12,372 matches
-
desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
pentru copii și tineret (1972) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1976). Dacă în prima perioadă a activității literare prozatorul se arată preocupat de atmosfera satului românesc, între traumele războiului și începutul colectivizării, cu problematica specifică momentului, reprezentate prin mijloace narative mai curând tradiționale și cu inerente concesii în plan ideologic, totuși, fără mare succes, prozatorul se face remarcat prin proze scurte precum cele reunite în volumele Lună beată (1962) și prin romanul Liniștea (1965). Principalul său filon epic rămâne însă
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
Șerban Strava, neadaptatul a cărui distrugere psihică și fizică constituie oglinda de umbră în care se adâncesc spaimele și revoltele adolescentine). În sfârșit, varianta integrală, necenzurată, Țarcul (2002), potențează prin accente de profundă demascare a unui regim funciar odios trama narativă deja configurată. SCRIERI: Neliniște în detașament, București, 1956; Seri albastre, București, 1960; Seri albastre, I-II, București, 1964; Colegi de clasă, București, 1961; Lună beată, București, 1962; Liniștea, București, 1965; Despărțirea de jocuri, București, 1969; Vica, București, 1972; Ochii aurii
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
în 1967, cu articole de istorie literară și recenzii apărute în „Revista de istorie și teorie literară”. Volumul de studii asupra modalităților prozei românești contemporane Casa ficțiunii (1979; Premiul pentru debut în critică al Uniunii Scriitorilor), abordează romane și formule narative ale unor scriitori consacrați ai deceniului al optulea (George Bălăiță,Constantin Țoiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, Virgil Duda), din pespective teoretice practicate la data respectivă pe plan european; analiza fină și riguroasă urmărește să traseze profiluri caracteristice
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
cu proză și cu reportaje la „Orizont”, „Steaua”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Debutează cu proză scurtă în „Făclia Ardealului” (1951), iar editorial cu volumul de schițe și povestiri Anii adolescenței (1962). Într-o primă fază, proza sa descinde din tradiția narativă a Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât personajele, cât și situațiile. Proza scurtă și primele romane au ca punct de plecare viața provinciei bănățene și ardelene, cu precădere ceea ce ține
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
istoriei, au fost mereu deasupra sau în afara vârstelor civilizației. Sensul dual al fenomenelor, pe care A. îl împinge până spre unele valori cu rezonanțe bogomilice (de unde și echivalarea țiganilor cu purtătorii de însemne satanice), derivă, în realitate, din alternarea perspectivei narative în funcție de intuirea timpului povestirii. Poveste cu țigani s-ar fi putut intitula, într-un înțeles mai perceptibil receptării critice, povestea păcatului și a ispășirii lui, ceea ce face din această narațiune o retranscriere în esență a preocupărilor fundamentale din literatura de
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
din autorul ei un adevărat spirit premonitor. Tenta satirică, prezentă și în antiutopiile din dramaturgia lui A., acel râsul/plânsul de care amintea I. D. Sârbu, semnifică, în realitate, înclinarea povestitorului de a afla în hazul de necaz echilibrul nu numai narativ, dar și ideatic. Parodicul se impune în Scrisorile lui Condurică, „basm dramatic în IX tablouri”, de fapt o reluare a Revoluției culturale. Spiritul parodic se manifestă și în prima dintre piesele de teatru ale lui A., Ultima cauză a marelui
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul fraților Goncourt ș1956, p. 1005ț vorbește despre „cet individu au sexe douteux, au langage de cabotin, aux récits blagueurs”, a cărui vervă narativă acaparează ore Întregi atenția audioriului.) La Începutul anilor 1890, numele său reprezenta un sinonim al succesului, iar vorbele sale de duh făceau, cu viteză astronomică, Înconjurul saloanelor exlusiviste ale capitalei britanice. Din cartierul general de la hotelul „Savoy” porneau spre Londra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
narațiuni mitice” nu sunt cu nimic mai puțin logice, mai puțin „raționale” decât discursul teoretic și raționat. Ele sunt doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
modernă. Ceea ce interesează este mecanismul prin care mythos a dobândit valori care Îl diferențiau radical de logos și Îl asociau cu ceea ce a ajuns mitul să desemneze În contemporaneitate: a) evocarea unor lucruri legate de un trecut nedefinit; b) construcția narativă; c) caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de elite intelectuale (generic vorbind, filosofii și poeții) și două tipuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de alta, apăreau ca o prăpastie Între cunoaștere și realitate. Drept urmare, pentru acești gânditori, erorile de cunoaștere erau erori de limbaj. Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință, cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general, de la eroare la adevăr, discursul filosofic va condamna cele două mecanisme fundamentale pentru gândirea mitică: substituirile metaforice (transformările unei figuri Într-alta, a unei acțiuni Într-alta) și construcția prin poveste (cronologia narativă funcționează ca mecanism de tip cauzal, astfel Încât Întâmplările povestite la Început le determină și le explică pe cele de la sfârșit). Logos-ul elimină astfel principiile „bricolajului”, esențiale pentru gândirea mitică, și așază În locul lor mecanismele deducției și ale inducției, silogismul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trimite la ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește conținutul, cuvântării din mythos. Se opune În ceea ce privește forma prin prăpastia dintre demonstrația bazată pe argumente și textura narativă a povestirii mitice. Se opune În ceea ce privește fondul prin distanța dintre entitățile abstracte ale filosofului și puterile divine ale căror aventuri dramatice sunt povestite de mit (J.