3,846 matches
-
Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu organisme bentonice, precum larve de insecte, crustacee, viermi și moluște, substanțe vegetale și detritus organic. O componentă importantă a hranei sunt diferite specii de moluște bivalve ("Mytilaster", "Abra", "Hydrobia"), pe care peștele le triturează cu ajutorul dinților faringieni. Se reproduce în fluvii, în martie-mai și apoi reintră în mare. Zonele de depunere a icrelor sunt situate în apele de mică adâncime și cu vegetație bogată, de
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
pe țărm și, cu toate că se pot deplasa pe uscat, își petrec cea mai mare parte a zilei în apă. Vidrele de mare preferă zonele de litoral pentru înot și scufundări. Aici ele se hrănesc mai mult cu nevertebrate - arici-de-mare, diverse moluște și crustacee - dar și cu unele specii de pește. Reglează cantitatea de arici-de-mare, a căror abundență cauzează împuținarea indivizilor de varec. Ele posedă mai multe abilități legate de alimentație. În primul rând, folosesc pietre de pe litoral pentru a sparge crabii
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
ori mai mare în comparație cu mamiferele terestre de aceleași dimensiuni. Astfel, vidrele de mare mănâncă mult și des. Rația de hrană a vidrelor de mare depinde de locul de trai al acestora, însă totdeauna constă întâi de toate din nevertebrate: arici-de-mare, moluște și crabi. De obicei, vidrele de mare înoată la fundul apelor puțin adânci și își „culeg” hrana într-un „buzunar” special, aflat sub membrul anterior stâng și format de o încrețitură pronunțată a pielii. Această procedură amintește de cumpărăturile la
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Din când în când, vidra de mare se întoarce la 360° ca să-și curețe burta de resturi, buzunarul rămânând plin. O asemenea procedură este importantă pentru păstrarea curățeniei blănii. Vidrele de mare dispun de o adaptare neobișnuită la alimentația cu moluște tari: ele folosesc pietre de până la 3,5 kg pentru a le sparge carapacea. Ele lovesc în moluscă cu viteza de trei lovituri pe secundă până când carapacea cedează. Această particularitate le face unicele animale marine care folosesc instrumente, unicul reprezentant
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
rămânând plin. O asemenea procedură este importantă pentru păstrarea curățeniei blănii. Vidrele de mare dispun de o adaptare neobișnuită la alimentația cu moluște tari: ele folosesc pietre de până la 3,5 kg pentru a le sparge carapacea. Ele lovesc în moluscă cu viteza de trei lovituri pe secundă până când carapacea cedează. Această particularitate le face unicele animale marine care folosesc instrumente, unicul reprezentant de acest fel al subfamiliei lutrinelor și în general unul dintre puținele animale non-primate care folosesc instrumente. Deși
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
sunt demonstrate doar de vidra de mare californiană, în captivitate și alte subspecii pot fi ușor învățate să facă același lucru. De exemplu, în parcul zoologic din Vancouver, o vidră de mare nordică a învățat să folosească pietrele la strivirea moluștelor deja a treia zi după prima „discuție” cu vidra de mare californiană. Deseori vidrele de mare nu lovesc cu piatra în moluscă, ci invers, așezând piatra pe piept și lovind în ea cu molusca. Pietrele sunt folosite de mai multe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
exemplu, în parcul zoologic din Vancouver, o vidră de mare nordică a învățat să folosească pietrele la strivirea moluștelor deja a treia zi după prima „discuție” cu vidra de mare californiană. Deseori vidrele de mare nu lovesc cu piatra în moluscă, ci invers, așezând piatra pe piept și lovind în ea cu molusca. Pietrele sunt folosite de mai multe ori și sunt păstrate în „buzunar”. Structura tubului digestiv la vidrele de mare le permite să se hrănească cu diverse alimente. Pe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
învățat să folosească pietrele la strivirea moluștelor deja a treia zi după prima „discuție” cu vidra de mare californiană. Deseori vidrele de mare nu lovesc cu piatra în moluscă, ci invers, așezând piatra pe piept și lovind în ea cu molusca. Pietrele sunt folosite de mai multe ori și sunt păstrate în „buzunar”. Structura tubului digestiv la vidrele de mare le permite să se hrănească cu diverse alimente. Pe timp de foamete ele sunt în stare să vâneze chiar și păsările
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de mare se culcă cu ea pe abdomen și continuă s-o mănânce după ce se trezește. În meniul vidrei de mare intră peste 40 de specii de animale marine, de exemplu aricii-de-mare, crabii, cefalopodele și gasteropodele, midiile, câteva specii de moluște și de pește. Spre deosebire de celelalte subspecii, vidrele de mare nordice consumă și octopode, evitând însă să le mănânce capul. Vidrele de mare nu au un sezon anume de împerechere, aceasta având loc pe tot parcursul anului. Unii specialiști susțin totuși
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de Criva, în zona graniței de nord a țării și continuă până la Cobani, 200 km mai la sud. Ele sunt declarate monumente ale naturii și sunt protejate prin lege. Aceste lanțuri de recifi calcaroși sunt constituite din schelete de corali, moluște, scoici, alge și alte organisme marine, care umpleau mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10 - 20 milioane de ani. Stîncile Prutului sunt concentrate pe o suprafață restrânsă, în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnicul, Draghiștea, Racovățul, Ciuhurul și Camenca care
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
și, prin urmare, este considerată ca o pasăre dăunătoare locală. Ici și colo, se poate vedea turturica ciugulind semințele care au fost date păsărilor de curte. Înghite și pietricele pentru ușurarea digestiei semințelor. Se hrănește, de asemenea, cu insecte și moluște mici care reprezintă aproximativ 3% din hrana sa. În timpul paradei nupțiale, masculul atrage femela prin plecăciuni repetate. El își umflă pieptul și își salută partenera sa coborând ciocul. Perechile au tendința de a se agrega în colonii mici. Cuibul este
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din zonele mai reci. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, unde cuibăresc și cresc puii. În solul umed afânat caută hrana, care constă din viermi, moluște, crustacei, semințe vegetale, insecte și larvele acestora.
