KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

ceva ce nu făcusem niciodată. Gemete și trosnituri și suferințe de limbaj - astea mă mângâiau, dar vorbesc aiurea dacă zic că am ascultat pe bune Korn, că n-am avut decât trei casete cu ăștia de la Nae, atât, în rest naiba știe ce muzică aveam, cred că de la Ovidiu, nu văd de ce am început discuția asta. Mai am un pic și termin. Am avut și eu tragediile mele. Dar nu sunt cu adevărat tragedii, spre deosebire de ale Alexandrăi, care parcă s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
specific, iar celălalt să înțeleagă și să se ducă în treaba lui. Nu era mai simplu? Ăștia, vezi Doamne, aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam fiecare gheară înfigându-se în blana celuilalt, trecând de vaga protecție a blănii, penetrând stratul superficial de piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

seama dacă mai sunt bune de ceva. Luate en masse, fac o super impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
numai complexe industriale în paragină, unul după altul. Sigur, locuiesc aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe punte. Unul care s-o coboare și unul care s-o tragă dintr-o parte în alta. —Mamă, da’ complicat mai e, suspinai eu. Și eu care credeam că-n zilele noastre totul se face pe computer. —Ba pe naiba! Bez părea foarte amuzat. —Costă o căruță de bani și s-ar strica tot timpul. Singurul loc unde au sistem computerizat e la Covent Garden, sau cam așa ceva, și-ți zic eu că-ți dă niște bătăi de cap cumplite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
din grădina zoologică nu știu când și se tot înmulțiseră. Se urcau prin veceu și-i mușcau pe oameni de fund. — Ah, pentru Dumnezeu, zisei eu, uitând, pe moment, de tăcerea ciudată a lui Marie de jos, din mlaștină. Cum naiba se băgau aligatorii prin cotul toaletei? Spui niște prostii cât carul! — Păi era mici, nu? insistă Lurch. Crescuți special. — Și dresați, nu? zise Bez cu sarcasm. O echipă de oameni de știință nebuni care stau acolo jos și-i învață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
scotocii după chei. —Lasă-mă pe mine. Își înșfăcă cheile din mână și descuie ușa. Hai, înăuntru! Mă trase în sus, pe scările de la intrare. —Săriți, mă bate poliția! țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis eu că poți să intri? Mă prăbușii pe sofa. Cum nu eram îndeajuns de trează încât să-mi amintesc locul exact în care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ce e vorba, doar că ai convocat o întâlnire specială în dimineața asta. MM se uită la ceas. Deja e zece și jumătate. Trebuie să începem, altfel nu mai avem nici o șansă să repetăm în dimineața asta. S-o ia naiba pe Violet, adăugă ea. Nu-și dă deloc silința. Venind din partea lui MM, acest comentariu destul de blând avea aceeași forță ca și când Oliver Stone ar fi înnebunit de furie, i-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe toți actorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele? zise Hugo curios. Lăsai cana jos. — Violet părea atât de surprinsă de ce i se întâmplă, spusei eu. Nu se prefăcea. Și, la urma urmelor, de ce să ia cine știe ce sau chiar un medicament prescris de doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îmi amintea de cineva. Dar am așa un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a lui MM tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați căutat-o - toată lumea să meargă după Violet! Acum! Practic, ultimul cuvânt era un strigăt. Urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu doar cu mine. În ultima vreme, de când cu găsirea corpului lui Shirley Lowell, era foarte arțăgos. Și uite că acum știm și de ce. Nu e decât o presupunere, remarcă Hawkins. Chiar și după declarația lui Violet Tranter. Ce mama naibii, nu degeaba se zice că actorii și actrițele te dezamăgesc dacă-i vezi în persoană. Nu și în cazul ei. Când a intrat, se chiora la ea jumate de stație de poliție. Presupun că și tu, zisei eu, pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi putut să dea o fugă până-n biroul lui Philip, să-l umfle cu insulină. —Dar MM? întrebai eu. Ea e exact în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ce vrei din ea, dar nu e chiar adevărat. Pur și simplu, e omul potrivit la locul potrivit. Parcă ar fi un robot de actor, fata asta. Îți vine să-ți iei câmpii. — Dar e foarte bună. Tocmai de aia, naibii, zise Ben, lăsându-mă fără replică. Abia aștept să le văd pe amândouă în Casa păpușilor. O să iasă cu scântei. Scena se schimba; luminile s-au micșorat și apoi s-au stins, actorii au tăcut. Mașiniștii trăgeau de cablurile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mișca, fir-ar el să fie! De ridicat, s-a ridicat, mama ei de porcărie. Altfel micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru cei din jurul lui. — Păi și ce mama naibii s-a întâmplat? întrebă el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste umăr, nerăbdător: Păi ne uităm chiar acu’, nu? Băieții de sus de acolo cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste umăr, nerăbdător: Păi ne uităm chiar acu’, nu? Băieții de sus de acolo cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în neregulă cu cablul? Cum naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dar întreaga responsabilitate cădea pe umerii personalului teatrului Cross. — Zice că pe cablu e un inel cu șurub, nu? sări Steve cu sălbăticie. Pur și simplu s-a urcat cineva și l-a pus acolo ca să nu mai treacă al naibii cablu prin scripete! Și ne mai miram că s-a înțepenit. —Adică, zise MM fără drept de apel, cineva i-a sabotat cablul Tabithei. —Exact, zise Steve. N-avea cum să fie un accident. — Asta e foarte grav, zise Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
complet. S-a sinucis sau a fost forțat să o facă? Mai că i-aș da dreptate lui Violet cum că e imposibil să fi fost un accident. Se lăsă din nou tăcerea. —Dumnezeule, zise MM, cu năduf, ce încurcătura naibii. În acel moment, se deschise ușa. Ne uitarăm cu toții imediat în direcția ei, de parcă am fi sperat că va apărea Hercule Poirot și ne va spune exact ce se întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici erați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1 și acum știu de ce. —Eu ziceam că e încurcătura naibii, remarcă MM. Și toată lumea părea să fie de acord. În locul vostru, m-aș gândi mai bine la Violet, zise Helen, intrându-și în mână. Și la Tabitha. La amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
prea târziu acum. O să muriți toți din cauză de supradoză. Mă privii. Îmi pare rău, Sam. Îmi plăcea de tine. Dar nu pot să-mi asum nici un risc. Mă uitam la el, nevenindu-mi să cred ce se întâmpla. Cum naiba se gândea el că o să ne facă, pe mine și pe Violet, să stăm pe loc cât ne injecta cu insulină? Tot ce mă ținea locului pe moment era pericolul iminent la care era expus Hugo, dar cum se mișca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

