3,308 matches
-
al dezbaterilor noastre publice a rămas scandalul, iar în miezul fiecărei polemici persistă conflictul de persoane și grupuri. Pe acest fond, intelectualii publici ai postcomunismului românesc au trebuit să se recicleze sau să piară, să se adapteze la nevoile megamașinii mediatice - un dispozitiv liber până la limita anomiei, ca întreaga societate - sau să se resemneze la revenirea în „majoritatea tăcută” și la comunicarea în mediul academic. Pentru generația lansată profesional și civic-politic după 1989, adaptarea s-a făcut în linii mari aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
e încă prea mică, prea izolată, prea dominată de literatură și raporturi personale pentru a se structura potrivit unor axe ideologice recognoscibile, susținute sistematic. Poate că, prin apariția a numeroase - prea numeroase? - periodice, fragmentarea și improvizația, endemice în sistemul nostru mediatic, au devenit și statistic inevitabile: dacă toată lumea scrie și publică, eventual la mai multe periodice în același timp, eventual trecând abrupt de la unul la altul, cum se poate aștepta o clarificare conceptuală? Un fenomen înrudit este „supraexpunerea” unor autori prea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
direcții: din America Latină (prin telenovele); din „substratul” balcanic, cândva uitat, „camuflat”, sublimat, iar acum relansat, mai întâi de conaționalii noștri țigani, pentru a fi purtat la vârful culturii populare, unde este adoptat de o parte a noilor elite economice și mediatice (prin manele); din Statele Unite (prin subculturile de tineret, prin consumism, dar și prin subcultura de divertisment în curs de completă globalizare, o subcultură postistorică și transculturală); din țările unde se emigrează masiv (în primul rând, Italia, Spania și Portugalia), prin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au redus la absurd unele dintre elementele stângii europene mai vechi și mai noi - protecția socială și „discriminarea pozitivă” a defavorizaților, redistribuirea avuției și alte corecții ale mecanismelor economice invizibile (și oarbe), ecologismul etc. -, domină lumea academică și pe cea mediatică, saturându-le discursiv, dar au o influență relativ modestă asupra economiei, Americii profunde și politicii, chiar sub Administrații democrate, deschise în principiu către politici publice mai de stânga. Acestea din urmă sunt absolut necesare, după mine, pentru a face vivabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publicații online) care se adresează comunităților „etnice” (vom vedea pe parcurs de ce folosesc ghilimelele) din cel mai dinamic stat federal american, a anunțat pe 23 aprilie 2002 rezultatele primului studiu empiric asupra răspândirii, impactului și potențialului acestui relativ tânăr sector mediatic, aflat în creștere exponențială 1. California este cel dintâi stat federal în care suma diverselor „minorități etnice” (rămâne valabil ce am promis pentru „etnice”) a depășit numeric, potrivit recensământului din 2000, totalul populației albe. Evenimentul nu e pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
public opiniile chiar și atunci când trăiesc din asta. Într-un scurt articol din The Washington Post reluat de International Herald Tribune (cum se știe, acesta din urmă e bazat pe cooperarea dintre cel dintâi și The New York Times), Margaret Engel, importantă personalitate mediatică, comentează reunirea în septembrie 2002 a peste trei mii de jurnaliști la Beverly Hills, cu prilejul decernării unor tot mai „vizibile” NCM 2002 Awards pentru ceea ce se numește, din lipsă de ceva mai bun (nici participanții nu au găsit o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fac în automobile, în lunga navetă către slujbă și înapoi, în general mai lungă și, datorită congestionării autostrăzilor, mai greu de prevăzut ca durată în California); știrile internaționale sunt principala atracție a cititorilor de presă scrisă. Aceste tendințe de consum mediatic par să se consolideze în California și sunt plauzibile pe termen mediu în alte state federale. Pe o scară mai modestă, fenomenul nu e necunoscut nici în Europa Occidentală. Mi se pare inevitabilă, în lumina acestor date de sondaj, adaptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
American Mind nu era primul diagnostic sever al lumii americane, cartea a avut un răsunet enorm, inspirând pasionate - și de regulă mediocre, oportuniste, politizate - reacții pro și contra, care umplu o bibliotecă de proporții medii. O adevărată industrie editorială și mediatică a fost inaugurată în 1986 pe baza cărții lui Bloom, fiindcă orice referință la ea garanta un tiraj bun, un mare indice de audiență, cel puțin un interes de scurtă durată, iar dezbaterea nu s-a oprit niciodată 7. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este consumul alimentelor provenite din surse modificate genetic (plante, animale) cu scopul obținerii unor producții cât mai mari, dar al căror efect pe termen lung este greu de prevăzut. La favorizarea acestui viciu contribuie, în mare măsură, războiul comercial și mediatic existent la ora actuală și care din punct de vedere biologic nu se justifică. Consecințele acestui viciu sunt devastatoare în plan individual, deoarece conduc la degenerarea fizică și psihică a individului, scurtându-i existența, iar pe termen lung poate afecta
