3,559 matches
-
din trecut, din care tânărul a știut să tragă învățăminte. Lucrate minuțios, cu multă siguranță și îndemânare, icoanele ating perfecțiunea tehnică, câteva dintre ele ("Maica Domnului", "Iisus") fiind catalogate drept opere capitale ale stilului neoclasic în arta românească. În ceea ce privește pictura murală, s-a spus că vastele compoziții ce acoperă partea de deasupra pereților, bolțile, cupolele, pandantivii și arcurile ce separă diversele părți ale bisericii reprezintă o formă de artă nemaiîntâlnită la noi până atunci. Departe de a avea statutul unor reluări
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
pictată de „Stroe din Târgoviște” în 1644, în timp ce stareț al mănăstirii era Serapion, donator în același timp al icoanei; pe celelalte două se menționează că au fost donate de Matei Basarab și doamna Elina. Similitudinea stilului dintre icoane și pictura murală a dus la concluzia că autorul acesteia a fost același Stroe din Târgoviște, ipoteză avansată de Teodora Voinescu în „Istoria artelor plastice în România”. În orice caz, ansamblul de pictură a fost executat între anii 1642 și 1644, perioadă în
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
frescele originare ale Arnotei au fost atribuite aceluiași artist și aceluiași interval cronologic; un grafit din altar, aparținând intervalului 1641-1642, invită o reconsiderare a datării, dar nu neapărat și a atribuirii, având în vedere faptul că un șantier de pictură murală continuat de realizarea icoanelor (fie și numai a celor împărătești) nu reprezintă o sarcină pe care un zugrav ar fi putut-o îndeplini într-un răstimp foarte scurt. Zugravii etapei brâncovenești au fost Preda și Ianache, atestați anterior la bolnița
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Ianache, fiul lui Preda, în anii 1703-1705, cănd Constantin Brâncoveanu a pus să se restaureze pictura. Mânăstirea Arnota se denotă prin importanță istorică și valoare patrimonială deosebite. Biserica (împreună cu biserica Mânăstirii Plătărești din jud. Călărași) păstrează în forma originială picturile murale de secol XVII, comandate de Matei Basarab. Catapeteasma, reconstruită la începutul secolului al XVIII-lea de Constantin Brâncoveanu, este păstrată în prezent la Muzeul de Artă din București (din 1913), purtând cu ea o frumusețe specifică a sculpturilor în stil
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” este un lăcaș de cult cu o
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
Ștefan a fost un exponent al artei mediavale sud-carpatice, format în tradiția picturală a mănăstirii Basarabilor de la Curtea de Argeș. Alt zugrav, poate un ajutor al lui Ștefan, aparțin\nd cu siguranță mediului artistic local, este autorul registrului inferior al picturilor. Ansamblul mural, databil din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a cnezilor din familia Mănjina, deseori pomeniți în documentele vremii, atât în legătură cu convocarea unor scaune de judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
și „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân Crăstia Mușat”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, potrivit unei inscripții în româno-chirilice, a fost pictat iconostasul de lemn al bisericii: „1789, popa Simeon zugr[av]”. Aceluiași meșter i se datorează, probabil, și decorul mural care împodobea odinioară peretele apusean al naosului, înfățișând o amplă „Judecată de Apoi”, compoziție de o mare finețe artistică, distrusă însă în cea mai mare parte. În pofida dispariției unor scene, decorul mural care înfrumuseța odinioară interiorul bisericii poate fi reconstituit
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
Aceluiași meșter i se datorează, probabil, și decorul mural care împodobea odinioară peretele apusean al naosului, înfățișând o amplă „Judecată de Apoi”, compoziție de o mare finețe artistică, distrusă însă în cea mai mare parte. În pofida dispariției unor scene, decorul mural care înfrumuseța odinioară interiorul bisericii poate fi reconstituit în patru registre, într-o dispunere inedită a scenelor și a personajelor. Cele două frize superioare cuprind figuri mai mari, comparativ cu cele din al treilea rând; mult micșorate, acestea corespund, câte
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În pronaos au fost dezgropate trei morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „-Olt - un monument
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Rezina reprezintă un scut de tip antic în centrul căruia e un cerc verde-haki cu o biserică de aur cu 2 turnuri, așezată în profil, la poalele căreia trece o fascie ondulată de argint. Scutul e timbrat cu o coroană murală de aur cu trei turnuri. Elementul central este biserica mănăstirii ,Răzana” , înființată la 1700 și desființată de către administrația rusă după anexarea Basarabiei. Fascia ondulată de argint care trece la poalele bisericii reprezintă apele Nistrului - rîu al dăinuirii și continuității. Cercul
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
trece la poalele bisericii reprezintă apele Nistrului - rîu al dăinuirii și continuității. Cercul verde-haki semnifică nu numai fabrica de ciment, ci și tradițonalele cariere de piatră, calcar, precum și tradiționalele întreprinderi de stingere a varului, care au existat la Rezina.Coroana murală de aur cu trei turnuri sugerează faptulcă Rezina este o localitate urbană și poziția ei în erarhia orașelor din Republica Moldova. Stema a fost elaborată de Andrieș Tabac și Nicolae Proca. Drapelul orașului reprezintă o pânză dreptungiulară mărimea 1,0 pe
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai tărziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate lăcașe de cult remarcabile atât prin arhitectură cât și prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc. Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
deschisă din leaturi, așezate vertical și orizontal, formată din două aripi prin care se văd trei prăjini cu legături de paie toate din aur. Cheful scutului este micșorat, dințat, cu trei lacrimi de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
de altă parte armata (direct implicată în acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică. De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni. Odată pornită, acțiunea de
Cutremurul din 1977 (România) () [Corola-website/Science/302064_a_303393]
-
și o friză de teracotă smălțuită încadrată de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă. Interiorul este reprezentativ pentru bisericile tradiționale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se mai păstrează nimic din pictura originală. Schitul este ctitorie a marelui vornic Mareș Băjescu, mare feudal
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
Un alt moment important din istoria schitului în reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și icoanele de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
pe cel actual. Din incinta originală astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile de nord și est. Ultimele renovări importante se fac în anul 1960 sub patronajul Direcției Monumentelor Istorice, cu această ocazie se restaurează pictura murală.