găsească odihna pe piciorul lui dezgolit. O privi îndelung, simțind gâdilătura piciorușelor ei, fără să facă nici o mișcare, ca să nu o sperie. Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Nu e foarte obositor zborul ăsta neîncetat... de colo-colo? Cum naiba îți poți mișca aripile atât de iute? Începu să-l cuprindă o ușoară somnolență. Îi venea să închidă ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și să vă abateți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
răspunsul! râse Rafalo. Foarte bun răspunsul... Ai auzit, Lucas? Ia barca, traversează laguna, găsește tabăra și întreabă-i pe yubani de ce nu l-au ucis pe american și cât o să mai dureze până o să ne lichideze pe noi. — Du-te naibii! zise el, întorcându-se spre bărbat. O iau puțin cu chirie... Vă dau un kil de cafea... — Nu. Un kil jumate... — Vă spun că nu. Nu e de vânzare și nici de închiriat. — Dar, auziți... numitul Lucas se apropie prudent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
numerele. Detesta faptul că, ani de zile, fusese 10318775, număr pe care trebuia să-l știe pe dinafară, să-l repete întruna și să-l pună mereu sub semnătura de pe cecuri, de pe documente și de pe chitanțele cărților de credit. — La naiba cu cărțile de credit! zâmbi el pe când se săpunea la subraț. Câtă bătaie de cap! Câte nopți fără să închidă un ochi pentru că tocmai îi sosise extrasul de cont al cărții de credit și îi mai trebuiau o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie era caldă, prosoapele, curate, patul, moale, și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]