3,309 matches
-
său rămăseseră tăcuți. Nimeni nu îndrăznea să spună ceva, nici măcar Flavius Sabinus. Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor, își croi drum spre balustradă și se aplecă spre urechea lui Vitellius. — Iartă-mă, Vitellius. Acum vin de la palat. Am vorbit cu unul dintre mesagerii noștri, care a venit de la Cremona. Nu-i un moment potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius Sabinus, care-l scruta, întunecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius Sabinus, care-l scruta, întunecat la chip. Mesagerul a vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn spre cupă, și Listarius îi turnă vin. — Ai înțeles? Ucide-l imediat. — Să-l ucid pe mesager? — Imediat. Și pe el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l scruta, întunecat la chip. Mesagerul a vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn spre cupă, și Listarius îi turnă vin. — Ai înțeles? Ucide-l imediat. — Să-l ucid pe mesager? — Imediat. Și pe el, și pe spionii care vin din miazănoapte. Îi vei aduce la mine și îi voi asculta; apoi vreau să fie uciși cu toții. Nu vreau ca Roma să afle de înfrângerea noastră. Nimeni nu trebuie să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am înțeles că am învins cu adevărat, i-am mulțumit zeului nostru. El ne-a apărat, el ne-a purtat spre victorie. Cinci legiuni ale noastre împotriva celor opt ale dușmanului... Și totuși, am învins. Trebuie să trimitem de îndată mesageri la Vespasianus și Mucianus... — Tu ești sănătos, îl întrerupse Arrius. Simți ochii prietenului său ațintiți asupra lui. El condusese bătălia aceea despre care avea să vorbească lumea întreagă. — Ești sănătos și... — Nu, așteaptă! zise Antonius încruntat. Te cunosc destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cortului. — Ce ordine trebuie să dau, Antonius? Printr-un edict voi ordona să fie eliberați imediat toți prizonierii. Nici un cremonez nu trebuie să ajungă sclav. Spune-le soldaților că asta e dorința mea. Antonius se întoarse spre Arrius: — Trimite repede mesageri în Britannia și Hispania, să vestească victoria noastră. În Gallia trimite-i pe ambasadorii noștri. Să ia cu ei doi generali din armata lui Vitellius. Ei vor fi dovada vie a victoriei noastre. Și pune soldații să păzească munții Alpes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pune soldații să păzească munții Alpes, în cazul în care Julius Civilis nu reușește să oprească trupele din Germania. — Trimite-mă pe mine la el, zise Titus apropiindu-se de Antonius și privindu-l drept în ochi. Vreau să fiu mesagerul tău la regele batavilor. Nu vrei să rămâi alături de mine? — Gladiatura e un joc plin de cruzime, dar are niște reguli. Războiul civil nu e un joc și nu are nici o regulă. Antonius încuviință. — Îți voi încredința un mesaj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi fusese dedicată și că se afla în locuința ei de la Brixia, unde se ridica, maiestuoasă, pe pardoseala din mozaic reprezentând cele patru anotimpuri, prin care trecuse și Antonius în acel teribil an de război civil, ajuns acum la final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius Primus, în încercarea de a trece peste Appenninus. Erau primele zile ale lui decembrie, și iarna se anunța foarte grea. Armata flavienilor își croi drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele flavienilor. Ceea ce văzu îl sperie. Toată trufia lui dispăru deodată. — Nu ai nimic altceva de spus? repetă pe un ton servil. — Oare Vitellius crede că am venit tocmai din Pannonia ca să capăt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capăt o nevastă, bani și funcția de consul? De asta crede că au murit soldații mei? Pentru asta am luptat? Pentru asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mei? Pentru asta am luptat? Pentru asta am îndurat atâtea greutăți și atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fratele împăratului și dragului meu prieten, a fost ucis. În timpul sărbătorii sacre a Saturnaliilor, ați umplut străzile de leșuri, ați distrus templul lui Jupiter Maximus, ați ars cel mai sacru loc din întregul Imperiu... — Eu n-am fost acolo, replică mesagerul. Anotonius îl privi disprețuitor. — Ai venit să ne implori să vă acordăm tratative sau să ceri un răgaz... — Împăratul meu le-a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din întregul Imperiu... — Eu n-am fost acolo, replică mesagerul. Anotonius îl privi disprețuitor. — Ai venit să ne implori să vă acordăm tratative sau să ceri un răgaz... — Împăratul meu le-a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A jurat că va abdica și, în schimb, a ordonat un masacru și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tagore, deși e îndrăgostită acum de mine? Sau dacă, după mine, în timpul cât o iubesc eu, va mai veni altul?) ia urmă i-a mărturisit lui Tagore episodul din templu, și "poetul" i-a spus că tânărul acela era un mesager al dragostei, că cele șase ghirlande erau nu știu ce lucru simbolic, și altele. Ascultînd-o, mă înfioram de câtă junglă se află încă în sufletul și mintea Maitreyiei. Câte întunecimi, ce floră tropicală de simboluri și semne, ce atmosferă caldă de eventualități
