4,685 matches
-
de la Stalingrad, București, 1943; Atacul, București, f.a.; Împărăția lui Isus, București, f.a.; Stropi de rouă, îngr. Nicolae Lupan și Grigore Scor, pref. Nicolae Lupan, Bruxelles, 1988; Divina zidire, București, 1993; Poemele nemuririi, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 1995; Șoaptele îngerilor. Poemele nemuririi, București, 2000. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Trandafirii bătuți de brumă”, „Iarnă”, CVC, 1907, 7; Andrei Braniște, Un poet descriptiv: Vasile Militaru, RP, 1916, 275; M.G. [G. Ibrăileanu], „Stropi de rouă”, VR, 1920, 1; Al. Bilciurescu, „Cântarea neamului”, „Cinema”, 1925, 13
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
ai lumen naturale au pus în discuție legitimitatea recursului la revelația lui Dumnezeu în Scripturi. Descartes (Meditationes De Prima Philosophia, 1641) este convins că numai celor credincioși istoria biblică le poate oferi o certitudine cu privire la existența lui Dumnezeu (și a nemuririi sufletului). Obsesia tipic carteziană față de actul suprem al inteligenței matematice care este demonstratio - pentru care „rațiunile inimii” (Pascal) nu înseamnă nimic - fixează pentru câteva secole termenii dezbaterii. Revelația - în sensul radical al descoperirii lui Dumnezeu - nu poate fi demonstrată „științific
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putere, dintre intelectualii laici și sistemul politic 4. Ca în majoritatea utopiilor, schimbul dintre instituțiile castaliane și zonele înconjurătoare continuă: de vreme ce toți castalienii sunt bărbați celibatari și nu au la îndemână altă formă alternativă de a perpetua comunitatea lor ascetică (nemurirea, regenerarea, clonarea etc.), copiii sunt recrutați pe baza performanțelor lor artistice și intelectuale, în urma cercetării minuțioase a școlilor din lumea reală. De asemenea, unii copii din elita lumească vin în Castalia doar pentru a se instrui, reluându-și apoi viața
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de care se agață viața, cînd e expusă celei mai mari primejdii. Un colac de salvare făcut dintr-un sicriu! Se poate oare merge mai departe? E oare posibil ca sicriul să fie, la urma urmei, doar un păstrător; al nemuririi noastre? O să mă mai gîndesc. Dar nu! Am mers atît de departe pe partea întunecată a pămîntului, încît cealaltă parte, cea teoretic luminoasă, îmi pare ca un fel de crepuscul incert... Cînd o să termini odată, dulgherule, cu zgomotul ăsta blestemat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cunoștinței sensibile de a fi expresia singurei realități posibile, dar îngrădește și pretenția cunoștinței intelectuale de a crea obiectul ei și deci de a-l cunoaște adecvat.” 51. Sau a explicării posibilității de a legitima idei ca libertate, Dumnezeu și nemurire prin utilizarea practică a rațiunii 52. În acest spirit este formulată și concluzia care încheie monografia: „Tragedia kantianismului stă în năzuința de a salva metafizica, făcând toate jertfele cu putință, mai ales îngrădind știința la fenomen, fără ca prin aceasta știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin structura fenomenelor să nu se strecoare unele vești, deși îmbrobodite, să nu străbată până la noi unele solii estompate de la ceea ce sunt în sine lucrurile absolute.” (Op. cit., p. 159.) Și mai departe, cu referire la ideea de Dumnezeu și de nemurire, subliniindu-și distanțarea de Kant, el scrie: „Întrucât privește părerea noastră personală, ne pare preferabil ca aceste două idei transcendente să-și poată găsi un fundament teoretic de oarecare valoare”. (p. 218) 30. În interesul excepțional al lui Negulescu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
antipsihologic, cum susțin H. Cohen, P. Natorp, A. Riehl, W. Windelband.” (Op. cit., p. 62.) 49. Op. cit., p. 64. 50. Vezi Op. cit., p. 72. 51. Ibidem, p. 104. 52. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 126-128 și 140-146. Concluzia va fi că libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu sunt susținute de Kant „ca postulate morale, ca propoziții metafizice cerute necesar de faptul moralității. Ceea ce speculația (teoria) primea numai ca posibilitate de gândire, practica îi garantează existența. O existență garantată de morală este un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
