3,092 matches
-
larg culturală, asta ar însemna că sacrificările succesive de acest fel nu sunt primite ori că sunt recunoscute public drept ceea ce au vrut învingătorii de moment să fie: simple puneri la punct, revizuiri, readaptări la intersele clipei, chipuri ale lui „naș Eminescu”, etc. Nu înseamnă că încă ne simțim învinși?. Am rămas încă fiii celor învinși?. Suntem urmașii lui Victor Eftimiu sau ai lui Novicov? Desigur, este vorba de un „noi” simbolic, acoperind mai ales sfera elitelor culturale și politice. „Noi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care se îngropau bani în timpul construcției, a devenit un spațiu de inițiere: ultimul născut (dintre alți copii morți la naștere) "se cumpănea cu un pietroi" pe prag; la nuntă , mirii, socrii și nașii erau primiți pe prag, mireasa era trecută pragul în brațe de mire, pentru ca ea "să fie legată de casă și să nu poată trece pragul în afară fără soțul ei"; tot pe prag se oprea sicriul cu mortul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos îi va fi sufletul / Din negură, / Din păcură, / Din văpaia focului, / De supt talpa iadului / Din viță, / În viță, / Până într-a șaptea viță." 203. Când se face cumetria masa dată în cinstea nașilor, în ziua botezului femeia care a născut (numită "nepoată" în Bucovina) trebuie să spele mâinile moașei: "toarnă apă curată într-un blid și apoi, luând cu mâinile sale apă de-aceea, spală cu dânsa mâinile moașei; iar după ce i le-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apă de-aceea, spală cu dânsa mâinile moașei; iar după ce i le-a spălat, îi dă o ștergură nouă, ca să se șteargă" 204 A doua zi sau a treia zi după botez, are loc "scăldăciunea" când copilul este scăldat de nași. Moașa este cea care pregătește "scăldătoarea", turnând "apă curată și ne-ncepută" într-o oală nouă, adusă de nașă, pentru a avea copilul "glas ca și oala cea nouă, când se cumpără din târg", o pune pe foc în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până a nu răsări soarele" și se spală copilul 211. Dacă are "morbul" (boala) numit "aripi", mama "taie", cu un foarfece, "scăldătoarea copilului", de trei ori, în cruciș, zicând că-i "taie aripile" 212. Când se tunde copilul prima dată, nașul îi pune înainte "o strachină cu apă curată, neîncepută" (strachină cumpărată de naș) în care toarnă și puțină "agheazmă". După ce l-a tuns, nașul spală copilul cu o parte din apă, cealaltă i-o dă să o bea, iar restul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
boala) numit "aripi", mama "taie", cu un foarfece, "scăldătoarea copilului", de trei ori, în cruciș, zicând că-i "taie aripile" 212. Când se tunde copilul prima dată, nașul îi pune înainte "o strachină cu apă curată, neîncepută" (strachină cumpărată de naș) în care toarnă și puțină "agheazmă". După ce l-a tuns, nașul spală copilul cu o parte din apă, cealaltă i-o dă să o bea, iar restul de apă îl duce și-l aruncă la un pom verde, anume "ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trei ori, în cruciș, zicând că-i "taie aripile" 212. Când se tunde copilul prima dată, nașul îi pune înainte "o strachină cu apă curată, neîncepută" (strachină cumpărată de naș) în care toarnă și puțină "agheazmă". După ce l-a tuns, nașul spală copilul cu o parte din apă, cealaltă i-o dă să o bea, iar restul de apă îl duce și-l aruncă la un pom verde, anume "ca să-i meargă norocul ca din apă" 213. La huțulii din Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia nupțială propriu-zisă, elementul acvatic are rol de incipit și de consacrare a nuntirii. Scalda are loc în ajunul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toată viața să le meargă din plin" 220. După cununie, la casa mirelui, mireasa este întâmpinată de soacra cea mare care o ia și o învârte de trei ori în jurul unui vas cu apă. Apoi, mireasa toarnă apă socrilor și nașilor pentru a se spăla, în semn de ascultare. După această spălare ritualică, mireasa îi stropește pe toți nuntașii, de jur împrejur și, împreună cu mirele, duce restul apei la rădăcina