3,149 matches
-
politicieni rivali acestuia, precum Salih Jabr In 1953 când regele Feisal al II-lea a ajuns la majorat, Abd al-Ilah a încetat de a mai fi regent. Totuși el a continuat să fie prinț moștenitor, un consilier apropiat al tânărului monarh și să sprijine o politică externă favorabilă Occidentului. În 1955 Irakul a adoptat Pactul de la Bagdad, cunoscut și ca Organizația Tratatului Central CENTO, alături de Iran,Pakistan, Turcia și Marea Britanie. Sediul CENTO se afla la Bagdad. În mai 1957 regele Feisal
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
lucru ca pe o oportunitate pe care o aștepta de mult pentru a cuceri Scoția, la fel cum cucerise și Țara Galilor și să domneasca peste toate insulele Britanice. În 1292, Eduard l-a ales pe Balliol, care a jurat credință monarhului englez. Nu după foarte mult timp, înainte ca Balliol să se răzvrătească împotriva lui Eduard, totul a dus la înfrângerea lui John și la forțarea de a abdica, după Bătălia de la Dunvar, în 1296. Odată cu abdicarea lui John Balliol, Scoția
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
foarte mult timp, înainte ca Balliol să se răzvrătească împotriva lui Eduard, totul a dus la înfrângerea lui John și la forțarea de a abdica, după Bătălia de la Dunvar, în 1296. Odată cu abdicarea lui John Balliol, Scoția nu avea nici un monarh. Robert Bruce a jurat credință regelui Eduard la Berwick, însă a încălcat acest jurământ când s-a alăturat revoltei scoțiene în anul următor. În vara anului 1297, el a jurat din nou credință regelui, ceea ce este cunoscut acum sub numele
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
devenit rege după moartea fratelui său, Malcolm al IV-lea al Scoției pe 9 decembrie 1165 și a fost încoronat pe 24 decembrie 1165. Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui David I al Scoției. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152
William I al Scoției () [Corola-website/Science/331096_a_332425]
-
rămas tensionate în primul deceniu al secolului al XIII-lea. În august 1209, regele Ioan al Angliei a decis să-și strângă armata engleză și să pornească într-un marș spre Norham (lângă Berwick), în scopul de a exploata conducerea monarhului scoțian. Promițându-i o sumă mare de bani, William a fost de acord cu dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez, iar când tratatul a fost reînnoit în 1212, Ioan a pus mâna pe singurul moștenitor legitim supraviețuitor
William I al Scoției () [Corola-website/Science/331096_a_332425]
-
unde a primit în cele din urmă rangul de cavaler. [[Fișier:William the Lion portrait.jpg|thumb|200px|thumb|right|William I al Scoției]] Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui [[David I al Scoției]]. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
rămas tensionate în primul deceniu al secolului al XIII-lea. În august 1209, regele [[Ioan al Angliei]] a decis să-și strângă armata engleză și să pornească într-un marș spre Norham (lângă Berwick), în scopul de a exploata conducerea monarhului scoțian. Promițându-i o sumă mare de bani, William a fost de acord cu dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez, iar când tratatul a fost reînnoit în 1212, Ioan a pus mâna pe singurul moștenitor legitim supraviețuitor
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția]] [[Categorie:Conducători scoțieni]] [[Categorie:Monarhi scoțieni]]
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat Dalsland ca parte a zestrei soției
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat Dalsland ca parte a zestrei soției
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Ribbung. În timp ce Ribbung a murit în 1226, revolta a fost în cele din urmă anulată în 1227, după renunțarea ultimului lider la revoltă, fiul lui Haakon cel Nebun, Knut Haakonsson. Acest lucru l-a făcut pe Haakon să fie un monarh necontestat. În 1263, disputa cu regele scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
ghinionist. Saxo Grammaticus scrie că "de bunăvoie s-a dat pe sine pentru a scăpa țara de ghinion și a cerut ca totul să cadă pe capul lui. Așadar, el și-a oferit viața pentru conaționalii săi". El este singurul monarh danez a cărui loc de înmormântare este necunoscut. Acesta a spus că trupul său a fost împărțit între regiunile Danemarcei ca un fel de țap ispășitor, care avea să ia sângele vinii din Danemarca și să restaureze averea sa anterioară
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
cu germanii din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de fapt mai mult părțile sudice. Gustav se face remarcat printr-o anumită calitate pe care nu o prea întâlnim la alți monarhi: talentul literar: el a fost cel mai bun dramaturg de limbă suedeză înainte de Johan Strindberg. În plus, era un excelent vorbitor în public, ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj în fața Riksdag-ului. Totuși, el nu a reușit să
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
a fi paralel cu Ludovic al XI-lea al Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
si prin urmare, a fost de multe ori considerat a fi prost educat din cauza incapacității sale de a comunica cu diplomații străini. Cristian a fost, de asemenea, considerat de multe ori a fi dependent de consilieri și de surse contemporane. Monarhul danez nu a făcut nimic pentru a risipi această noțiune. În memoriile sale, el și-a enumerat lucrurile de interes principal în viața sa, și anume "vânătoarea, a face dragoste, războiul și afacerile maritime". El a introdus Codul Danez în
