3,927 matches
-
fragmente meditative, din reverii în care ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea granițelor dintre imaginar și real, invadarea vieții conștiente de câtre lumea fantasmatică a inconștientului care par să caracterizeze generația sa, reflex al neîncrederii într-un sistem de valuri vetust, permanent contrazis de realitatea tulbure a anilor din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt concretizate și aici în metaforele acvaticului care transformă universul poetic într-unul al apelor tulburi, întunecate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a elementelor cotidiene, banale, urbane. Ele nu re-creează lumea, ci dimpotrivă sunt modalități de destructurare a ei, la fel se întâmplă și cu literarul, acesta fiind pus mereu sub semnul întrebării. Sunt texte care par a se constitui tocmai din neîncrederea în posibilitatea cuvintelor de a se închega într-un astfel de poem. Căderea în desuetudine a contemporanilor pare a fi aici afirmată cu ironie și cu un oarecare tragism "De mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și de reprezentanții generației războiului: ficțiunea deliberată, tendința spre narațiune, suprapunerea vocilor, a registrelor, înlocuirea metaforei cu metonimia. Mircea Tomuș 237 identifica, la rândul său, în "literatura actuală" (din 1974) două direcții principale de evoluție: una având la bază o neîncredere profundă în limbaj ceea ce duce la obscurizarea expresiei și păstrarea reală sau aparentă a semnificațiilor, cealaltă manifestându-se printr-o încredere în virtuțile expresiei directe și de aici și poezia care își propune să sondeze realitatea în concretețea sa (e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realitatea în concretețea sa (e o poezie directă, prozaică, refuzând speculația metaforică). Indiferent de opțiune, se observă o scădere a încrederii în valențele expresive ale limbajului poetic. Atât albatrosiștii, cât și cei ce reprezintă postmodernismul la noi se caracterizează prin neîncrederea în limbajul poetic și, în consecință, prin încercările de a-l înlocui apelându-se la oralitate, la limbajul străzii, chiar la cel argotic, altfel spus prin eforturile de a conferi autenticitate textelor poetice prin întoarcerea lor, la nivel imagistic și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai incertitudinii. Descrierea banală, pasajele "serioase" sunt puse mereu sub semnul incertitudinii, al neîncrederii, pe când asocierile cele mai absurde, șocante sunt prezentate ca adevărate axiome. Adesea întâlnim, în textele acestei generații, o modalitate de prezentare a lumii care le apropie de ceea ce am numit, în sens larg, poemul ekphrastic. Impresia creată este de tablou
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de strategie a SUA și formularea uneia noi se baza pe constatarea că sistemul de interdicții elaborat anterior este poros, acordurile internaționale sunt slab controlate, încercările de a le eluda se ascund sub prevederile incomplete și ambigue ale tratatelor multilaterale. Neîncrederea în abordarea lentă prin negocieri laborioase și consensuale se extinde asupra instituțiilor cadru cum sunt Națiunile Unite. (...) De aici nevoia de a acționa preventiv și preemtiv fără întârzieri 135. Documentul prevede că SUA poate declanșa acțiuni militare atunci când este necesar
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
științific principal la Centrul securității internaționale al Institutului economiei mondiale și relațiilor internaționale al Academiei Ruse de știință, www.ruvr.ru/2010. 296 Rador, 21 iunie 2009. 297 Agerpres, 20 martie 2009. 298 Dmitri Trenin, "Relația ruso-americană, între relansare și neîncredere", Le Monde, 7 iulie 2009. 299 Rador, 28 decembrie 2009. 300 Dimitri Medvedev, în cadrul conferinței de presă comune cu premierul indian Manmohan Singh, Agerpres, 7 decembrie 2009. 301 Interviu cu președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, BBC World, 30 martie 2009. 302
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
partidelor populiste este necesară și analiza impactului pe care aceste partide îl au asupra societății. În definitiv, ascensiunea partidelor populiste nu afectează numai politicile și sistemul de partide, dar și atitudinea și comportamentul votanților. Partidele populiste fie canalizează sentimentele de neîncredere și insatisfacție politică, fie întăresc aceste sentimente cu discursul lor anti-establishment. Cercetările existente sugerează faptul că acest din urmă efect este în general mai puternic în cazul cetățenilor care încep să voteze partidele populiste (Bélanger și Aarts, 2006; Van der