târzii a lui Kant, intitulată în mod semnificativ Religia în limitele rațiunii pure. Țelul sau sensul ultim al acțiunii libere, al acțiunii conduse de rațiunea practică, este „binele suprem”. Iar premisele necesare ale binelui suprem sunt existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Kant le numește postulate ale rațiunii practice pure, în sensul că numai existența lor face posibil binele suprem, înțeles drept reunire a purtării virtuoase și a fericirii. Dumnezeu, ca ființă perfectă, și nemurirea sufletului primesc astfel o justificare practică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
suprem sunt existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Kant le numește postulate ale rațiunii practice pure, în sensul că numai existența lor face posibil binele suprem, înțeles drept reunire a purtării virtuoase și a fericirii. Dumnezeu, ca ființă perfectă, și nemurirea sufletului primesc astfel o justificare practică (morală), dar nu o întemeiere teoretică. Ele sunt asigurate doar prin natura a priori, absolută, necondiționată a legii morale. Potrivit ideii binelui suprem, omul care urmează legea morală, care acționează în toate împrejurările „din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a petrecut anul acesta? A apărut al patrulea volum din Operele lui Eminescu, ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu o mică poticneală la prefață, care și-a atras severe critici, volumul a intrat totuși în marșul solemn al celorlalte spre nemurire (...). Alt eveniment: Camil Petrescu și-a îmbogățit cariera de romancier cu marea trilogie istorică închinată lui Bălcescu și primul tom a și apărut sub titlul Un om între oameni (...). Se discută în chip foarte viu pentru și contra formulelor artistice
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Al. Mateevici. Se mai publică versuri de Nichifor Crainic (Amintirile, În taină), Ion Pillat (Moș Gheorghe jitarul, Ștrul Leiba, Ilinca lui Ion, Anisia, Părintele Niculai, Vlad plugarul), G. Topîrceanu (Balada Popii din Rudeni), Otilia Cazimir (Lumini și umbre), Mihai Codreanu (Nemurirea, Poveste veche), Ada Umbră (Voi plopi înalți..., Noapte de vară, Strofe mici din vremuri mari ș.a.), Pavel Al. Macedonski (Singurătate), dar și reproduceri din Eminescu (Cu mâne zilele-ți adaugi...), Coșbuc (Pe deal, Cântecul junelui), Al. Macedonski (Pădurea), I. Al.
ASTRA MARAMURESULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285479_a_286808]
-
a acelora care „de dragul înțelepciunii dau cu piciorul roadelor ei”. Este aceasta una dintre formele prin care cugetarea renascentistă se detașa de Biserica Evului Mediu. Speculațiile privitoare la suflet și libertate, dialogurile privind îndeosebi iubirea și spiritul uman, Dumnezeu și nemurirea merg de cele mai multe ori conform exemplului înaintașilor. Ficino se afla sub influența nenumăratelor argumente venite dinspre filosofii religiilor, dinspre tradițiile religioase îmbrăcate în haină rațională, reflecția sa ducând la o religie raționalizată; filosofia lui este în esență o teologie, cum
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dacă sunt aplecate spre pământ). Creșterea și căderea imuabilă a frunzelor ilustrează ciclul anotimpurilor, eternul început, alternanța nașterii și a morții. Când posedă un frunziș abundent, este simbolul eternității și se găsește deseori în cimitire, ca mod de reamintire a nemuririi sufletului. În sfârșit, mugurii evocă promisiunea unei ameliorări, reînnoirea naturii și deci a situației, sosirea vremurilor mai bune (primăvara). Deoarece copacul este un element sacru și simbol al vieții, este de foarte rău augur dacă doborât (în alte vremuri, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești copaci cu frunziș persistent simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația de eternitate, înălțimea trunchiului și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și este frecvent asociat cu accidentele, platanul simbolizează adesea obstacolul, pericolul ce îl amenință pe cel ce visează. În funcție de scenariul oniric, obstacolul este sau nu evitat. Brad, pin La fel ca