KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

pe frunte, semnul durerii care ne năpădise deodată, surprinzându-ne, în ciuda faptului că toată viața o așteptaserăm, dar care, în adâncul sufletelor noastre, credeam că nu va mai veni, crezuserăm că vom reuși să o transformăm în mii de poveri micuțe, iar uimirea aceasta ne legase atât de puternic, încât încă mai simțeam în birou răsuflarea lui stânjenită, mă apropii din nou de fereastră, în fața ochilor revăd privirea lui, dâra argintie lăsată de mașina sa în timp ce pleca de aici, iar durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-am văzut de dimineață, mi-am spus că habar nu ai cât ești de frumoasă, dar acum înțeleg de ce, îți lipsește, pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mașină și îl urmăresc, ca și cum un lanț gros ne-ar lega unul de celălalt, el este acela care mă tractează, iar eu sunt mașina accidentată, care nu își permite să mai aibă nici un fel de îndoieli. Oprim lângă o clădire micuță și cochetă, două ghivece mă primesc zâmbind colorat pe casa scărilor, eu intru în urma lui într-un birou elegant, dar mai ales gol, astăzi am avut o zi scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cutremur, imediat gura lui o va acoperi pe a mea și toate resturile mâncărurilor pe care le-am înghițit astăzi și toate cuvintele pe care le-am rostit se vor amesteca, este atât de ciudat că un organ atât de micuț îndeplinește atâtea funcții, ar fi trebuit să existe unul special pentru sărut, ce legătură am eu cu resturile lui de mâncare, cu rămășițele alegerilor lui, buzele lui respiră în urechea mea, nu fugi de mine, Naama, șoptește, nu îți fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
secrete cu el, pe care numai eu le-am respectat, acum să își mai facă griji și viitorul. Nu te întreb nimic, spune el, mă privește cu ochi scânteietori, dar tu îmi poți povesti totul, încerc să zâmbesc, o lacrimă micuță pătează deja covorul în timp ce spun, soțul meu m-a părăsit în urmă cu exact o săptămână, niciodată nu am fost cu un alt bărbat, declarația rușinoasă îmi iese pe gură, dar el nu se retrage, îmi mângâie fața cu vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu-se pe burtica lui Noga când era micuță, gâdilându-i coastele, iar ea se sufoca din pricina hohotelor de râs, eu îl ocăram, las-o în pace, este periculos să râdă prea mult. Cum rămâne cu fetița, întreb eu încetișor, iar el spune, fac eforturi, și îmi zâmbește victorios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
iar el spune, fac eforturi, și îmi zâmbește victorios, este atât de mică, eu îmi las capul în jos, cât de ușor îi este să facă asta, de vreme ce nu este de datoria lui, toată împotrivirea lui se risipise, este încă micuță, încă nu are în ochi privirea aceea acuzatoare, nu trebuie să fugi de privirea ei la capătul lumii, este evident faptul că numai cu un bărbat străin poți face dragoste cu ușurință, este evident faptul că numai un copil străin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez, îi spun, imediat ajungem, Yael, totul va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ei proeminentă și hainele ude, o răpesc imediat, mă roagă să aștept afară, eu mă plimb înainte și înapoi pe coridor, un fior neașteptat de fericire îmi străbate corpul, pare că întreg universul așteaptă cu sufletul la gură nașterea acestei micuțe creaturi, odihnindu-și brațele tocmai deasupra capului acestui copil pe care nimeni nu îl dorise. Stau cu ochii închiși lângă fereastră, dincolo de peisajul urban atât de cunoscut, încât devine aproape străin, aceeași imagine dezolantă, munții asemenea unor tumori crescute pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
părăsit, spun eu, prima care m-ai judecat atât de sever, de vreme ce te-ai purtat în felul acela, înseamnă că nu mi-ai fost niciodată prietenă, deschid larg ușa, acum îmi părăsesc propria casă asemenea lui Udi, cu o plasă micuță de nailon în mână, plec fără nimic după ani de zile. Intru în grabă în mașină și plec, fără să știu încotro, vreau doar să mă mișc, supusă regulilor generale, să opresc asemeni tuturor în fața luminii roșii, să aștept copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
trebuie să fie vorba despre mine, așa că, fără ezitare, bat în ușă, bătăi care devin din ce în ce mai puternice, ca și când cineva care ar dormi acolo m-ar fi rugat să îl trezesc, dar nici o urmă de viață nu răzbate din camera aceea micuță pe care o iubisem atât de mult, Naama nu răspunde, eu mă rostogolesc dezamăgită pe scări, mă prăbușesc peste cutia lui poștală, Naama Korman, scrie acolo, nu mai este nimic de făcut, nu sunt eu, doar o coincidență care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a așternut asupra lumii, o ordine modestă, caldă, în care se pare că mi s-a păstrat și mie un loc micuț, apoi observ o siluetă cunoscută apropiindu-se, pașii ei înceți au grijă de ordinea aceasta, în ciuda faptului că îi este greu, un cuplu care pășește în spatele ei este forțat să o urmeze, iar apoi, în cele din urmă, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea, iar când mă gândesc la contribuția mea la coșmarul ei, mă copleșește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de ea pe vârfurile picioarelor, privesc foarte emoționată pe furiș printre rafturile cu produse, temându-mă să nu fiu văzută, unde dispăruse, verific toate cozile, dar nu este nicăieri, aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cu multă precauție, nici măcar nu îndrăznim să respirăm. Noga se spală în grabă, mă roagă să îi pieptăn buclele, apoi se așază în fața oglinzii, probează haină după haină, tot dulapul este golit, apoi vine la mine în chiloței, sânii ei micuți se deschid în fața mea asemenea florilor trezite de razele soarelui, nu am cu ce să mă îmbrac, aproape că plânge, tata și-a luat toate hainele? Din câte se pare, da, oftez eu, caută la el în dulap, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu se duc decât să îi cumpere cadou și se întorc imediat, încerc eu să mă liniștesc, apoi pe stradă se aud din nou voci de copii, mă aplec pentru a vedea mai bine, dar nu sunt decât niște copii micuți, pe care nu îi cunoșteam, deja încep să mă cert cu mine însămi, ce credeai, că o zi de naștere va rezolva problemele? Nu face decât să le scoată în evidență, a trecut deja un an întreg de când nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

N-am chef să stau să vorbesc cu ele. SÎnt prea obosit. — Uite, la masa aia din colț sînt două maure din Ceuta. Le privi. Amîndouă erau Închise la culoare și cu părul vîlvoi. Una era grasă și cealaltă era micuță, dar amîndouă arătau În mod clar ca niște tipe puternice și active. — Nu, spuse Al. O să văd prea mulți mauri mîine, n-am de ce să mă-ncurc și-n seara asta cu ei. Mai sînt o grămadă de altă fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
unul dintre detectivi voia să-și taie o bucată de carne, se folosea de furculița pe care o ținea În mîna stîngă, așa că-l trăgea de mînĂ pe prizonier. Își țineau pe masă mîinile prinse cu cătușe. MĂ uitam la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după care Își Întinse mîna cu cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după care Își Întinse mîna cu cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două ori fața micuțului cu cătușa. Era plin de sînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două ori fața micuțului cu cătușa. Era plin de sînge pe față și-și sugea buza uitîndu-se la masă. — Mai vrei? Întrebă sergentul. — Nu, a fost de-ajuns. — Te-ai mai liniștit puțin? — Da, sînt foarte liniștit. Tu cum te simți? — Șterge-te pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
jos, o deschise și băgĂ Înăuntru cartea și ceva ce-a scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]