5,491 matches
-
nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-am lăsat dus de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
povestea unui om care șia trăit cea mai mare parte a vieții În Europa occidentală, În a doua jumătate a secolului XX. Singuratic de regulă, a avut totuși, din când În când, legături cu alți oameni. A trăit În vremuri nefericite și tulburi. Țara În care se născuse cădea, Încet dar sigur, În zona economică a țărilor mediu dezvoltate; contemporanii săi, pândiți adesea de sărăcie, și-au petrecut viața, În plus, În singurătate și amărăciune. Sentimentele de iubire, de afecțiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În fața a două fetițe de doisprezece ani și să le-arate sexul; avu mai ales bucuria să le vadă că-și dau coate, că sunt interesate de spectacol; schimbă o privire lungă cu una dintre ele, o brunețică ochelaristă. Prea nefericit și prea frustrat ca să-l intereseze cu adevărat psihologia altora, Bruno Își dădea totuși seama că situația fratelui său vitreg era chiar mai rea decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce-i drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea aspirații nobile. O specie chinuită, contradictorie, individualistă și belicoasă, de un egoism fără margini, capabilă uneori de explozii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el cum se strecoară atent peste șirurile de ierburi spre niște ghivece uriașe de piatră, în care crește menta. — Adevărul e... Mă sforțez să-mi iau un ton jemanfișist. Adevărul e că n-a fost o relație chiar atât de nefericită. De fapt, cred că am reușit deja să-mi revin. Nathaniel ridică privirea spre mine, și-și duce mâna streașină la ochi. Adică vrei să spui că ți-ai revenit într-o săptămână după destrămarea unei relații de șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da, nu pare prea plauzibil. Îmi storc creierii să găsesc o soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ei. Hilary s-a purtat foarte drăguț cu mine de când a ajuns aici, dar ceva îmi spune că pe biroul ei se află o păpușică de ceară plină de piuneze. — Dorim doar să ne asigurăm că nu faci vreo afirmație nefericită. Îmi zâmbește ușor dement. — N-o să fac. O să mă țin de scenariu. — Și după aceea, echipa de la News Team te va însoți la Londra. Își consultă Black Berry-ul. Le-am oferit acces neîngrădit pe tot parcursul zilei. E-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
biografică a operei lui Bellow, Îi dau cu totul dreptate biografului lui Saul Bellow, James Atlas, care conchide În monumentala sa lucrare recentă că marele romancier american nu e capabil de empatie cu personajele sale.17 Saturate de tema familiei nefericite, romanele lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și În special În cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
înghițitură de supă fierbinte care mi-a ars gura și care mi-a lăsat una din primele amintiri. Maică-mea m-a dus la baie și m-a pus să beau multă apă rece, lucru ce a avut un efect nefericit asupra gingiilor mele. Până să ne întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și la rațiunea vieții mele. În afară de asta, totul este superfluu... După părerea dumneavoastră, ar trebui să ne întoarcem la preistorie, la sălbăticie. Credeți că omul cavernelor era mai fericit? — Credeți că un om al cavernelor s-ar putea simți mai nefericit decât vă simțiți dumneavoastră? Nu, bineînțeles; dar nu despre asta e vorba. Omul cavernelor era la începuturi și avea nevoie de o lungă etapă de cunoaștere a lucrurilor noi; de căutare a fericirii, mai târziu... Dar, în cazul meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singură lovitură. Unghiul potrivit. Moartea trebuie fi fost aproape instantanee. Se ridică În picioare și rosti câteva cuvinte care aveau să reprezinte cel mai apropiat lucru de-o rugăciune pe care urma să le primească tânărul În dimineața aceea. — Sărmanul nefericit. E-un tânăr arătos și e-ntr-o stare fizică excelentă. Aș spune că a fost atlet sau cel puțin cineva care se Îngrijea foarte bine. Se aplecă din nou deasupra cadavrului și, cu un gest ce păru straniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu dispreț, cu dezgust, chiar și cu furie, dar Brunetti nu-i putea niciodată vedea fără să le suprapună imaginea propriilor săi strămoși, stând la cozi asemănătoare, ei Înșiși abia Îmbrăcați, prost Încălțați, vorbind stâlcit limba. Și, aidoma acelor sărmani nefericiți de acolo, dornici să curețe mizeria și să crească progeniturile oricui i-ar plăti. Urcă scările spre biroul său de la etajul patru, urând bună-dimineața unuia sau la doi oameni, Înclinând din cap spre alții. Când ajunse la birou, verifică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oferea dovada acestui lucru. — Ce-o să faci? Se uită În depărtare spre clopotnița de la San Polo, cea mai apropiată biserică. Habar nu avea. Patta urma să vadă asta drept o Întâmplare irelevantă sau, dacă era relevantă, fie ca un accident nefericit, fie, În cel mai rău caz, ca o sinucidere. Dat fiind că numai Brunetti știa că femeia distrusese ilustrata din Cairo și doar el Îi văzuse reacția la cadavrul iubitului ei, nu exista nimic care să-i lege pe aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de faptul