3,083 matches
-
făcut clic și ți-ai continuat drumul, fără nici un gest ori salut. Nimic. Cred că nici nu te mai gândeai la mine, nici nu mă mai vedeai când ai dat deoparte aparatul de fotografiat. - E posibil, a acceptat Faulques, stingherit. Musafirul a arătat spre fotografie cu un gest vag. — N-am bănuit, a spus după aceea, la ce de lucruri aveam să mă gândesc În acești ani, uitându-mă la ea. Tot ce am Învățat despre mine și ceilalți. De cât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la un capăt, al cărei mâner se ițea printre cutii și flacoane de vopsele. A Întins o mână spre ea, iar celălalt n-a făcut nici o observație, nu s-a arătat alarmat. - Nu-i ușor să-ți răspund la Întrebare - musafirul privea, gânditor, spatula din mâna lui Faulques. După ce m-am tot gândit atâția ani, după ce mi-am planificat fiece pas și situație, chestia-i mai complexă decât pare. Dându-i neîntrerupt atenție, pictorul de război a calculat linii, unghiuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Poza ta. Sau, mai bine zis, poza mea. Priveau amândoi spatula pe care Faulques o ținea În mâna dreaptă. Brusc, acestuia i s-a părut ridicolă. A pus-o de unde o luase. Când a ridicat privirea, a citit În ochii musafirului o aprobare sobră. Și pictorul de război a zâmbit ușor din colțul buzelor. - Ți-a trecut prin minte și că m-aș putea apăra? Celălalt a clipit. Părea să-l deranjeze faptul că interlocutorul nu luase În considerare acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deranjeze faptul că interlocutorul nu luase În considerare acest fapt. — Sigur că da, a replicat. Tuturor ni se cuvine o șansă. Și dumitale, desigur. - Ori că pot - Faulques a șovăit un moment, căci vorba i se părea absurdă - să fug? Musafirul n-a răspuns imediat. Ridicase ambele mâini, vrând parcă să-i arate că nu ascundea nimic ori că nu avea de gând să lupte pentru nimic Înainte de a se duce la raniță, pentru a scoate un album mototolit. Pe când se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele pinilor, aidoma unor sinucigași nehotărâți În contralumina lunii galbene În descreștere. Ținea În mâini paharul cu coniac, pe care Îl umpluse iar după ce musafirul plecase fără să-și ia rămas-bun; plecarea lui părea o pauză neînsemnată, o mică amânare tehnică a chestiunii complexe din mâinile lor - Faulques Însuși recunoștea că acum era a amândurora, fără cea mai mică Îndoială. Într-un punct al convorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jumătatea unei fraze, când tocmai descria un peisaj: un gard de sârmă ghimpată și un munte bolovănos și golaș, lipsit de vegetație, pe care gardul Îl marca precum un cadraj ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el sporovăiau de ceva vreme, două corpuri informe față În față, fără altă lumină decât a lunii din fereastră - și, după ce Își căutase ranița pe pipăite, se profilase În ușa deschisă, neclintit un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
murdare și cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci ceva tot atât de deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el zăcea pe scaunul ocupat de musafir când tăifăsuiseră. Am nevoie să Înțelegi unele lucruri, spusese. Atunci am să te pot ucide, În sfârșit. Etcetera. Probabil coniacul, s-a gândit pictorul de război, cu efectul lui asupra inimii și capului, atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
