5,723 matches
-
ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu vagi, extrem de vagi sugestii mistice. Ca să se roage mai bine, Pascal s-a decis într-o zi să-și redacteze singur rugăciunea. Când a terminat-o, a pus-o deoparte printre hârtii. Abia în secolul trecut a fost găsită și publicată. Poate, ar trebui să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povestind vise în cărțile mele, am pro fitat de nenumă rate ori, mișelește, de o fisură în legea proprietății inte lectu ale - absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am făcut-o niciodată până în ziua când a fost prea târziu. Și nu pentru că mi-aș fi dorit ca totul să rămână, ca în scrierile lui Mateiu Cara giale, „sub pecetea tainei“ - dim potrivă, amintirea fulgurantă, nespațială, a unui ținut mistic în care acel parfum mă-ntorcea mereu și mereu mă chinuia ca pe Meaulnes al lui Alain-Fournier -, ci pentru că mereu încer cam cu disperare să respir cât mai mult în miezul acelei explozii de suferință ultra-fe ricită, pe lângă care realitatea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între regizori și actori, mâine intră într-un mediu de artiști plastici, lăsând teatrul baltă. Astăzi citește în extaz cine știe ce autor des coperit subit, îl mitizează, îi dă o aură mistică și i se închină ca unui idol, pentru ca mâine altul să îi ia locul, pe când cel dinainte cade în dizgrație. Și totuși ea numește tot acest șir de trădări de sine, toată această derivă pe valurile entuziasmelor de moment, „personalitatea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se plătește. Bineînțeles, nu aceasta e fericirea din Declarația drepturilor omului. Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieții, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai „sociologic“, față de misticul, esteticul și religiosul primei accepții. Fericirea pe care oa menii o caută înde obște n-are nimic de-a face cu experiențele extatice. Dimpotrivă, e vorba de fai moasa aurea mediocritas a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cauciucuri ale polițiștilor. Cele trei pe care le văzuseră și le măsuraseră. Câți șoferi trecuseră în viteză în noaptea aceea, fără să lase vreo urmă? Se ridică în capul oaselor în pat, acoperindu-și goliciunea cu pătura. — Ești cea mai mistică persoană pe care o cunosc. Tot timpul lauzi un fel de esență vie pe care noi nici măcar n-o putem... Robert Karsch îl luase în râs fără milă. Entul. Druidul. Uriașul Verde Junior. Karin îi ținuse isonul - orice cruzime era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât niște poezii scurte, cum făceau toate femeile. Femeile, în general, scriau așa : poezele sau poeme chiar ceva mai lungi, de o pagină, două. Dar tot nu era suficient pentru căpățâna mea. Îl citisem pe Claudel, care scrisese cinci ode mistice, religioase, de fapt, mai degrabă decât mistice. Le-am citit și după aia mi-am zis : și eu trebuie să scriu ceva, așa, măreț ! Pe vremea aia era modernism. Eu nu citeam poezie românească deloc, ca să știi de la început că
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
cu ceva vreme înainte o descoperire tulburătoare, modificatoare, la fel ca Watzlawick sau Lorenz. Citind interviurile pe nerăsuflate, am avut senzația acută că și cartea, și sarcina îmi sunt „trimise“. De aceeași mână. Mi-aș cere, parcă, iertare pentru criza mistică de atunci, însă nu cred că o s-o fac. În fine... pe de altă parte, a contat tocmai faptul că era o carte așa de mare și-mi dădea treabă de făcut pe termen lung. Matei-Vladimir a venit pe nepusă
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
foc” din viața Sfinților noștri este invitat preotul ca să o aprindă pe a sa: mistica aceea este unica lumină capabilă să lumineze întunecimile zilelor noastre. Este provocarea creștină a Mileniului nostru: să țintim cu toții la sfințenia cea mai înaltă, cea mistică și contemplativă. Pentru a trezi în creștini o adevărată dorință după sfințenie, percepută la început ca o dorință puternică de convertire și de reînnoire personală, preotul trebuie să aspire la perspective înalte, nu la obiective mediocre: sfințenia trebuie să fie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
aici și pe Aurobindo Ashram. Mănăstirea budistă care așa se numește: ashram! În Pondicherry, fosta Indie franceză căruia i se mai zice și Puduchery care ar fi să fie Satul Nou în limba tamil. Ashram-ul lui Sri Aurobindo, marele comunist mistic, învățător și poet. Stau la volan și meditez În visele mele din pruncie, se făcea că am devenit deodată bogat, primisem o moștenire concretizată în felul arătos al unui geamantan ticsit cu bancnote, așa cum aveau răufăcătorii americani prin filmele capitaliste