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ascensiunea VB, ele demonstrează că retorica acestui partid nu i-a facut pe belgieni mai lipsiți de încredere sau mai nesatisfăcuți, cel puțin nu într-o propoție semificativă statistic. Prin urmare, se pare VB-ul canalizează sentimente deja existente de neîncredere și insatisfacție, fără să le intensifice sau să le mărească aria de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1 și 3). Analizele consecințelor ascensiunii VB, confirmă aceste așteptări. Acestea demonstrează că influența partidului asupra calității democrației este, în general, pozitivă - fiind o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și neîncredere și le face vizibile partidelor consacrate. În încercarea de a diminua aceste sentimente și de a-i recâștiga pe alegătorii dezamăgiți, partidele belgiene și-au reformat organizațiile și și-au reorientat programele, devenind mai sensibile la opiniile cetățenilor. Cu toate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe & Northrup, 2000; Nevitte & White, 2008). Acest aspect a fost bine ilustrat de către guvernul conservator al lui Steven Harper, care a manifestat dispreț față de parlament și a minimalizat, în numeroase
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernului Harper conține, aproape întotdeauna, semnalmente populiste, care pot fi regăsite cu ușurință în atitudinea inițială a Partidului Reformei. În principal, temele asociate acestei poziții sunt: anti-etatismul, antiintelectualismul, alimentarea sentimentelor populare care cer o atitudine "mai aspra față de criminali", cultivarea neîncrederii în presa mainstream sau în complicata mașinărie guvernamentală. Partidul lui Preston Manning a făcut pionierat lansând toate aceste teme. Chiar dacă acestea au un specific de dreapta, ele pot fi considerate populiste în măsura în care fiecare dintre ele, implicit sau explicit, angajează antagonismul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au ignorat în mod repetat voința poporului pe mai toate subiectele importante, de la pedeapsa capitală, la chestiunea avortului sau la modificarea constituțională care ar da drept de veto Québecului, Partidul Reformei a promovat referendumurile, inițiativele cetățenești și procedurile votului de neîncredere. Aceste proceduri erau menite să pună la dispoziția cetățeanului mecanisme cu ajutorul cărora să-i poată face răspunzători (accountable) pe politicieni sau, atunci când situația devine prea frustrantă, să se poată îndrepta împotriva lor. De altfel, Partidul Reformei a propus o alternativă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
presupunând indivizi izolați care pot ajunge la un acord cu angajamentul partidului pentru o viață publică restrânsă și în care rolul instituțiilor de mediere și al organizațiilor corespondente este în mod conștient devalorizat. (Laycock & Barney, 1999: 322-323) Același tip de neîncredere în instituțiile de mediere, în special în Curțile având ca prerogativă să interpreteze Carta Canadiană a Drepturilor și Libertăților, a fost afișat de către intelectualii Partidului Reformei și chiar de însuși Manning (Laycock 2005 b). În fiecare din aceste cazuri, criticile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Care să fie atunci moștenirea populismului plebiscitar și a celorlalte teme și proiecte ale Partidului Reformei. Așa cum am arătat anterior, Conservatorii nu au promovat instrumentele democrației directe. Totuși, partidul condus de Harper și guvernul său au continuat să-și exprime neîncrederea în curțile juridice, în agențiile federale de reglementare și chiar în parlament. Modul în care Harper a uzat de prerogativele de prim-ministru pentru a submina parlamentul, făcând adesea recurs la "șmecherii murdare" (Martin, 2010), sugerează o conduită plebiscitariană al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a vrut să îngusteze spațiul politic al deliberării mediat de instituțiile democratice, pentru a da mai multe atribuții mecanismelor de piață, fapt care a dat astfel posibilitatea cetățenilor să-și exprime opțiunile direct, prin inițiative cetățenești, referendumuri sau voturi de neîncredere, fără să mai fie obligați să treacă prin ceea ce aceștia considerau a fi un spațiu corupt ocupat de grupurile de intereselor speciale" sponsorizate de către stat. Înainte să se transforme în Alianța Reformist Conservatoare Canadiană, pentru a deveni, ulterior, Partidul Conservator
