3,291 matches
-
prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului și ale avangardei, postmodernismul cristalizat a dezvoltat un tip de sensibilitate care s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a îndepărtat de acestea, indicând problematici noi, diferențiatoare și care par să-i asigure un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un câmp particular de reflecție și acțiune. Matei Călinescu subliniază de asemenea importanța delimitărilor teoretice și în această problematică particulară; pentru criticul român, distincția dintre modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale, uneori involuntare, fiind unul deloc de neglijat. Astfel, dacă într-o primă instanță avangarda este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privită ca pe o parodie a modernității înseși, relație care presupune și dependența, și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Europa, astfel încât coerența acestui nou curent părea să fie instituită: "Cu zece ani în urmă, în Fețele modernității, tratam postmodernismul drept o subcategorie a avangardei, în esență drept un avatar contemporan al vechii avangarde. [...] Încă mai cred că opoziția dintre modernism și avangardă poate fi apărată, în sens analitic, în anumite contexte (istorice), dar în linii mari ea necesită revizuiri, pentru a putea îngloba opoziția recentă, mult mai fermă, dintre modernism (inclusiv avangarda) și postmodernism"202. În această nouă interpretare pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contemporan al vechii avangarde. [...] Încă mai cred că opoziția dintre modernism și avangardă poate fi apărată, în sens analitic, în anumite contexte (istorice), dar în linii mari ea necesită revizuiri, pentru a putea îngloba opoziția recentă, mult mai fermă, dintre modernism (inclusiv avangarda) și postmodernism"202. În această nouă interpretare pe care o propune, avangarda este inclusă în proiectul modern, astfel încât devine greu de suținut ipoteza postmodernismului drept continuator al avangardei. Ultima interpretare a sensului lui "post-" pe care ne-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa din fragmente 212, situație care exclude coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea este utilizată și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o faci. Efectul urmărit este acela de a sublinia sau de "a sublinia" și de a discredita sau a "discredita", iar modul este, prin urmare, "conștient" și ironic sau chiar "ironic""220. Chiar dacă autoreferențialitatea, ironia, parodia caracterizează o parte a modernismului, aceste trăsături nu sunt identice în postmodernism și nu îndeplinesc aceleași funcții discursive. Ironia postmodernă servește instituirii distanței critice și apoi desființării ei, într-un proces complice, duplicitar, ce subminează convențiile și presupozițiile. Nu este vorba despre negarea reprezentărilor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
existenței", imanența mass-media alcătuiesc așadar "evidențe" ale timpului nostru. Aceste 11 trăsături ale postmodernismului nu alcătuiesc o imagine completă a fenomenului și nu au nici pentru autorul lor statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și postmodernism. Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tratarea sa ca modalitate proprie de a vedea și concepe lumea prin intermediul discursivității, demers în care retorica și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii postmoderne Retorica se dovedește a fi o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a autorului Un ultim scenariu, care înglobează o caracteristică a scriiturii întâlnită la toți autorii menționați aici, îl oferă scriitura ca lipsă a autorului, ca diminuare a forței legitimatoare și a autorității scriitorului. Cultul creatorului și al geniului, dezvoltat în modernism, este supus aceleiași deconstrucții care întrerupe privilegierea anumitor concepte. Acest scenariu a fost etichetat fie cu sindromul "uciderii tatălui", fie cu recitirea într-o altă variantă a temei nietzscheene a morții lui Dumnezeu. În postmodernism se consideră că textul conține