că anumite lucruri ne fac - ei bine - să ne punem întrebări. Știi, tu erai o femeie de carieră - erai puternică, fericită... —Nu eram fericită, a contrazis-o Alice cu vehemență. Atunci când l-am întâlnit pe Jake eram mai nefericită decât fusesem vreodată în toată viața mea. El m-a salvat de la o existență fără sens. Doamna Duffield a ridicat o sprânceană. —Dar atunci - îți purtai singură de grijă. Și o făceai foarte bine... Acum am un alt fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că monogamia e o specie de copac. Hugo și-a adus aminte de bărbatul cu care Laura fusese în holul hotelului de Crăciun. N-a făcut însă nici un comentariu. Așa că acum încerc cu Chicklets, a spus ea cu o voce nefericită. Îl bag câteva ore într-o creșă ca să încerc să-mi revin. Ce părere ai de creșă? a întrebat-o Hugo. E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce însemna cu exactitate un sunet umed, amuzat? Oare el se deranjase vreodată să-i prezinte lui Theo o stafidă căreia acesta să-i acorde atenție? Sau un alt fruct uscat? Pe dracu’! Era un părinte înfiorător. Cel mai groaznic. Nefericit, Hugo a mai scos niște cărți despre ritualul hrănirii, s-a aruncat pe canapeaua din plastic negru și s-a pregătit să învețe. Auzind că în secțiunea pentru copii mai intrase cineva, Hugo a ridicat privirea. Spre surprinderea lui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oftat ușurat când cretinii ăia cu Saab și-au făcut, în sfârșit, apariția. Evident, erau niște persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fascinația pe care Jake o exercitase cândva asupra ei. Hugo s-a aplecat către ea. — Tu mă iubești, nu-i așa? Da, te iubesc. Dar... Alice și-a mușcat buza. —Dar ce? Dar cum rămâne cu copiii? a izbucnit ea nefericită. Hugo s-a holbat la ea uluit. —Păi, sigur că ar veni cu noi. Doar nu ți-ai închipuit că m-am gândit să trăim fără ei?! La gândul ăsta, Hugo a simțit că ochii i se umplu de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am gândit să mă sinucid. Amanda a icnit, îngrozită. Ceea ce spunea Laura era mult prea groaznic ca să fie adevărat. Cum putea cineva să fie atât de îngăduitor față de sine? —Să te sinucizi! a exclamat ea. Dar cum poți să fii nefericită când tu nici nu muncești? Ar trebui să fii în locul meu ca să vezi ce înseamnă cu-adevărat să fii stresat. Amanda a întins în spate o mână manichiurată, căutând paharul de șampanie. Nu era o șampanie de colecție, dar mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a asigurat-o el închizând portiera sclipitoare a mașinii. Totul o să fie bine. Ce dac-o să iasă totul la lumină? S-ar putea să fie mai bine așa. O să grăbească lucrurile. Hugo și-a dat seama, din cauza chipului alb și nefericit al lui Alice, care se proiecta pe fondul întunecat al banchetei de pluș din mașină, că ea nu-i împărtășea optimismul. Nici el nu era sigur ce simțea. În timp ce se lupta cu Theo pe masa de schimbat scutece, Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de infidelitatea soțului, în loc să vorbească întâi cu soțul și să-i dea acestuia ocazia să se explice, s-au născut din răutate și din dorința de a distruge, de a-i face pe toți cei din jur să fie la fel de nefericiți ca și ea. A urmat un moment de tăcere. Hugo n-a spus nimic. Depășise deja faza în care nu-și mai credea urechilor. Ochii nemachiați ai Laurei au clipit sinceri către el. —De asta am vrut să-ți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a Rottweilerului. Era limpede că directoarea își dăduse seama că situația de-acasă nu era roz. Iar asta nu era ceva surprinzător; în fond, el era personificarea familiei destrămate. Era nespălat, nepieptănat, hainele îi erau necălcate, iar pantofii nelustruiți. Era nefericit. Chiar și așa, în ciuda degradării lui personale, Hugo își închipuise că eforturile lui de a-și proteja fiul de efectele negative ale certurilor dinaintea divorțului fuseseră încununate de succes. Așa de pline de succes fuseseră, se gândea el acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
case ecologice. Jake și-a îngăduit un zâmbet fugar. —A fost foarte interesat de posibilitățile construirii de case subterane, cu acoperiș din iarbă. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie. În realitate, el tocmai ieșise dintr-o relație nefericită, de lungă durată, și era interesat de... ăăăă... —De tine? Jake i-a aruncat o privire hăituită. —Doamne, Al... Nu-mi mai spune Al. — Nici n-ai idee cât am încercat să-i rezist, Alice. Dar a fost foarte insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era, în linii mari, ideea viitorului roman din care nu scrisese, însă, decât primele trei capitole, fără a fi pe deplin mulțumit de ele. Creionase, totodată, și portretele (e drept, superficiale) altor personaje implicate, mai mult sau mai puțin, în nefericita aventură a agentului imobiliar - un polițist corupt (inevitabil), o amantă (amanta senzuală și pretențioasă, of course), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion (problema lui, nu avea de gând să explice nimănui de ce interlopul acela dorise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul. Ce voi face eu cu acest geamantan de acum încolo? Voi fi prins? Ucis? Domnule, nu evitați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]