-P. Vernant, 1974b, p. 198). În dialogurile platonice și În textele lui Aristotel, termenul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea rolurilor umane. Pierre Smith (1968, p. 1038) consideră că mitul este circumscris de următoarele note definitorii: este acceptat și crezut de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În urma cu douăzeci de ani (Coman, 1985), am identifică zece criterii: a) cadrul sociocultural de tip „arhaic”: societățile non-moderne sau așa-numitele societăți „primitive”, „antice”, „folclorice” etc.; b) modul de transmitere: preponderent oral; c) structurarea elementelor mitului Într-o formă narativă; d) conținutul fabulos: locul, timpul, personajele și obiectele au calități evident diferite de cele ale lumii contingente; e) pluralitatea funcțiilor Îndeplinite În colectivitatea care Îl generează; f) caracterul complex și stratificat al semnificațiilor; g) poziția privilegiată a mitului În raport cu alte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anumite culturi (mitologie greacă, vedică, scandinavă, amerindiană etc.); b) fie la ansamblul studiilor consacrate acestui corpus (școala mitologică evoluționistă, difuzionistă, ritualistă etc.). În felul acesta, termenul denumește două tipuri de fenomene culturale diferite și două corpusuri diferite (unul de texte narative, ficționale, culese și ordonate după criterii istorico-geografice - așa-numitele „cataloage” - și altul de constructe științifice, clasificate după criteriul metodei de cercetare și al concepției teoretice subiacente). Implicit, ia două atitudini diferite: „Prima mitologie culege miturile, a doua reflectează asupra lor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale mitului" Forma de exprimare Așa cum succint se exprimă J. Fontenrose (1971, p. 54), „pentru cercetătorul serios al mitului regula este următoarea: dacă nu există poveste, atunci nu există mit”. Ceea ce Înseamnă că mitul apare În constructe bazate pe mecanismele narative, constructe ordonate În jurul unei intrigi. Conform definiției clasice a lui Aristotel, o intrigă conduce la organizarea materiei (evenimente și personaje) Într-o structură care are Început, mijloc și sfârșit. Într-un asemenea construct, relația dintre un „Înainte” și un „după
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zei) devine motorul pentru Întâmplările ce urmează a fi povestite și cauză pentru deznodământul din final (oamenii duc o viață plină de suferințe pentru că Pandora, păcălită de Zeus, a lăsat să iasă din cutie toate relele). În cazul mitului, mecanismul narativ este În așa fel organizat Încât Între acel „Început” și deznodământ să existe Întotdeauna o distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orală, dar există și numeroase mituri care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el reprezintă un patrimoniu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care celelalte povestiri nu au dreptul sau prestigiul să le istorisească. Această poziție, susținută mai ales de erudiții cercetători ai mitologiilor comparate, este contestată de antropolgi, care, pe baza cercetărilor de teren, afirmă că toate formele de a povesti (genurile narative) ale unei colectivități au acces la aceste conținuturi și că statutul de mit, departe de a fi conferit de monopolizarea anumitor teme, este rezultatul unei poziționări sociale - colectivitatea decide circumstanțele În care o poveste este mit și cele În care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivități au acces la aceste conținuturi și că statutul de mit, departe de a fi conferit de monopolizarea anumitor teme, este rezultatul unei poziționări sociale - colectivitatea decide circumstanțele În care o poveste este mit și cele În care aceeași schemă narativă funcționează ca poveste obișnuită. Primul punct de vedere subliniază, constant, faptul că substanța mitului (și nu „atitudinea” impusă de societate) este generatoare de sacralitate. Numele cel mai des citat pentru a susține această poziție este Mircea Eliade: La modul general
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de alte criterii: credința (liliu sunt considerate ca transmițând „adevăruri”) și funcțiile sociale (vezi pe larg A. Von Hendy, 2002, pp. 209-212). Pornind de la investigațiile lui William Bascom, care arată că populațiile Yoruba din Nigeria disting Între două tipuri de narative, Itan și Alo, Dan Ben-Amos (1976, p. 232) sintetizează: Itan este o formă verbală artistică asociată cu ritul sau politica, este narată de bătrâni sau de cei care practică divinația, se referă la zei sau oameni cu statut de eroi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acțiuni (modificând destinul În tragedie, fără efecte existențiale majore În comedie) sau a unor regimuri ale limbajului și familii de figuri literare (elevat vs comun, figuri ale tragicului vs figuri ale umorului). Din această perspectivă, Între mit și celelalte forme narative (legende, cântece epice, basme, fabule sau povestiri cu animale etc.) ar exista mai multe deosebiri (M. Eliade, 1968, p. 1134; J. Fontenrose, 1971, p. 55; G.S. Kirk, 1970, pp. 39-40; P. Smith, 1968, vol. XI, p. 527; E. Voegelin, 1949
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un timp Îndepărtat, al originilor. Timpul celorlalte povestiri este fie nedefinit, fie contemporan; d) În mit, spațiul este conturat În mod precis, este legat de regiuni și locuri bine cunoscute, cu o Însemnătate aparte pentru acel grup. În celelalte structuri narative este vag, neasociat unor locuri cunoscute sau semnificative pentru acea societate; e) În mit, eroii sunt zei și oameni cu puteri divine, În celelalte oameni obișnuiți sau animale. Eroii din mit sunt bine individualizați, prin prezentarea exactă a familiei din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice, În timp ce celelalte forme narative par a fi conglomerate eterogene, care Înglobează când caracteristici specifice mitului, când note specifice basmului. Ideea deosebirilor formale a fost reluată, din altă perspectivă teoretică, de Claude Lévi-Strauss. Fidel unui principiu fundamental al lingvisticii (distincția dintre structura de suprafață și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]