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea în interiorul relațiilor dintre modernism și postmodernism, iar în acest context un ghid util este "lista" oferită de Ihab Hassan 307. Fără a împărtăși pe deplin contradicția dintre "paradigma" modernă și cea postmodernă (la fel cum nici autorul listei de opoziții nu o face), considerând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult cu cât conceptele prezentate vizează arii diverse, ca literatura, filosofia, lingvistica, retorica, științele politice, teologia. Seria de opoziții stilistice pare, într-adevăr, să marcheze diferența dintre cele două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în ideolecte, iar democratizarea receptării sale diminuează hegemonia hermeneutică, "cultura elitelor" fiind oarecum înlocuită de "cultura maselor". Cu toate că eroismul dezintegrării este considerat a fi o constantă a culturii începând cu modernismul și multe trăsături sunt comune celor două fenomene culturale, se poate remarca prezența opozițiilor stilistice ale autorului lui Dismemberment of Orpheus în aproape toate domeniile practicii intelectuale. Cu toate acestea, este greu de justificat reducerea completă a postmodernismului la un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Legea care ni se impune este aceea a confuziei genurilor. Totul este sexual. Totul este politic. Totul este estetic. În mod simultan"309. Lipsa diferențelor esențiale dintre categorii, domenii și discursuri pare a aboli sensul, dar și împărțirile stricte ale modernismului, prefigurându-se astfel într-o "referință" a curentului postmodern. Derrida este recunoscut pentru respingerea ideilor de sistem, origine și primordialitate, precum și pentru preferința pentru alegoric, metonimie, fragment și secundaritate (suplementaritate). Deconstrucția, după cum bine remarcă Jonathan Culler și Richard Rorty, cere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezintă postmodernismul sfârșitul filosofiei?". Fără a intra în detaliile unei dezbateri care reprezintă un subiect în sine, câteva aliniamente ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Cu toate acestea, atmosfera culturală generală în care un autor și-a conceput opera, chiar dacă aceasta va ajunge să fie originală și să combată orice formă inițială a uceniciei ideatice, poate constitui o matrice istorică folositoare interpretării. 4.3. De la modernism la postmodernism Opera lui Jean Baudrillard nu are forma unei tratări unitare a unor teme, fiind de multe ori pusă sub semnul "antiteoriei" și cunoscând multiple nuanțări, repudieri sau afilieri inconstante la o serie de doctrine. În general, putem vorbi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucrare, și care în acest punct al său converge către identificarea subiectelor, conceptelor și strategiilor discursive care îl cataloghează pe Baudrillard drept un reprezentant al postmodernismului, consider că o imagine asupra operei și a evoluției sale din perspectiva trecerii de la modernism la postmodernism este una mult mai importantă. Distanțarea de ideea unei modernități caracterizate de principiile producției, raționalizării și progresului se realizează treptat. O primă etapă este aceea a analizei lumii moderne în jurul temelor consumului, sistemului obiectelor, a productivității, urmată de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970: situaționism și critica vieții cotidiene; 1976: semiologie și semiurgie; 1980 2007: postmodernitate și postmodernism. Din perspectiva adoptată de către demersul de față, am asumat ca fiind importantă sublinierea acestei treceri de la modernism la postmodernism în textele lui Baudrillard; chiar dacă o asemenea tratare poate părea didactică și prea puțin postmodernă, cred că ea dispune de suficiente argumente ce se regăsesc în chiar scrierile filosofului francez, pentru ca această "împărțire" să fie una cât mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atributelor potlatch-ului teoretizat de Marcel Mauss și de Georges Bataille: consumul, ca și scriitura, sunt asociate cu risipa, cu distrugerea sensului în jocul darului și contra-darului pentru a se ajunge la deturnarea sistemelor și semnificațiilor stabilite. 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne Dezicerea de marxism, direct realizată la finalul lucrării L'échange symbolique et la mort, și apoi definitivată în Le Miroir de la production, va reprezenta, din perspectiva strategiilor discursive, un reviriment, o abandonare a schemelor anterioare și a stilului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abandonare a schemelor anterioare și a stilului preponderent analitic, pentru a aborda, într-o modalitate aparte, teme noi. Radicalizarea temelor, dar și a stilului de filosofare și scriitură, precum și "deconstruirea" unui personaj-cheie în conceperea modernității vin să contureze desprinderea de modernism și intrarea într-un stadiu discursiv nou, în care, cel mai adesea, a fost etichetat drept postmodern. Baudrillard critică absolutizarea economicului și a procesului său dialectic, obsesia marxistă care a transformat latura economică într-o instanță fantastică, ridicând-o la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]