4,695 matches
-
călcâi, se îndreptă și îi zâmbi lui Watson. Vasco își îndepărtă privirea de la ei și văzu că Tolman dispăruse. Iar Watson și femeia trecură prin fața lui Vasco, atât de aproape de el, încât simți parfumul femeii și îl auzi pe Watson murmurându-i ceva la ureche. O văzu cum îl strângea de braț și cum își puse capul pe umărul lui, în timp ce se îndepărtau. Un cuplu romantic. Toate acelea fuseseră o întâmplare? Sau totul avusese loc cu un anumit scop? Îl păcăliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu vorbea. Echipa franceză fuma. Deși echipa germană menținea liniștea, cameramanul își pocnea mereu degetele imperios, făcându-i semne asistentului său să facă una sau alta. Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
impulsul de a critica o asemenea Îndrăzneală, recepționera rămase nemișcată În fața registrului imens, cu coperți de piele. Avu nevoie de câteva clipe bune ca să-și revină și să Înceapă, În cele din urmă, să noteze În grabă. Între timp, Zeliha murmură: — Îmi pare rău că am Întârziat. Ceasul din perete arăta că Întârziase patruzeci și șase de minute și, pe când privirea Îi stăruia asupra lui, a părut pentru o clipă că ar vrea să plece. — E din cauza ploii... Răspunsul nedreptățea oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercă să dea un răspuns, deși unul ocolit. — Erau super-reduceri la bazar azi, am cumpărat un serviciu de cești de ceai. Sunt absolut superbe! Sunt cu steluțe aurite și au și lingurițe asortate. — Din păcate se sparg atât de ușor, murmură Cevriye, a doua ca vârstă dintre surorile Kazanci și profesoară de istorie națională a Turciei la un liceu particular. Mânca Întotdeauna sănătos și echilibrat și Își purta părul strâns perfect Într-un coc răsucit pe ceafă din care nu scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiindcă avea obiceiul să pună zahăr pudră În orice lucru comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În aer de parcă ar fi fost un baston pe care l-ar fi folosit ca să indice un lanț Îndepărtat de munți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
celor care nu se Întâmplaseră În acea zi lungă și infernală. Cuprinse cu privirea Întreaga masă, simțindu-se din ce În ce mai vinovată la vederea fiecărui castron cu budincă de orez ornată cu fulgi de nucă de cocos. Apoi, fără să Întoarcă ochii, murmură cu o voce atât de moale și de subțire, Încât parcă nu era deloc a ei. Îmi pare rău... spuse. Îmi pare foarte rău. CAPITOLUL DOI Boabele de Năut Supermarketurile sunt locuri periculoase, pline de capcane pentru cei descurajați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te-am cunoscut, Rose, zise tărăgănând vocalele cu un accent ușor, dar evident. Însă trebuie să plec... Lăsă repede jos ambele cutii cu boabe de năut, se uită la ceas, ridică coșul și plecă. Înainte să dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din orbite de tulburare. Avea o mustață plină, lăsată În jos, ușor răsucită la capete, care Îți lăsa impresia că zâmbește chiar și atunci când era de-a dreptul furios. Te rog să te liniștești și să iei loc, unchiule, a murmurat mătușa Surpun, cea mai tânără dintre surorile Tchakhmakchian, fără să se uite În ochii lui. Fiind singura din familie care susținuse fără rezerve căsătoria lui Barsam cu Rose, acum se simțea vinovată. Nu era obișnuită să-și facă astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de trei ori mai cumplită, iscusința ei de a obține câștig de cauză asupra tuturor celor pe care Îi Întâlnea Îi fascinaseră de-a lungul anilor pe mulți dintre membrii familiei. — Nimic nu e mai important decât bunăstarea copilei, a murmurat bunica Shushan. Și-a mângâiat pandantivul de argint ce Îl reprezenta pe Sf. Anton, de care nu se despărțea niciodată. Sfântul patron al obiectelor pierdute o ajutase de nenumărate ori În trecut să facă față pierderilor din viașa sa. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vrea ca toată lumea să dea vina pe noi, să creadă că nu-i dăm nimic pentru Întreținerea copilului. O mamă singură, curajoasă luptându-se cu soarta! Ăsta e rolul pe care Încearcă să-l joace! — Armanoush va fi bine, a murmurat Barsam, Încercând să nu pară disperat. Rose a rămas În Arizona pentru că vrea să se apuce din nou de facultate. Slujba de la Liga Studenților e o chestie temporară. Vrea de fapt să devină profesoară. Vrea să-și petreacă timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă și ce purpurie ești! În acea clipă bunica Gülsüm a strâns din buze și a murmurat: — Bastardo. A rostit cuvântul cu atâta calm, Încât Asya nu a Înțeles imediat că i se adresa ei și nu florii. Asya nu a aflat Înțelesul acelui cuvânt până un an mai târziu, În jurul celei de-a noua aniversări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care se presupunea că excelau copiii din clasa de sus, familia ei din partea de sus a clasei de mijloc o obliga să desfășoare activități pentru care nu avea nici cel mai vag interes. — Suntem Într-o casă de nebuni, a murmurat Asya ca pentru sine. Aceste patru cuvinte deveniseră mantra ei zilele alea și le repeta fără nici o reținere. Apoi a ridicat puțin glasul și a spus: — Nu-ți fă griji. De fapt, eram pe picior de plecare. Ce rost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe masă - și aterizare pe piciorul stâng! Punguța a nimerit drept lângă bolul cu anacard. Apoi repet toată chestia asta Încă o dată pentru a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Un miros pătrunzător, picant a venit dinspre bucătărie și i-a gâdilat nările, trezind-o din reverie. — Deci, a exclamat Armanoush Întorcându-se spre cea mai vorbăreață din cele trei mătuși ale ei. Rămâi la cină? — Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc astăzi. Am trecut pe-aici doar ca să vă aduc niște manti făcut În casă și - mătușa Varsenig s-a luminat la față de mândrie - ia ghici? Am primit bastirma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru sine. Dacă spui tu, a Îngânat-o o voce de sub chiuvetă. — Ce faci aici, unchiule? Știi că bunică-ta se plânge tot timpul de robinetele vechi din casă. Așa că În seara asta mi-am zis că de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