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mesaj? repetă încurcat Il Comandante. De la cine? Adrian îl privi o clipă, cercetător, apoi apucă paharul și bău îndelung, parcă ar fi încercat să amâne răspunsul. - Nu știu dacă m-am făcut înțeles, începu el târziu. Un mesaj presupune un mesager, iar mesagerul e trimis întotdeauna de altcineva... - Asta vreau să știu și eu, îl întrerupse Orlando, pierzîndu-și răbdarea. De cine? - Trebuie să existe un răspuns pentru fiecare din noi, continuă Adrian. Nu știu în ce măsură răspunsul pe care îl voi primi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încurcat Il Comandante. De la cine? Adrian îl privi o clipă, cercetător, apoi apucă paharul și bău îndelung, parcă ar fi încercat să amâne răspunsul. - Nu știu dacă m-am făcut înțeles, începu el târziu. Un mesaj presupune un mesager, iar mesagerul e trimis întotdeauna de altcineva... - Asta vreau să știu și eu, îl întrerupse Orlando, pierzîndu-și răbdarea. De cine? - Trebuie să existe un răspuns pentru fiecare din noi, continuă Adrian. Nu știu în ce măsură răspunsul pe care îl voi primi eu va
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcu semn să se îndepărteze. - La 4,30? repetă Adrian, frecîndu-și fruntea. Într-adevăr, de ce la 4,30? Trebuie să existe un răspuns. Dar, ca să-l găsesc, trebuie mai întîi să identific pe celalt, pe cel care se află înapoia mesagerului. Înțelegeți la ce fac aluzie, adăugă, întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la ce fac aluzie, adăugă, întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul lui, mesagerul, nu te pot mântui. Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă... În acea clipă ușa se deschise și un bărbat înalt se opri în prag. Își ținea mâinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul lui, mesagerul, nu te pot mântui. Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă... În acea clipă ușa se deschise și un bărbat înalt se opri în prag. Își ținea mâinile la spate și începu să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-am fost niciodată Leana... Adrian se ridică turburat și se apropie de ea. - Eu știu cine ești, șopti. Știam de mult că se va întîmpla asta. Și, te rog să mă crezi, nu mi-e frică. Știam că un mesager e trimis întotdeauna de altcineva. Când vrei, am să te urmez. Nu mi-e frică. Dar înainte de a pleca, aș vrea doar să te mai întreb: versurile mele, Leana, versurile mele, toate câte au fost? - Le auzi pe străzi, Adrian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întâi, ceea ce am văzut când am tras cu ochiul și m-a luat gura pe dinainte invitându-vă la un experiment: „Pentru însănătoșirea Țării lui Verde Împărat, se înființează, un grup de lucru al copiilor, care se numește Asociația „Mesagerii Sănătății”. Pe bune, prieteni. Nu-i vis. Dar știți ceva? Asociația asta există deja. PAM nu face altceva acum decât s-o viseze pentru voi. Să citim mai departe. În continuare, stă scris: „Copiii sunt cei mai buni mesageri ai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Asociația „Mesagerii Sănătății”. Pe bune, prieteni. Nu-i vis. Dar știți ceva? Asociația asta există deja. PAM nu face altceva acum decât s-o viseze pentru voi. Să citim mai departe. În continuare, stă scris: „Copiii sunt cei mai buni mesageri ai sănătății Pământului, ai sănătății arborilor și ai sănătății oamenilor. Ei pot să facă și vor să facă multe lucruri extraordinare”. Aici sunt înșirate multe exemple, dintre care eu, Ticuță, vă citesc acum numai câteva. Iată: „Copiii pot fi detectivi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în poveste. Precis s-au gândit și la asta. Caut răspunsul în Proiectul afișat de Inventator și de Zâna Inventica. Răspunsul este: „Se va face un apel către toți copiii, de oriunde ar fi ei, să se înscrie în Asociația „Mesagerii Sănătății”. Să vă spună Ticuță, copii ce e cu „Mesagerii Sănătății”. Asociația există, de-a devărat, nu în vis, de 20 de ani. Peste o mie de copii au fost membrii ei, au făcut lucruri extraordinare (despre care veți putea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]