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel de al șaselea decant se apropia inexorabil de deznodământ. Crang conchise cu ardoare: - După părerea mea, prințe, aceste discuții mistice nu pot ajunge prea departe. Vine o vreme când omul acționează. Poftim, Enro este un exemplu remarcabil de om de acțiune. Un geniu militar de prim plan. Vor trece secole până va mai apărea unul ca el în galaxie. Straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel de al șaselea decant se apropia inexorabil de deznodământ. Crang conchise cu ardoare: - După părerea mea, prințe, aceste discuții mistice nu pot ajunge prea departe. Vine o vreme când omul acționează. Poftim, Enro este un exemplu remarcabil de om de acțiune. Un geniu militar de prim plan. Vor trece secole până va mai apărea unul ca el în galaxie. Straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și găsiseră o droaie. Ambele cereau spirit de observație, inimă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pierduse pe Dumnezeu. Acum îl recupera într-un fel aparte, păgân și misterios, simțindu-l când sub formă de porumbel, când sub formă de soare mitraic, care se topise în splendorile cultului lui Ahura. Devenise un adult călător, mai degrabă mistic decât credincios, sau poate un rătăcit. Când îl întrebau: „tu ești musulman?“, Omar răspundea: „sunt zartosht “, fără să mai știe prea bine cât și ce mai era în el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timpul și cerul, iar tronul lui Dumnezeu este prezentat ca un cerc la bază, brățara de la baza mâinii este o rozetă. Brățara mai simbolizează diversele semnificații ale cuvântului, sensul literal (ceea ce se spune), sensul alegoric (de la abstract la concret), sensul mistic, secret (inaccesibil). Punctul central este reprezentat de mâna și cercul, ele sunt simboluri ale sinelui, pe când pătratul este simbolul materiei terestre, de aici, brățara, cordon de apărare, protecție, APARE sub forma inelului, brâului, amuletei, nu doar ca element de podoabă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
perfectă, limbajul mâinii cere o interpretare în tradiția cărților de chiromanție și una de relație, în tradiția literară; caracteristic limbajului mâinii este tocmai ipostaza secretă, procesul de dilatare al aspectului intern ca un aparat simbolic, fie pe linia unei amplificări mistice, fie în identificarea unei interpretări antitetice: 1.primul limbaj cere o interpretare obișnuită, 2.al doilea limbaj trimite spre alegorie, 3.al treilea limbaj este secret și mistic: funcția și semnificația limbajului mâinii depind de diferitele contexte culturale, prezente și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un înveliș al ființelor, creaturile provin din Principiul Unu. Numărul este un semn esențial și misterios, cuvântul și numele ating o parte a ființei noastre, aduc un freamăt cosmic, punând în relație unitatea care rezultă din sinteza multiplului. Toate tradițiile mistice fac referiri geometrice, numerele guvernează lumea și, sub variantă filozofică, sub acoperișul academic intră cei care înțeleg valoarea numerelor, jocul, dimensiunea și mărimea fiind principiul esențial al esteticii. Mâinile creează un sistem de proporție special. Punerea în proporție devine principiul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
analogie spațială, limbajul din dialogul cu mâna oferit apare mai înalt, față de limbajul vorbit, multiplu și util, organizat doar aparent conform limbajului scris. Lista sugerează că în vocabular multe expresii trimit spre ideea de noroc, abilități fizice, calități psihice, sociale, mistice de toată mâna. CE OBSERVĂ EI? - semne ale destinului simbolic: Părțile mâinilor puteau fi ascunse uneori, de pildă brațele, deși sunt astăzi considerate adevărată podoabă feminină (vezi celebrele brațe ale reginei Franței, Anna de Austria) pentru că se aprecia că au
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
să caute comori. După cum un iluminat, nu mai puțin bântuit de demoni, este baronul Ungern-Sternberg. Documentabil istoric, ca atâtea dintre figurile ce trec în prozele lui Pratt, el dă glas Asiei profunde și arhaice ce așteaptă să pornească spre Europa. Mistic, cu curajul sinucigaș al nebunilor, baronul este încrezător în magia pe care o domesticesc șamanii săi siberieni. În foc sau în pietre, ei sunt capabili să citească mersul vieții, iar Corto Maltese este martorul unei aseme nea coborâri în adâncurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în acest teritoriu dominat de umbre. Somalia și Ogadenul sunt complementul fantasmatic al Africii de Est în care rătăcesc Ann, Daniel Doria și locotenentul Tenton. Odată cu scufundarea sa în Cornul Africii, un ținut aspru, bântuit de furtuni și de pulsiuni mistice, Pratt scrie și rescrie epopeea în care se amestecă vocația gnostică și gustul de a-și revizita propria biografie. Somalia și coasta dinspre Marea Roșie și Aden sunt porțile de intrare către lumea ce gravitează în jurul vechilor credințe. Lecția lui Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
căror vocație este jocul cu tainele, dar poate comunica și un etaj al reflecției intelectuale pe care un consumator de media nu îl poate explora decât parțial. Oscilând între cultura înaltă a prozei fantastice și camu flajul televizat al căutărilor mistice, L’homme des neiges este proba posibilităților de expresie pe care le deține această artă, pe jumătate grafică și pe jumătate literară, o artă postmodernă, jucăușă și gravă. Kenneth Tobey, jurnalistul ce devine parte din această poveste fără de sfârșit a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
privește ca morți lucrează frenetic spre a făuri instrumentele care pot da Terrei șansa de a rezista iminentului asalt venit dinspre stele. Baza de la pol este un simbol al acestei cunoașteri inaccesibile și mântuitoare. Savanții de aici sunt asemeni confreriei mistice a Agarthei, un reazem al Pământului în timpuri de rătăcire. În fața delirului militar și politic de la suprafață, adâncurile de gheață sunt teri toriul în care se naște aluatul umanității de mâine. Mecanicul din Buenos Aires este cel din urmă recrut al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]