unui pom din grădină 221. "Spălarea" ritualică, de a doua zi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar cel al fetei în dreptul feciorului" 258, pentru a se realiza schimbul, încredințându-se unul altuia. La poarta miresei, soacra cea mică aduce o cofă cu grâu și cu un colac mare, pe gura cofei, o pune în mijlocul porții, iar nașul cel mare, cu un vornicel, trebuie să ia colacul de pe cofă, fără a coborî de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul de-o parte, celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să treacă pe sub colac. După ce a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să treacă pe sub colac. După ce a trecut mirele, rup colacul în două și-l azvârle în cele patru părți ale pământului. Socrul cel mare aduce, apoi, un alt colac pe care i-l dă nașului care, ținându-l în sus, între mire și mireasă, zice: "Uită-te, / Că-ți răsare / Sfântul soare!". Atât mirele, cât și mireasa trebuie să se uite prin "borta" colacului, în cele patru părți ale lumii 259. În timpul "îmbrobodirii", mireasa ține
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În timpul "îmbrobodirii", mireasa ține pe brațe "o pereche" de colaci de la masa mare și "o bucată de sare", pentru belșugul și rodul casei. 260 La un an de la căsătorie, peste tot în Bucovina, este obiceiul ca tânăra familie să ducă nașilor "două perechi de colaci", "ca semn de recunoștință și mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
benign și arbore malign 321. a. Nașterea Închinarea la un pom roditor care se face fie direct, fie prin apa de la scăldătoarea copilului care se aruncă la rădăcinile copacului, primenește și "înveșnicește" viața noului născut. Astfel, după scăldarea copilului de către nași, după botez, "apa" este supusă unui ritual al "rodirii" vieții: Ajungând la pomăt, se opresc la un măr sau păr sau la alt pom verde, sănătos și frumos, care se află la un loc curat (...) și acolo apoi toarnă scăldătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în bine și în abundență", și așa cum "arborele își lățește ramurile sale, așa să se lățească și înmulțească și seminția noului născut" 323. În cele mai multe părți ale Bucovinei și Moldovei este obiceiul, numit "colăcime" (cumetria), ca părinții copilului să ducă nașilor patru colaci, a doua zi de Paști sau în altă zi din an, pentru ca viața pruncului să fie îndelungată și "precum e colacul rotund și deplin, așa și viața pruncului să fie rotundă și deplină" 324. Dacă nou-născutul a murit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
părți, rămurelele de prun se rup în două și se aruncă peste casă, pentru prosperitate 338. În ajunul nunții, sau la împlinirea unui an de la căsătorie, în Transilvania este obiceiul "pomului (mărului) de cununie" care se sărbătorește, în prezența preotului, nașilor și a rudelor, printr-un praznic ce se dă de pomană la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetic, "ghemul vieții" poate fi reprezentat astfel: Atât umanul, cât și cosmicul, se supun unui "destin" trecut prin furcile caudine ale "ursitei", traiul desfășurându-se sub pecetea norocului sau a nenorocului. După naștere, când are loc cumetria, moașa închină copilul nașilor, zicând: "Din găoază, din rogoz / O ieșit ist făt frumos. / Și cere scufă și salbă / Să se ducă-n lumea albă. Cere cal de călărie / Și o stea la pălărie, / Ca să treacă de pustie; / Și mai cere un cal breaz
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de noroc. Și mai dă-i măicuț-o sită, / Ca să-și cate de ursită; Și mai fă maic-o plăcintă, / S-o mâncăm până la nuntă. / Ca grâul N. N. să crească / Și-ntru mulți ani să trăiască!"199 Nou înfășat cu darurile aduse de nași, moașa dă copilul mamei, printr-un ritual al sortirii: "Poftim, cumătră, finul / Cu pâne și cu sare, / Cu darul sfinției sale. / Eu l-am scăldat / L-am spălat / L-am îmbrăcat / Și l-am înfrumusețat. / Iar dumneata-l ține / Și mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în clismele pe care le făcea. Oficial însă acesta a căzut victimă tuberculozei intestinale la data de 16 mai 1643, lăsând tronul liber pentru fiul său. înaintea morții tatălui său, Delfinul a fost botezat în religia catolică, avându-l naș pe cardinalul Mazarin. La întoarcerea de la catedrala unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:„Ce nume ți au pus?