toate coniferele, pinul și bradul sunt prin excelență simbolurile nemuririi. Dar, în imaginar, bradul este mai ales asociat cu festivitățile de Crăciun. Este arborele ce decorează casele, dar și magazinele și străzile. Semnifică așadar bucuria și sentimentul împărtășirii. Salcie Salcia are o simbolistică negativă, inspirată de crengile aplecate la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cătunul de lângă Dikanka, pref. Tamara Gane, București, 1961 (în colaborare cu Ada Steinberg); Boris Gorbatov, Donbas, București, 1953; Mirza Ibrahimov, Veni-va ziua, București, 1953 (în colaborare cu V. Popescu); L. N. Tolstoi, Prizonierul din Caucaz, București, 1954; Alexei Iugov, Nemurire, București, 1954; Go Mo-Jo, Scrieri alese, pref. Ion Vitner, București, 1955 (în colaborare cu Vlaicu Bârna), Ospățul lui Confucius, pref. Al. Oprea, București, 1965 (în colaborare cu Vlaicu Bârna, Alice Gabrielescu și Nina Gafița); Liu Țân, Zidul de bronz, București
BOLDUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii”, „Sufletul tău, fluier de mătase”. Aglomerarea jocurilor de lumină și de culoare, nu o dată forțate, micșorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii. Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități și excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-și exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice (1926) și Strigări trupești lângă glezne (1926), din poezia erotică a lui
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Evocări și dialoguri literare (1974). Ca traducător, B. a desfășurat o impresionantă activitate, ce dăinuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F. L. Baum). SCRIERI: Vecernii, Craiova, 1923; Flaute de mătase, Brăila, 1923; Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926; Strigări trupești lângă glezne, București, 1926; Cina cea de taină, București, 1929; Poeme vechi și noi, București, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, București, 1934; Tărâm transcendent, București, 1939; Magda Isanos, poeta luptătoare, București
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1911]; Fr. Coppée, Copil de suflet, București, [1908]; C. Delon, Gutenberg, București, 1909; L. N. Andreev, Minciuna, București, [1909]; C. Lombroso, Procesul Steinheil și femeia criminală, București, 1909; I. S. Turgheniev, Destul!, București, [1909]; E. Haeckel, Originea omului, București, [1909], Nemurirea sufletului, București, 1924; E. A. Poe, Moartea roșie. Cei opt orangutani. Corbul, București, [1909]; Voltaire, Sufletul, București, 1909, Ce este omul?, București, [1921]; [Voltaire, J.-J. Rousseau, D. Diderot], în Adevăr și libertate, București, f.a.; Ch. Baudelaire, Poeme în proză, București
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale unei neliniști existențiale fundamentale: evenimentele și lucrurile, binevoitoare până atunci, își dezvăluie o altă față, întunecată și fioroasă, pe care poetul o contemplă cu mirare și spaimă. Unul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
că trebuie să fiu pe deplin etern, iar acești tirani din mintea mea să nu scape pentru a teroriza pe altcineva. Eu aveam să fiu închisoarea lor, nu ei a mea! Și nimic nu putea să mă oprească. Voi căuta nemurirea și o voi găsi! Ce vrei, băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sclavi. Chiar și morocănoasa Pomponia trebuie, mai de voie, mai de nevoie, să se supună. Tatăl o privește, topit de admirație. Cât e de frumoasă, micuța lui zeiță! Merită nu numai o viață lungă și fericită, dar poate chiar și nemurirea. Câtă dragoste și decență, cum îi iubește și-i îmbrățișează pe toți, fără nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găunoase. Se chinuie să arate că Ulise a fost filozof, deși argumentele pe care le aduce indică tocmai contrariul. Acum face din el un stoic, care nu admite decât virtutea și respinge plăcerile, neabătându-se din calea binelui nici măcar de dragul nemuririi, acum îl face un epicureic ce laudă așezarea unei cetăți tihnite și-și duce viața în ospețe și cântări, acum un peripatetic care stabilește trei feluri de bine, acum un academic ce afirmă că totul e nesigur pe lumea asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]