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
3), cu un brâu orizontal alb pe mijloc (1/4 h), încărcat cu trei rățoi negri plutind într-un rând spre hampă pe linia marginii de jos a brâului. Însemnele heraldice simbolizează bogăția de vânat de cândva a localității, coroana murală arată statul de oraș-reședință de raion. Ultimul recensămînt al populației indică un numărul total de 14.848 (2004) locuitori. Populația este compusă din 7.058 bărbați și 7.790 femei. Populația este în scădere. La recensămîntul din anul 1989 orașul
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
este dominată de un șir de arcade care susțin un plafon casetat, arcade ce se sprijină la rândul lor pe un șir de coloane înnobilate cu frize din stucatură aurită. În interiorul arcadelor romane, la ultima renovare au fost adăugate fresce murale reprezentând imaginile unor conducători ai României independente și unele momente de referință din Istoria poporului român. Sala Gotică reprezintă o ambianță arhitecturală gotică, caracterizată prin arcuri frânte în ogive și prin candelabrele simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez. Sala
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
stemă de stat este descrisă de actul "Emblem and Public Seal of Malta Act" din anul 1975 ca fiind un scut pe care se găsește o reprezentare heraldică a steagului de stat al Maltei. Deasupra scutului se găsește o coroană murală de aur sugerând un zid de apărare cu un rând de porți duble și cu opt turnuri de apărare, deși doar cinci dintre ele sunt vizibile. De fapt, zidul simbolizează fortificațiile Maltei, denotând existența sa îndelungată ca oraș stat. De
Stema Maltei () [Corola-website/Science/302802_a_304131]
-
de mare finețe, apt să pună alături trans- parențe evanescente și linii trasate cu autoritară forță". Radu lonescu, 1974 "Artist în căutarea sa, Val Gheorghiu, decantat de scoriile oricărui ilustrativism, de la o vreme folosește în sensul mod- ern lecția picturii murale bucovinene, din care preia ritmuri și caligrame abstracte, scheme integrate în configurații ca de pictură informală". Ion Frunzetti, 1975 "... Val Gheorghiu folosește un repertoriu simbolic de culori dar prin ruperea obișnuințelor care potrivesc tristeții culori sumbre și bucuriei culori luminoase
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Dimpotrivă, factorul rațional pare să constituie doar resortul constructiv al imaginii, care se definește în cele din urmă în planul unei sensibilități picturale pure". Octavian Barbosa, 1976 "Sîntem în aria «arhitecturii plate și colorate», în care se topește amintirea picturii murale bisericești în general: nu este vorba despre vreo raportare la ceva concret, ci mai curînd de o definitivare interioară a meditației asupra colorismului de acest tip. Distingem ca semne ale metodologiei personale a lui Val Gheorghiu balansul între transformarea unui
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
de Pictură a Academiei de Arte Frumoase din București. În timpul studenției, a avut expoziții de pictură la București, Istanbul și în Germania. A locuit pentru scurte perioade de timp în Turcia și în Germania, pentru realizarea unor lucrări de pictură murala. Din 2001, s-a mutat în Portugalia, unde a avut numeroase expoziții individuale și a continuat lucrările de pictură murala și, apoi, în Spania. Printre cele mai importante picturi ale sale se numără cele cuprinse în seria "Eseu despre Luciditate
Romeo Niram () [Corola-website/Science/303288_a_304617]
-
în Germania. A locuit pentru scurte perioade de timp în Turcia și în Germania, pentru realizarea unor lucrări de pictură murala. Din 2001, s-a mutat în Portugalia, unde a avut numeroase expoziții individuale și a continuat lucrările de pictură murala și, apoi, în Spania. Printre cele mai importante picturi ale sale se numără cele cuprinse în seria "Eseu despre Luciditate", din 2006 și ciclurile "Brâncuși E=mc2" (care reprezintă o apropiere între Constantin Brâncuși și Albert Einstein) și "Diario - Mircea
Romeo Niram () [Corola-website/Science/303288_a_304617]
-
care o descrie și critică în cărțile sale. Un prieten și-a riscat viața și l-a îngropat într-un cimitir, fără piatră de mormânt. În zilele noastre, cimitirul nu mai există. Timp de aproape 60 de ani, desenele sale murale au rămas neidentificate până când regizorul Benjamin Geissler le descoperă în 2001 în timpul turnării unui film documentar. Desenele au rezistat protejate de tencuiala nouă dată deasupra. Schulz își alege din realitate modelele pentru personajele desenate. Astfel, el însuși, familia sa și
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]