“ Băiețelul a răspuns„Sunt Ludovic al XIV-lea“.„Nu încă, dar în curând vei fi“, i-a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din perspectiva oficială și cea apocrifă Ludovic al XIV-lea a avut șansa de a crește într-un mediu armonios familial. Beneficiind de dragostea necondiționată și care nu poate fi pusă la îndoială a mamei sale, regina Ana, protejat de nașul său Mazarin, și avându-l ca tutore pe Marchizul de Villeroy, Ludovic creștea sub ochii atenți ai credinciosului său valet La Porte. La Porte a lăsat istoriei o serie de adnotări și memorii care sunt folositoare pentru a putea realiza
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Istoria Franței. Abatele de Beaumont i-a recomandat exemplarul scris de Mézeraz, care era redactat în cinstea reginei. Atâta timp cât regele era minor, La Porte nu asculta de ordinele acestuia, ci intra sub tutela regentei și a lui Mazarin, care, în calitate de naș, era totodată și supraveghetor al educației monarhului. între La Porte și regină era o legătură mai strânsă, prin lunga perioadă în care acesta o servise. Înaintea nașterii moștenitorului tronului, Anei i se interzisese de către Ludovic al XIII-lea și de către
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou de vara sa, cu care existau tratative în privința unei căsătorii. A privit neputincios cum mama sa este umilită, iar nașul său este nevoit să fugă pentru a scăpa de mulțimea furioasă. Ludovic al XIV-lea a avut astfel ocazia să vadă viața în întreaga sa dimensiune, de la copilăria fericită când se juca cu copiii de onoare și alerga bătând toba
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vânduți curții franceze pentru a putea strânge fonduri pentru armata engleză. Ludovic, 159 într-un impuls, i-a oferit Mariei Mancini bijuteriile, iar la scurt timp a urmat sfârșitul relației lor. îndrăgostit, Ludovic a hotărât să-și anunțe mama și nașul de botez că a găsit persoana potrivită cu care să se căsătorească. Atât regina mamă, cât și primul ministru au încercat să-l convingă pe Ludovic de absurditatea ideii, mai ales că Maria Mancini nu era de origine nobilă. Acest
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regelui se numără și ducele de Saint Simon, doamna de Sévigné, cardinalul de Rez. Louis de Rouvroy, duc de Saint-Simon, este fiul unuia dintre protejații lui Ludovic al XIII-lea. De asemenea, Ludovic al XIV-lea și Maria Tereza sunt nașii săi de botez. A arătat un interes special pentru viața la Versailles și avea o rețea foarte întinsă de spioni în rândurile servitorilor și ale valeților de la curte, care erau mereu prin preajma altețelor regale. Memoriile sale secrete au fost descoperite
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mirungerii și omului botezat nu-i rămâne decât să împlinească poruncile, adică lucrarea cea din afară, ca să crească „omul cel nou” născut din Sf. Botez. Toată această lucrare de taină se face prin rugăciune. Copilul (sau omul matur), însoțit de nași, este întâmpinat de preot, care îl înseamnă de trei ori la frunte, la gură și la piept, zicând la fiecare închinare: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit.” Apoi, punând mâna pe capul lui, zice rugăciunea aceasta: „în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fiului Tău, cu Care împreună ești binecuvântat, cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Dacă este un om matur, rostește singur lepădările, iar dacă este copil lepădările le fac nașii cu pruncul în brațe, se întorc cu fața spre apus și preotul îl întreabă de trei ori: „Te lepezi de satana? și de toate lucrurile lui? și de toți slujitorii lui ? și de toată slujirea lui ? și de toată trufia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]