era nemulțumit se manifesta lipsit de curajul de a-și exprima deschis insatisfacția. (Și totuși în decembrie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]