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doar calități cognitive sau expresive, ci și eficiență socială. Dimensiunea structurală ne trimite la canalele, rețelele și mediile prin care se desfășoară fluxul comunicării. În acest sens, se face distincție între canalele instituționale (cum ar fi parlamentul sau administrația), canalele mediatice (presa scrisă și audiovizuală) și canalele interpersonale (grupuri sociale, relații interumane). Cîmpul teoriilor explicative se inspiră, mai curînd, din zona sociologiei comunicării decît din cea a științelor politice. Comportamentul, sistemul, interacțiunea și dialogul sînt principalele concepte cu care se încearcă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
culturale specifice unei comunități particulare, în vreme ce aspectele structurale definesc materialul de tratare a informației. În general, pentru comunicarea politică se face distincție între canalele instituționale, precum parlamentul sau administrația, canalele organizaționale, cum sînt partidele politice și alte forțe organizate, canalele mediatice, precum organele de informare scrisă și audiovizuală și canalele interpersonale constituite de grupuri sociale și de relațiile interumane. Conceptul de rețea trebuie folosit cu precauție, fiindcă semnificația lui se schimbă în funcție de contextul în care este utilizat. Trebuie făcută deosebirea între
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
care trimite înapoi doar un vot ca reflex al poziției sale sociale ori un vot care se constituie ca un reflex comandat de identificarea sa partizană. Acest bloc de reprezentări este slăbit de modelul audienței active. Diversitatea utilizatorilor de surse mediatice și a motivațiilor care îi animă, atestă selectivitatea și deci dinamismul în alegerile efectuate de public în privința comunicării politice. Totodată, se impune ideea potrivit căreia alegătorul se poate decide în cel mai scurt timp nu doar în manieră mecanică, pornind
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ale interdependenței tactice. Conceperea, transpunerea în practică și corecția strategiilor de comunicare se sprijină pe diverse resurse: discursuri, informație, publicitate, agitații prin intermediul cărora candidații încearcă să dea lovituri directe sau indirecte, într-un ritm accelerat, prin propriul joc al mijloacelor mediatice. Protagoniștii interpretează orice inițiativă, gest sau cuvînt, spre a se informa asupra acțiunilor adversarului, pentru anticiparea loviturilor, mărind sau optimizînd posibilitățile de succes într-un context aflat în continuă schimbare. Jocul se tensionează sau se relaxează în concordanță cu loviturile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
PUBLIC Comunicarea politică a avut întotdeauna o dimensiune tehnică. În Antichitatea greacă, retorica era manifestarea fundamentală care permitea întrebuințarea strategică a discursului cu finalități persuasive. Pentru mulți sociologi, una din trăsăturile esențiale ale secolului al XX-lea constă în revoluția mediatică și apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică tinde spre conturarea unor noi practici. Astfel, mai ales în Statele Unite, în anii '50, se dezvoltă noi tehnici de comunicare politică. Într-adevăr, în 1952, de exemplu, apăreau primele spoturi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
tehnologii politice. I. Mediatizarea vieții politice Auzim, din ce în ce mai des, afirmația că mijloacele media au un rol tot mai important în viața politică atît internă, cît și internațională. Nu doar profesioniștii care activează în politică acordă o atenție susținută pregătirii strategiilor mediatice, dar și populația obține informațiile esențiale grație mijloacelor mediatice, cele oferite de audiovizual fiind considerate mai credibile. Dar ce se înțelege prin media în acest context? În teoria generală a comunicării, termenul desemnează orice mijloc de comunicare, natural sau tehnic
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
afirmația că mijloacele media au un rol tot mai important în viața politică atît internă, cît și internațională. Nu doar profesioniștii care activează în politică acordă o atenție susținută pregătirii strategiilor mediatice, dar și populația obține informațiile esențiale grație mijloacelor mediatice, cele oferite de audiovizual fiind considerate mai credibile. Dar ce se înțelege prin media în acest context? În teoria generală a comunicării, termenul desemnează orice mijloc de comunicare, natural sau tehnic, care permite transmiterea unui mesaj. În limbajul curent, sensul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