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
rege al Danemarcei la 13 martie 1808. În 1809 după detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul suedez devine vacant. Frederic a fost interesat și s-a prezentat drept candidat la succesiune. De fapt, Frederic a fost primul monarh al Danemarcei și Norvegiei descendent din Gustav I al Suediei cel care obținuse independența Suediei (1523) după o perioadă de uniune cu celelalte țări scandinave. Cu toate acestea, în 1810, a fost ales ca prinț moștenitor al Suediei mareșalul francez
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
împotriva puterilor germane din 1848-1851 Frederic a apărut ca "liderul național" și a fost privit aproape ca un erou de război în ciuda faptului că niciodată nu a luat parte activă la lupte. În timpul domniei sale, Frederic s-a purtat ca un monarh constituțional. Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a fost numit la inițiativa soției sale, Louise Rasmussen. În timpul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Ducele de York este un titlu nobiliar britanic. Începând cu secolul al XV-lea, de obicei a fost acordat celui de-al doilea fiu al unui monarh britanic. Actualul este Prințul Andrew, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Până acum, Prințul Andrew nu are moștenitori pe linie masculină, în 1996 a divorțat și nu este recăsătorit. Soția Ducelui de York este
Duce de York () [Corola-website/Science/331389_a_332718]
-
în Aragon, iar nobilii din Navara au profitat de acest lucru pentru a restabili monarhia independentă, încununându-l pe nepotul lui Sancho cel asasinat (printr-un frate nelegitim), Sancho al IV-lea. Moartea lui Sancho al VII-lea, ultimul rege monarh Jimenez, a lăsat coroana Navarei să fie moștenită de fiul surorii sale, Blanche, Conte de Champagne, care a fost regentă în cea mai mare parte a domniei fratelui ei. Moartea neașteptată a lui Henric a lăsat-o pe fiica sa
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
Constantinopol. Cu toate acestea nu există dovezi arheologice clar stabilite care să demonstreze acest fapt, dar există un manuscris bizantin din secolul al XI-lea ce menționează în Nicosia existența unei biserici cu hramul Sfintei Sofia. Aceasta era locul unde monarhii erau încoronați regi ai Ciprului. În anul 1347, Papa Clement al IV-lea a emis o bulă papală pentru încurajarea participării cetățenilor din Nicosia la lucrările de renovare ale catedralei, afectată în urma unor alte cutremure. În anul 1359, Peter Thomas
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
Amalia de Courland. Prin căsătoria cu Johan Willem Friso, Prinț de Orania ea a devenit Prințesă consort de Orania, titlu deținut anterior de Maria a II-a a Angliei. La fel ca și soțul ei, ea este strămoașa tuturor actualilor monarhi din Europa. Marie Louise a fost unul dintre cei 17 copii ai lui Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel și ai soției acestuia, Maria Amalia de Courland. Doi dintre frații ei au fost regele Frederick I al Suediei și Wilhelm al
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
tragic este considerat a fi de importanță națională. Cînd evenimentul care duce la decretarea doliului național este decesul unei singure persoane, aceasta este de regulă o personalitate de mare importanță a țării, de exemplu un președinte, un prim-ministru, un monarh sau un membru al familiei sale, un conducător militar, un conducător religios sau o personalitate foarte apreciată de populație. Doliul național se poate institui și în urma decesului unui număr semnificativ de persoane produs, de exemplu, de o catastrofă naturală (inundație
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
de persoane produs, de exemplu, de o catastrofă naturală (inundație, cutremur etc.), un accident major (incendiu, accident aviatic, rutier etc.) sau un atac. Doliul național este stabilit în mod oficial de către forurile cu putere de decizie ale țării respective: guvern, monarh, autoritatea militară sau religioasă etc. Efectele doliului național sînt diverse și depind pe de o parte de legislația țării și de decizia autorității care a instituit doliul, iar pe de alta de uzanțele și tradițiile țării. Ele pot privi modul
Doliu național () [Corola-website/Science/335050_a_336379]
-
de pietre. Această metodă barbară din vechime, în ciuda protestelor organizațiilor pentru drepturile omului, este și azi aplicată în unele țări islamice din Africa, ca și unele țări din Asia, ca Afghanistan și Iran. Sentința este dată în general de un monarh sau de justiție, osânditul este îngropat până la bazin sau piept, restul corpului fiind expus pietrelor aruncate de mulțime. Acest mod de execuție se aplică într-un procent mai mare la femei ca la bărbați. Motivul osândirii pot fi relații extraconjugale
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
Monarhii Scoției au fost conducătorii Regatului Scoției. Conform tradiției, primul rege al Scoției, Kenneth I al Scoției (Cináed Mac Ailpín), a fondat statul în anul 843. Distincția între Regatul Scoției și Regatul Picților este mai degrabă produsul mitului medieval și o
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]