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de 1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee, alge verzi, alge albastre-verzi etc.), în timp ce larvele și puietul cu zooplancton. Intestinul este foarte lung, de 10 mai lung decât corpul. Depune icrele primăvara prin aprilie-mai
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
întîlnirilor de afaceri, reuniunilor etc. Sala de degustări „Fundul Mării” Denumirea sălii simbolizează adîncurile Mării Sarmate, ce a existat aici circa 12 mln. De ani în urmă (epoca Miocen), pe fundul căreia s-au depus și s-au pietrificat crustele moluștelor preistorice Originalitatea acestei săli vine de la plafonul-calcar, în forma lui naturală neprelucrată, care se reflectăca într-o oglindă în decorul acvatic cu nuanțe albăstrii-verzui. Pe pereți sînt desenate acvarii decorative ce dau încăperii o notă de extravaganță. Totodată sala este
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
cu gheare puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici; pavilionul urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode și furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern al apei. Cârtițele sunt animale
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
mâncare mănâncă orice vietate pe care o găsește săpând în pământ sau mai rar pe suprafața solului. Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă peste 90% din componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care toate la un loc nu depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Dintre insecte predomină în hrană coleopterele (cărăbuși etc., mai ales larvele lor, care trăiesc în pământ), dipterele (larve subterane
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
sau sunt făcute din, sau cu ajutorul produselor derivate din animale care au murit, au fost sacrificate, sau din animale care mor în timp ce sunt mâncate. Animalele reprezintă animale de fermă, sălbatice sau domestice, incluzând de exemplu păsările, vânatul, scoicile, peștii, crustaceele, moluștele, amfibienii, echinodermele, tunicatele și insectele.” - Agenția standardelor alimentare. Alături de etichetarea voluntară, Societatea vegetarienilor operează cu o schemă unde hrana care îndeplinește criteriile lor stricte poate fi etichetată cu „aprobată de Societatea Vegetarienilor”. Conform acestei scheme, un produs este vegetarian dacă
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
și "Fagus". Dintre plantele colectate : "Equiesetum arvense, "Equisetum palustre", "Polypodium vulgare L", "Pteridium Quilinua L", "Amaranthus retroflexus L", etc. Vegetația lemnoasă abundentă contribuie la existența multor specii nevertebrate care alcătuiesc rețele trofice complexe, din categoria fauna de frunzar: viermi hidrofili, moluște, miriapode, insecte etc. Dintre vertebrate amintim: veverița ("Sciurus vulgaris"), șoareci de pădure ("Apodemus Sylvaticus"), pârșul comun ("Glis glis"), iepurele ("Lepus timidus"), porcul mistreț ("Sus scrofa"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Canis vulpis"), căprioara ("Capreolus capreolus"), bursucul ("Mustela putorius"), dihorul ("Putorius putorius
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
mult în vizuini. Trăiesc în grupuri mici sau familii, acestea fiind compuse în mare parte dintr-un mascul și 3-5 femele cu puii lor. Hrana nutriilor este constituită din plantele bogate în amidon și zahăr, dar sărace în celuloză, din moluște, însă mai rar din pești. Nu fac provizii de iarnă, astfel că supraviețuirea lor în mediul natural este dependentă de accesul la hrană. Raportată la celelalte animale de blană ierbivore, este un animal de talie mare, cu un corp de
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
a IUCN) și alge (verzi, roșii) cu specii de: "Cladophora vagabunda, Ceramium rubrum" și "Cystoseira sp.". Fauna este constituită din pești cu specii de: guvid ("Gobius cobitis"), guvidul de nisip ("Pomatoschistus minutus"); crabi cu specii de "Diogenes pugilator, Eriphia verrucosa", moluște cu specii de "Solen marginatus" sau scoici din specia "Paphia aurea". În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia () [Corola-website/Science/330330_a_331659]
-
largă. Irisul ochiului argintiu. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: masculii, în timpul reproducerii, au tuberculi albi pe cap; la mascul, înotătoarele pectorale sunt puțin mai lungi ca la femelă. Se hrănește în principal cu nevertebrate bentonice: viermi, larve de insecte acvatice, moluște, crustacee, dar și cu detritus organic și substanțe vegetale. Se reproduce și iernează în râuri. Reproducerea are loc în Mai-Iunie, în timpul viiturilor. Depune icrele pe vegetația acvatică, de care se lipesc. O femelă depune până la 100.000 (în medie 60
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc și cu pești mici și cu icrele altor specii de pești. Depune icre bentonice, lipicioase pe fund de piatră, în octombrie-noiembrie. O femelă depune
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
Perla (în română și "mărgăritar") este un obiect rotund din sidef, produs în interiorul unor moluște bivalve, de obicei stridii. Perla este o combinație dintre carbonat de calciu (aragonită, calcită), cristale care determină prin fenomemul interferență luciul perlei și o substanță organică proteică complexă numită „conchin“ respectiv „conchiolină”. Cuvântul „perlă” a devenit metaforă pentru ceva extrem de
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]