face trimitere la mijloacele de informare în masă și nu la alte canale recunoscute ale comunicării politice, cum ar fi organizațiile sau relațiile interpersonale. Din această perspectivă, mijloacele de informare sînt în principal: televiziunea, radioul, presa scrisă, chiar dacă noi tipuri mediatice și-au făcut apariția o dată cu inovațiile tehnologice, precum telematica, rețelele prin cablu, sateliții care însumează teledifuziunea și telecomunicația. În Statele Unite, rețelele de televiziune prin cablu concurează tot mai mult canalele naționale și pot da un nou suflu comunicării locale sau
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din partea standardizării și a uniformizării. Diseminarea informației și autonomia crescîndă a membrilor rețelei sociale solicită o reflecție asupra mecanismelor deciziei și a centrului politic. Lăsînd la o parte acum anticipările și trecînd la examinarea consecințelor pe termen scurt ale revoluției mediatice asupra conduitelor politice, vom observa transformări incontestabile în ceea ce îi privește pe guvernanți, pe guvernați, dar și în funcționarea spațiului public. Mediatizarea afectează munca guvernanților și conduita lor în afaceri, accentuînd mai ales preocuparea de a-și valoriza acțiunile și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe guvernați, dar și în funcționarea spațiului public. Mediatizarea afectează munca guvernanților și conduita lor în afaceri, accentuînd mai ales preocuparea de a-și valoriza acțiunile și urmările lor în sensul popularității. Invitat să își exprime părerea în problema puterii mediatice 35 și pornind de la experiența sa de ministru al agriculturii, Michel Rocard apreciază că un responsabil în funcție rezervă comunicării 70% din timpul său. În cartea sa Le coeur à l'ouvrage, el analizează constrîngerile care apasă asupra sistemului de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
dificultatea politicului în luarea unor măsuri impopulare: Nu se poate lua o măsură impopulară, chiar considerată a fi necesară, decît sub rezerva echilibrării impopularității electorale prin înregistrarea unor rezultate pozitive, produse de aplicarea ei. Însă accelerarea reculului informației prin sistemul mediatic face ca impopularitatea să fie la început mai amplă, apoi mai directă, iar dispariția rezultatului scontat înlătură orice speranță de realizare a unui efect benefic prin măsura adoptată. Întrucît nu există, poate, sinucigași în munca politică, acest fapt va influența
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cîștige notorietate grație canalelor media și deci importanță pe piața politică. Aici apare foarte limpede legătura cu problema finanțării activităților politice. Pentru a face față, adică a fi considerat un candidat credibil, trebuie să fii vizibil din punct de vedere mediatic. Timpul de antenă pentru publicitatea electorală fiind cumpărat, vizibilitatea devine o funcție a mijloacelor financiare. În celelalte etape ale campaniei, relația dintre media și finanțare nu se dezminte, pentru că eficiența colectei de fonduri și mobilizarea depind tot de intensitatea eforturilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ca un apel la dezbaterea publică. Factorii media nu ar fi doar oglinzi care să reflecte problemele pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de decizie politică. Focalizarea mediatică asupra unor mize determinate ar fi un factor de selecție și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep prin a fi bine analizate; de exemplu: personalizarea, dramatizarea, fragmentarea și nominalizarea, ca să utilizăm categoriile lui Bennett 37. Reducînd construcția mediatică a realității politice la informații stricto sensu, am prezenta o imagine incompletă. Într-adevăr, factorii media propun și conținuturi prioritar culturale și de divertisment, dar care vehiculează tot mai puțin conținuturi politice. Cum informația se scenarizează, se dramatizează, se transformă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
controlat. Ar fi absurd să presupunem că Bébète Show comunică instrucțiuni pentru interpretarea populară a situațiilor, caractere și proprietăți ale lumii politice pe care spectatorii le-ar putea transfera apoi direct asupra realității televizate? Ce rămîne atunci din puterea canalelor mediatice, așa cum este ea prezentată de diverși actanți ai problemei? Trebuie să distingem aici posibile răspunsuri, în funcție de poziția celor interesați. Actanții politici au tendința de a considera că puterea mediatică reprezintă astăzi o realitate care trebuie luată în calcul și la
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
apoi direct asupra realității televizate? Ce rămîne atunci din puterea canalelor mediatice, așa cum este ea prezentată de diverși actanți ai problemei? Trebuie să distingem aici posibile răspunsuri, în funcție de poziția celor interesați. Actanții politici au tendința de a considera că puterea mediatică reprezintă astăzi o realitate care trebuie luată în calcul și la care trebuie să se adapteze. Strategiile lor integrează din ce în ce mai mult schema "mediacratică" și adesea naivă, dacă punem față în față eforturile depuse și dificultatea de a evalua un rezultat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]