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nicio simpatie partizană, suspiciunea pecare aceștia o arată față de instituțiile reprezintă chiar o problemă. Per total, doar 1 din 5 cetățeni (20%) aprecia că alegerile din 2009 vor fi corecte. Studiul ENCUP din 2008 a constat un nivel similar de neîncredere: 62% dintre respondenți nu erau de acord cu afirmația: "în țara noastră alegerile sunt corecte" (www. encup.gob.mx). Cu toate acestea, o majoritate consistentă afirma că are măcar un "oarecare" grad de încredere în IFE, mulți dintre aceștia fiind
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
majoritate consistentă afirma că are măcar un "oarecare" grad de încredere în IFE, mulți dintre aceștia fiind suporteri PAN. Între alegătorii neafiliați politic și perredistas, 40% din populație avea dubii serioase în privința existenței unor instituții democratice. Chiar dacă, deocamdată, nivelul de neîncredere nu este la fel de mare ca în Peru sau Venezuela, țări care au trecut printr-o criză profundă a sistemului politic, acest aspect trebuie privit ca un semnal că răbdarea mexicanilor este pe cale să-și atingă limita. În 2009, lipsa de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partid a coborât de la 48,7% în 1973 la 32,4% în 1990 și la numai 22% în 1994 (Molina Vega și Pérez Baralt, 1996: 224). Până la mijlocul anilor 1990, un procent uimitor de 91% dintre venezueleni și-au exprimat neîncrederea în partidele politice (Luengo D. și Ponce D., 1996: 70), în timp ce doar 30% s-au declarat mulțumiți de mersul democratic al țării (Latinobarómetro, 1998: 6). Nemulțumirea provenea, în parte, de la caracteristicile sistemului bipartid. AD și COPEI erau organizații de partid
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
SNS, dar dezertările din primăvara lui 1993 l-au silit să formeze o coaliție oficială cu SNS. Dertările din HZDS care au urmat în primăvara lui 1994 au făcut ca această coaliție să devină una minoritară și un vot de neîncredere au adus la putere o coaliție a creștin-democraților, a foștilor comuniști și a dezertorilor din HZDS. Această coaliție a organizat noi alegeri în toamna lui 1994, dar nu a reușit să câștige o majoritate și Mečiar (din nou cu o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opune presupusei "proaste întrebuințări" a canalelor democratice de reprezentare și să asociem această perspectivă numai cu alegerile periodice. Din acest unghi, populismul poate fi văzut ca un soi de extremism democratic, în sensul în care acesta manifestă,în mod deosebit, neîncredere față de toate tipurile de organisme nealese prin vot, care capătă tot mai multă putere în zilele noastre (Vibert, 2007). Nu este o coincidență faptul că actorii populiști fac referire și exploatează conflictul dintre cele două dimensiuni ale calității democrației (cea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a mai fost guvernator de provincie în Carintia între 1989 și 1991. Totuși, atunci când a lăudat, în timpul unei dezbateri parlamentare, "politica corectă a angajărilor din timpul celui de Al Treilea Reich", a fost îndepărtat din funcție printr-un vot de neîncredere. 4 Khol a fost conducătorul grupului parlamentar al ÖVP din 1994 până în 2002 și președinte al Camerei inferioare a Parlamentului, Nationalrat, din 2002 până în 2006. 5 Conform exit poll-urilor de după alegerile generale din 2002, problema "normelor mai restrictive privitoare la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
extraordinară să extragi un mesaj concis sau, cu alte cuvinte, niște concluzii majore. Când adună asemenea probe, ea ne arată felul în care se simte sau "ce înseamnă să fiu eu" când confruntă probele, în acest caz, un fel de neîncredere în dovezile pe care le-a găsit. În narațiunea Some Dreamers of the Golden Dream ( Niște visători ai visului de aur, n. trad.), publicată inițial în revista Saturday Evening Post, Didion se oprește asupra promisiunii superficiale și a caracterului gotic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]