6,725 matches
-
consumă într-o senină neutralitate din partea instituțiilor menite să monitorizeze, autorizat și eficient, arhitectura și urbanistica unui oraș de prestigiul Iașilor. Infestat de turnuri și turnulețe. Mergea, seară de seară, la Cina. Cînd cu una, cînd cu cealaltă. A răspuns mirării mele cu precizarea: blonda îmi distruge sistemul de valori, bruneta mi-l reface. Vorbea ca-n piesele lui Mazilu, deși habar n-avea cine era ăsta. Viața a priori în acest caz imită arta, nu? 26 aprilie La boemăăă, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din loc în loc, sticle mari din plastic, pline cu apă. Mirarea e curmată de explicația cerută: dacă animăluțul (în lesă) se vrea cu udul (sau cu uscatul), stăpînul așteaptă consumarea urgenței, după care apelează, obligatoriu (și sub amenințarea amenzii), la sticla cu apă. La noi?... Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii". Iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde: "... două țări despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Liiceanu, numind viciul autonociv al puterii actuale, care neînvățînd nimic din tragedia unui Ceaușescu, se lasă devorată de același autoritarism de partid ce-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ucigător! De revăzut. Profilactic. 25 iulie În fond, orice "oră de istorie" e bună la ceva. Chiar și una falsă. Depinde: 1. cine o produce; 2. cui se adresează. Dacă e produsă de un individ certat, structural, cu adevărul, atunci mirarea noastră, una resemnată, nu mai atinge cote alarmante (de altfel, ce-am făcut jumătate de secol, decît, imuni la minciună, să îngurgităm pe nemestecate contrafaceri!). Dacă însă profesorul de istorie e o persoană cu statut onest, în schimb derularea lecției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bănuitul histrionism nu era perceput astfel de experimentații meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît de pe scenă și ar fi invitat la dans una din frumoasele din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, din statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, văzîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, din statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, văzîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar ce frumoasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doctrinar). Pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc, după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model??; pictura nouă trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suprematistului C.). Paris. Ultima zi. Dușul dimineții, la Radio Classique-Lyon, claviaturi cristaline din Copland, Bernstein, Gershwin (Un american la Paris, evident). Pe trotuar, sînt ajuns din urmă de o doamnă cu husky. Un husky roșu? Îmi și exprim, în moldo-francă, mirarea. Da! husky roșu, dar cu ochi albaștri, vedeți? Indiscreția doamnei: Sînteți american? Trăiesc împăunarea lui Gershwin. De revăzut, spre amiază, bazilica Sacré Coeur și (juxtapunere, vai, blasfematoare...) Moulin Rouge. Dezamăgire. În 1989, le admiram prinzînd, surprinzător, o dimineață degajată. Acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puteri o încredere pe măsura imenselor așteptări. Cu atît mai dizgrațioase aparițiile așa-zisului analist cu lombroziană calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preliminară e în regim frivol. Ca argument, desigur, în favoarea micii demonstrații ce va urma.) Cînd mărturisesc, în varii ocazii, că merg constant pe stadion, la fotbal, deși pronunț prețios football, sprîncenele ridicate de interlocutor traduc subit surprinderea. Iar dacă sprîncenele mirării nu cer neapărat explicația, par oricum necruțătoare. Cum, la foootbal?! Urmează replica-mi (zdrobitoare, cred eu) menită, cumva, a-mi justifica frivolitatea. Dar, tot atît de constant și la Filarmonică... Și aș trage cu obligatorie modestie lucrurile spre domeniile în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alternative locale... Ieșind așadar în autentic frumoasa înserare, mă salvam, iată, de căderea într-o nedorită fandaxie. Nereușind, of, nereușind (... s-o ia de obsesie!) desprinderea totală de morbul vineției sinteze. Era de plecat, nu?, chiar de la minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o dezarmantă candoare) spre o artă ce propagă, senin înverșunat, promiscuitatea! Îmi mai băgasem nasu-mi bergerac și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al pînzei, Dan Hatmanu. - se desprinde din asistență o tipă trăsnet și, în loc să-mi ceară autograf pe album, mi-l cere pe spatele partenerului ei (cam prea fardat după gustul meu). - Valentin Ciucă, autorul studiului introductiv al albumului, își arată mirarea că nu-l vede încă pe... Dan Hatmanu. - un rîs colosal în ușă: semn că a venit Liviu Antonesei. - îl salut, printre invitați, pe bunul meu fost coleg de facultate (trecut prin triste pușcării comuniste), Truț Vacaru, așa cum o făceam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu pană, ci cu, pur și