3,438 matches
-
frunzelor, atingând cu privirea vălul corolelor aurii, uit să mai respir. Răscoliri tainice, îmi pun întrebări de demult, apoi dau ocol timpului, când sufletul cheamă dor cu arome de eternitate. Zâmbesc soarelui, hotărâtă să adun speranțe, cu palmele sărutate de mireasma florilor de câmp, într-o vară fierbinte...
Flori de c?mp by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83285_a_84610]
-
spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-a latul orașului, prin troleibuze și tramvaie, de la cimitirul cel mare, nezvântat încă de soarele primăvăratic și rămas în haine. Andrei Vlădescu, care urmărise cu gândul toate mișcările lor din afara ușii, a știut că fuseseră din nou la mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de săgeată al taxiurilor alergând nebune încolo și încoace. Se simțea ca o bunică. Lumina cald roșiatică a apusului le învăluia picioarele obosite. Nu se mai vedea soarele, ci doar un cer colorat întins peste orașul ale cărui zgomote și miresme de frunze năvăleau înăuntru cu un aer prăfos. Sunetul strident al telefonului a acoperit radioul. Doamna Marga Pop a ridicat receptorul cu mâna tremurândă, a recunoscut vocea de la celălalt capăt al firului, a ascultat mai multă vreme. Se auzeau vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era doar mai puțin atins. Atât. Nu știu la ce se gândea, n-a spus niciodată. „Nu mai văd bine“, spuse bătrâna doamnă Marga Pop, chinuindu-se să-și șteargă sticlele ochelarilor. Nu-i mai era gândul la ce vedea. Miresmele de frunze poaspete și flori de primăvară năvăleau din întunericul albăstrui de afară. Boarea de flori mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec de păsări, dar nu putea fi decât o părere sau amestec de zgomote percepute aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primăvară năvăleau din întunericul albăstrui de afară. Boarea de flori mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec de păsări, dar nu putea fi decât o părere sau amestec de zgomote percepute aiurea, pentru că se lăsase noaptea. Dar și miresmele, și ciripitul-părere, și noaptea, până și imaginile cu apele învolburate îi făceau rău. Toate sunt acum, bune sau rele, dar mâine s-ar putea să nu mai fie. Sau, dacă nu mâine, în altă zi. Curând. Nu era înfricoșător ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar mai târziu avea să-l sară, pentru că atunci, la început, nu s-a oprit decât o clipă să adulmece miresmele, continuându-și mersul repezit către leagănul foarte vechi, de pe vremea când era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale orașului, iar distinșii oaspeți se risipiseră pe la casele lor -, nici măcar să relateze totul, ci frânturi, numai să fie coerente, s-ar fi trezit cu mâinile goale și i-ar fi fost imposibil. Dar totul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-am înșelat. Am apucat un cotor colorat și m-am pomenit admirând ilustrația de pe copertă, care emană brusc mireasma prafului plăcerilor din trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc acolo, în clipa aceea, dar un impuls puritan mă opri, spunându-mi insistent că aveam lucruri mai bune de făcut decât să mă înămolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus a urcat liftul prin spațiu și timp și infinită senzualitate, În drum spre... departamentul resurse umane. Mi-am permis câteva momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În funcțiune practică Într-un mediu aproape erotic. Liftul a alunecat pe nesimțite de la un etaj la altul, oprindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțit cum Îmi examinează fiecare centimetru: piele, păr, haine, ochii i se mișcau repede, dar fața Îi rămânea imobilă. S-a aplecat Încă mai mult, până ce fața i-a ajuns la treizeci de centimetri de a mea și am simțit mireasma fantastică a șamponului de salon de coafură și a parfumului scump, atât de aproape, Încât i-am văzut ridurile fine din jurul gurii și al ochilor, altminteri invizibile de la o distanță mai apreciabilă. Dar n-am reușit să-i privesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
da un cupon... — Pentru Dumnezeu! Oare asta a făcut războiul din noi? Poți să-mi iei ceva de băut, dacă te simți atît de rău. Începură să mănînce. PÎinea era de proastă calitate, dar carnea, dulce și fragedă, cu o mireasmă grea, ușor sesizabilă. După o clipă, Helen Își dădu seama că probabil era usturoi. Gustase usturoi la restaurant, dar nu-l folosise niciodată la gătit; În timp ce mîncau, Julia Îi spuse că-l cumpărase dintr-un magazin din Frith Street, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure - puiul de căprioară surprins de-o broască Mama și fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți - chitara în cui Teiul bătrân - pe singura creanga vie numai o floare Sub teiul înflorit gustând din cana cu ceai - singur în noapte Teiul plin de flori - pe banca bunicului numai o
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
și de-acolo Într-o călătorie rapidă Înapoi spre siguranța Londrei. La ora șase, puțin după Întoarcerea Paulei, am făcut un duș ca să-mi limpezesc gîndurile. Pe cînd mă frecam cu gelul de duș al lui Frank, i-am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a fi Împroșcat de mireasma lui banală. Dar, o spun din nou, poate că uneori se Întâmpla altfel. CAPITOLUL VI. ÎN CARE, DE 1 MAI, TOTUL RISCĂ SĂ DEVINĂ ROMÂNESC, PREA ROMÂNESC După cum probabil a reieșit și până acum, C.a. se baza În acțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Trecuseră două săptămâni, era duminică, cea de dinaintea alegerilor. Eu umblam prin oraș cu tolba plină de scrisori. Era o zi caldă, dar mohorâtă. A plouat mult la Începutul verii lui 2004, poate vă aduceți aminte. Începuse să plutească În aer mireasma de tei. Pe străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii aflați În zonă sau adunați la chemarea lui Sorin, filantropul cu fundație În grijă. A ieșit ceva colosal: fumul de la grătarele pe care prăjeam pâinea Învăluia gara cu mireasma lui inocentă, vagabonzii Își făceau În șampanie prima lor baie după ani de zile, muzica de trei parale exploda prin portierele larg deschise ale dubei cu care călătoriserăm. Fraternizarea asta cu pleava societății ne-a dat o altă idee, Încolțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
decât fetița răsfățată a lui maman 14. În final acceptase, chiar dacă cu unele rețineri. Încă din primele momente ale sosirii lui la vila cu aspect rustic, dar dotată cu tot confortul modern, construită în mijlocul unui pitoresc peisaj montan învăluit în mireasma conurilor și rășinii impunătorilor brazi din jur, comportarea ei simplă, naturală, făcuse să-i dispară și ultimele temeri, bine ascunse de altfel sub o atitudine dezinvoltă, dar sobră. Personalul casei avusese o prezență mai mult decât minimală, astfel că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care începe și se împlinește în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]