social, avea datoria să-și reprezinte cu mândrie țara mamă În fața Întregii lumi. Ce ocazie era mai bună decât o prietenie de condei ca să-ți reprezinți țara? Puteți să trimiteți scrisori Încoace și-ncolo Între San Francisco și Istanbul, a murmurat mătușa Cevriye pe jumătate pentru sine. Fiindcă a coresponda cu un străin fără un scop educațional era un lucru absolut de neconceput pentru ea, a ținut apoi un discurs despre motivul pedagogic aflat În spatele acestei corespondențe. — Problema cu noi, turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu un ac invizibil. — Mare păcat... Ce e păcat, scumpo? L-a privit stăruitor, cu niște ochi larg deschiși și plini de neliniște care păreau să fie ai cuiva de trei ori mai bătrân decât ea. — E o porcărie, a murmurat ea. Toți managerii și organizatorii ăștia, cum le-o fi zicând, organizează tururi ale Europei, ale Asiei, până și tururi ale Uniunii Sovietice ura-perestroika... dar dacă ești un fan al muzicii În Istanbul nu te Încadrezi În nici o definiție geografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chipul lui se așternuse o tristețe atât de adâncă, Încât pentru o clipă Asya s-a temut că va Începe fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care jucau fotbal afară, În stradă. Din intensitatea lor se părea că unuia dintre ei i se arătase cartonașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a văzut nici o problemă În a Întruchipa acel cuvânt până când avea să găsească un dicționar Englez-Turc și avea să-l caute. Savurând scurta reapariție a soarelui din spatele norilor groși, a rămas tăcută un timp care păru foarte lung. Apoi a murmurat: — Istoria te fascinează. — Pe tine nu? a tărăgănat Armanoush cuvintele, vocea ei exprimând În același timp neîncredere și dispreț. — Care e rostul ei? a răspuns scurt Asya. De ce ar trebui să știu ceva despre trecut? Amintirile sunt o povară prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un restaurant, Asya pretindea că aceea era o necesitate absolută fiindcă acolo se găseau cele mai bune döner cu pui din oraș. Au cerut fiecare câte o döner și câte o băutură rece cu iaurt. — Trebuie să mărturisesc, a murmurat Armanoush după o clipă de tăcere, că Istanbulul e puțin diferit de ceea ce mă așteptam. E mai modern și mai puțin conservator decât m-am temut. — E bine, ar trebui să-i spui chestia asta mătușii Cevriye. Ar fi Încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În diverse stații și În care se urcau de fiecare dată noi călători, iar alții coborau. Aproape Întotdeauna, mătușa Banu era cea care punea masa, fiind prima care se trezea, gata pentru rugăciunea din zori. Se dădea jos din pat murmurând „Într-adevăr, așa e“ În timp ce muezinul de la moscheea cea mai apropiată trâmbița pentru a doua oară: „Rugăciunea e mai bună decât somnul“. Apoi mătușa Banu se ducea la baie să se pregătească pentru rugăciune, spălându-se pe față, pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recunoașterea genocidului. — Tabloul Înrămat de acolo, a arătat Înspre perete. Știți că În tabloul ăla cu ramă portocalie e o șosea din Arizona? O șosea pe care mama și cu mine umblam de multe ori când eram copil. — Arizona, a murmurat poetul Extrem de Netalentat și a oftat de parcă numele acela făcea aluzie la un tărâm utopic, un fel de Shangri-la. Însă Asya nu avea de gând să lase lucrurile așa. — Tocmai asta e, a spus. Ceea ce-ai făcut e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată: — Nu azi. Înainte să plece adaugă: — Ai mâncare În frigider, nu uita să Încălzești supa, termină pilaki În două zile, altfel se strică. Nu uita să uzi violetele, le-am mutat lângă fereastră. El dă aprobator din cap și murmură ca pentru sine: — Nu-ți face griji, știu să-mi port singur de grijă. Mulțumesc pentru caise... După asta, mătușa Banu se Întoarce la casa familiei Kazanci. Așa s-a Întâmplat zi de zi, an de an. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați. Noi toți! Și iată-te trădându-ți propriul popor. Hovhannes Stamboulian a rămas tăcut un timp, mestecându-și capetele mustății. Apoi a murmurat Încet, dar sigur pe sine: — Trebuie să lucrăm Înpreună, evreii, creștinii și musulmanii. Atâtea secole sub acoperișul aceluiași imperiu. Am trăit Împreună În tot timpul ăsta, deși având drepturi inegale. Acum putem face dreptate tuturor, putem transforma imperiul ăsta Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta era un lucru bun sau rău. Însă lucirea pe care a zărit-o În ochii sergentului nu părea atât de ostilă. Poate că-i plăcuse. Poate că avea să plece acum luându-și soldații cu el. — Hov-han-nes Stam-bou-li-an, a murmurat sergentul, rostind poticnit cuvintele. Ești un om Învățat, un om cu carte. Ești cunoscut și respectat de toată lumea. De ce ar conspira un om rafinat ca tine Împreună cu o mână de rebeli de cea mai joasă speță? Hovhannes Stamboulian a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]