odată cu alții, l-au bătut până l-au făcut zob, apoi i-au tras un glonț În cap și l-au arunct Într-o groapă comună. Zâmbetul, ori ce-o fi fost i se făcuse nevăzut, a observat Faulques. Ochii musafirului Îl priveau acum de parcă obiectivul adevărat era departe, Într-un loc din spatele lui. — Ostașul din fotografie, a continuat Markovic, a avut mai mult noroc decât tovarășii lui. Ori n-a avut. Lăsat la vatră din pricina rănii, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul era singurul tovarăș. Singura consolare. - Când bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au trasat pe perete o cruce sârbească și vorbele: Șobolani ustași. Tăcere. Faulques a căutat zadarnic ochii interlocutorului În lumina roșietică ce-i Încadra fața. Glasul care istorisise era obiectiv și liniștit, ca și cum ar fi citit un prospect farmaceutic. Atunci, musafirul a ridicat Încet o mână, cu țigara Între degete. - Nu-ți mai spun că, deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-a ieșit În stradă să vadă ce se Întâmpla, a adăugat. De astă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Rezultatele lor, da. Am făcut unele. - Și unde ți-era gândul când focalizai, calculai lumina și câte altele? Faulques s-a ridicat să caute sticla. A dat de ea pe masă, alături de borcanele cu vopsele și de paharul gol al musafirului. - La obiectiv, lumină și toate celelalte. - De-aia ți-au premiat poza mea? Fiindcă nici de mine nu-ți păsa? Faulques și-a turnat două degete de coniac. A arătat cu paharul spre pictura monumentală, care Începea să se acopere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques s-a așezat din nou. - A-ți asuma lucrurile nu-i totuna cu a fi de acord ca ele să fie cum sunt, a spus. Nu explicația e sinonimul anesteziei, ci durerea. S-a Întrerupt iar. Durerea. Rostită În fața musafirului, vorba suna nepotrivit. Smulsă proprietarilor ei legitimi, de parcă Faulques n-ar fi avut dreptul s-o folosească. Dar Markovic nu părea stingherit. - Durerea, firește, a zis Înțelegător. Durerea. Iartă-mă că sciociorăsc În lucruri prea intime, dar pozele dumitale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
astea pe care le ții grămadă peste tot. Îți iei ideile din ele? - „Mi-e egal dacă se spune că m-am folosit de vorbe vechi.” - Sunt vorbele dumitale ori ale altcuiva? Acum Faulques a râs În gura mare, sec. Musafirul și el erau două forme printre umbre. Era un citat, a răspuns, dar era totuna. Voia să spună că acele cărți Îl ajutau să-și pună În ordine ideile; erau unelte, ca și pensulele, culorile și tot restul. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cum nicicând n-o mai văzuse zâmbind. - Poate că ai dreptate, a acceptat Markovic. Dacă socotești bine, lumea nu se mai gândește la moarte. Credința că nu vom muri ne face slabi și tot mai răi. Întâia oară În fața ciudatului musafir, Faulques a simțit impulsul unui interes real. Și s-a neliniștit. Nu era un interes pentru fapte, pentru istoria bărbatului din fața lui (convențional precum toți cei pe care Îi fotografiase În decursul vieții), ci pentru omul Însuși. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a aruncat o privire prudentă În jur, s-a dus la șopron și s-a spălat pe brațe, tors și față. S-a Întors În turn, gândindu-se să-și facă ceva de mâncare, dar era nehotărât, iar straniul musafir nu-i ieșea din minte. Se gândise la el Întreaga noapte, iar de dimineață, pe când lucra, nu se putuse opri să-i atribuie diferite locuri pe pictura murală. Indiferent de intențiile lui, Markovic făcea de drept parte din ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Când s-a Întors, croatul Îl privea curios. - Necazuri? - Uneori. S-au privit fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
despre soarta unei a treia persoane. Spre surprinderea lui, se simțea perfect calm. Bărbatul din fața lui avea dreptate: totul era cum trebuia să fie. Conform normelor, ori singurei norme. S-a uitat la peretele pictat, apoi s-a Întors spre musafirul lui. Markovic era foarte serios, dar nimic din el nu amenința, nici nu reacționa. Stătea În expectativă, liniștit. Cuviincios. - Înțelegi ca și mine, domnule Faulques? - Perfect. Desigur, a comentat croatul, era mai amuzant, ori mai emoționant, să omori dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unei intenții anume atribuită unei persoane, indiferent dacă această intenție există "într-adevăr" sau nu. De exemplu, Hingley (1978:86-87) observă că atunci cînd le arată o clădire a Universității Oxford unor vizitatori ruși, spunîndu-le: "Iată o cameră specific studențească", musafirii săi presupun că el s-a inițiat în vranyo, un obicei rusesc de a construi povești pe care, din politețe, ascultătorii se prefac a le crede adevărate, dar care sînt inventate. În orice comunicare între persoane aparținînd unor culturi diferite