simplu, creionul. De desen, se-nțelege: "Stimată domnișoară Gabriela Șerban, Sînt onorat, înainte de toate, că m-ați citit și că, mai mult, v-am determinat o meditație, iată, atît de pasionată. (De altfel, nici o mirare din parte-mi, știind prea bine că orice domnișoară de rasă pune în idei și pasiune.) V-aș reproșa însă din capul locului (cerîndu-mi imediat cavalerești scuze) tonul ușor umil vizavi (cum se zice) de cea mai nouă generație de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E de-ajuns a vedea cum trecători cu totul nevinovați de limba ce-o vorbesc răspund t.v. unor chestiuni de alambicată politică, pentru a trage concluziile pe care, evident, anchetatorii înșiși sigur nu le iau în calcul. E de mirare cum un înțelept și judicios Stelian Tănase apelează și el la un soi de sondaj al emisiunii sale nocturne, pentru a conchide cu aer candid că procentele de da și nu sînt chiar cele pe care un om cu mintea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe... Iliescu!) îi deschidea inteligentului Hurezeanu o acoladă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ecoul ce-l produsese provocarea insomniacei lor bunicuțe în chestia polului de stînga, că se și echipaseră, cruzii acneici, în maieurile al căror roșu lor personal nu le spunea nimic despre ce se petrecuse în jumătate de secol comunist. Imensa mirare (și totuși nu atît de imensă) vine din partea tot mai consistentei categorii care știe acum exact ce s-a întîmplat în dejism-ceaușism-iliescianismul autohton, ca să nu aibă reacția cea mai normală. Cum, adică, pol de stînga? Păi, ce-a fost regimul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de lucru și domiciliază în orașul Alexandria. Numiții MĂINESCU ANGHEL și Zaharia Dumitru au spus: „noi nu vedem bine această situație. În cazul că nu se retrag trupele străine din Cehoslovacia, noi trebuie să le dăm ajutor. Nu este de mirare să fim și noi ocupați într-o noapte ca cehoslovacii, de către bulgari, unguri și ruși, dar avem încredere în conducătorii noștri, că poate s-ar baza ei pe ceva, de au afirmat că cei care vor îndrăzni să ne atace
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aceste materiale, dar, personal, nu mi-am închipuit că au continuat până în zilele noastre asemenea practici. Vă asigur că, în ceea ce mă privește, voi face mai mult decât până acum. Tov. Nicolae Ceaușescu: Am mai răsfoit materialele și văd, cu mirare, că este consemnată și convorbirea mea cu Moghioroș la spital, când omul era pe moarte. Tov. Ion Ioniță: Cine a coordonat activitatea acestei direcții? Tov. Grigore Răduică: Perioada cea mai mare a fost controlată de ministrul de Interne. Tov. Ion
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în formare, chiar dacă printre fruntașii ei s-a numărat un Voltaire. După cum am văzut, și repetăm, esența chestiunii orientale derivă cu cea mai evidentă prioritate nu din parametrii culturali ai fenomenului istoric, ci din cei politico-economici. Nu este deci de mirare că oamenii politici care cârmuiau statele cunoșteau mai bine ce însemna sud-estul continentului sub raport politic și economic, decât oamenii de cultură, și s-au apropiat cei dintâi de semnificația corectă a esenței problemei orientale. Să revenim însă la istorici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care pierd sunt ei și nu el”17. 6.6. Jogging virtual!? Ca și titlul subcapitolului anterior și titlul acestui subcapitol ar face ca cititorii să-și pună mari semne de întrebare având la bază atât o primă reacție de mirare, cât și una de curiozitate, ambele justificate de dorința cunoașterii argumentelor care ne-au determinat să aducem în discuție acest aspect. Dar, tehnologia și descoperirile științifice, interesul unor companii de a profita de „comoditatea” unei anumite categorii de oameni, tendința
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
contribui la cunoașterea omului însuși. Mai mult, înțelegerea eventuale-lor consecințe ale fizicii cuantice trecea printr-un efort de asimilare a unui formalism matematic complex, efort pentru care filosofii de meserie, prin formația lor, nu erau pregătiți. Nu e, deci, de mirare că primele tentative de formulare a unei viziuni cuantice asupra lumii s-au efectuat în marginea mișcării filosofice contemporane, datorită lucrărilor unui fizician Niels Bohr, ale unui inginer Alfred Korzybski, și ale unui epistemolog de formație științifică Stéphane Lupasco. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ar fi irațională autoorganizarea. Prin ce este Spinoza, brusc, irațional, în raport cu deiștii, cînd spune că lumea se creează ea însăși ? Există un fel de delir raționalizator care nu știe că e, de fapt, o nesăbuință totală"51. Nu e de mirare că un poet ca Benjamin Fondane a putut pătrunde în opera lui Lupasco mai bine decît anumiți oameni de știință și filosofi 52. Imaginea noastră e apropiată și de concepția lui Max Planck despre rolul iraționalului în cunoașterea științifică: "... fizica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]