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să dai mîncare la animale. Să nu spui mai mult, ai înțeles?" Cînd băiatul s-a întors, a fost întrebat: Cine era în cafenea?" Băiatul i-a spus mamei sale. Atunci ea l-a întrebat: "Te-a întrebat careva ce musafir avem în seara asta?" "Nu", a răspuns el. Du Boulay (1976:399) descrie de asemenea cum proiectul unei căsătorii era păstrat secret. Un preot care juca rolul pețitorului pentru una din familii s-a întîlnit cu viitorul mire, un zidar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ambele părți implicate cunosc convențiile și nimeni nu este păcălit. De asemenea, cînd cineva spune "M-am dus acasă la X, dar nu mai avea bere", toată lumea înțelege că gazda avea bere, însă nu îndeajuns pentru a-l mulțumi pe musafir (Albert 1972:95). În Occident se găsesc din abundență exemple de manipulare a limbajului în paginile ziarelor, în afirmațiile redactorilor de buletine de știri ai posturilor de radio și în alte mijloace de comunicare; politicienii și cei care se ocupă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a prezentat la întâlnire. C. CIRC. DE SCOP complement circumstanțial de scop propoziție subordonată circumstanțială de scop/finală Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: Se pregătește pentru cules. * interjecție: El lipa-lipa prin cameră, pentru a nu-i deranja pe musafiri. * adverb: Mergea foarte încet pentru a nu se mări rana de la picior. * adjectiv: Era foarte atentă la explicații pentru a reuși să le comunice și colegilor. regent de tip verbal: * verb: Se pregătește/ ca să înceapă culesul în condiții optime. * interjecție
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rana de la picior. * adjectiv: Era foarte atentă la explicații pentru a reuși să le comunice și colegilor. regent de tip verbal: * verb: Se pregătește/ ca să înceapă culesul în condiții optime. * interjecție: El lipa-lipa prin cameră,/ ca să nu-i deranjeze pe musafiri. * adverb: Mergea foarte încet/ ca să nu se agraveze rana de la picior. * adjectiv: Era foarte atentă la explicații / ca să reușească/ să le comunice și colegilor. Modalități de realizare complement circumstanțial de scop exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Se contrau pentru
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-o, galii au înțeles că nu mai au zile bune printre geți și sarmați, așa că și-au pus averile și familiile în faimoasele lor căruțe plecînd în sud către Macedonia. Dar regele Antigonos Gonatas nu a fost bucuros de asemenea musafiri și le-a ieșit înainte cu ho în anul 279. î.e.n. A urmat o încăierare cruntă iar galii au trebuit să-și schimbe direcția către sud-est să ia Dardanele la picior și așa amărîți și chinuiți au ajuns în podișul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sănătate. Ei de asemenea, pot să se teamă de lucruri mărunte, ca întârzierea la o întrunire, riscul ca stilistul să nu îi tundă părul în modul dorit sau grija că nu vor avea timp să spele în bucătărie înainte ca musafirii să ajungă. Focalizarea asupra acestor griji poate să fie cuplată cu alte lucruri, astfel că persoanele cu GAD tind să se teamă de tot mai multe lucruri și situații din viața lor, în loc să se concentreze asupra unui singur lucru. Această
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă și blândă hipnoză.// Desculț și purtând o cunună de pai/ de rogoz m-au chemat musafir/ (era chiar în ziua de Sfântu’ Mihai)/ la prânzul cel mare de după turnir.// dar eu am tăcut și-am plecat mai departe,/ și fără să trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe vechi încifrata mea carte,/ un cântec de vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]