5,657 matches
-
cu cinci ani mai Înainte, o carte despre tatăl lui. CÎnd Își dăduse seama că cinci ani reprezentau zece la sută din vîrsta pe care o avea - zece la sută din viața lui! −, se alarmase: „Zece la sută, e enorm!“. Nenorocirea Își lua dijma și se dovedea lacomă. Calculase că cinci ani se puteau Împărți În două ore pe zi de cînd se născuse: avea uneori scurte accese de aritmomanie, care-l făceau să se dedea la calcule lipsite de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l urmeze ca un cățeluș. Dacă ar fi putut, l-ar fi strivit ca pe-un gândac, măcar să-l scoată din mintea lui Desert Rose și să scape și ea de el. De câte ori apărea Charlie În peisaj, se Întâmpla vreo nenorocire sau ceva neplăcut prin care ea era nevoită să treacă, de dragul prietenei sale. Ar fi mers bucuroasă la orice hotel ieftin, fără să se mai gândească la familia Rothschild, dacă prietena ei ar fi vrut să renunțe la obsesia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și eu în mare să mă înec. Eram cu atât mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
metrouri (subterane!) pentru a avea posibilitatea să mineze marile orașe. Spun că scopul justifică mijloacele și-și propun să Încurajeze antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cunoscut din Misterele Parisului) ajungea În posesia lui și-l făcea cunoscut democraților: „Vezi, dragă Lebrenn, cât de bine este urzită intriga asta infernală, câte dureri Înfiorătoare, ce groaznică dominație, ce despotism Îngrozitor rezervă ea Europei și lumii, dacă din nenorocire reușește...“ Ai fi zis că-i prefața lui Nilus la Protocoale. Iar Sue atribuia iezuiților mottoul (pe care Îl vom găsi apoi În Protocoale, atribuit evreilor) „scopul scuză mijloacele“. 95 Nimeni n-o să ne ceară să Înmulțim dovezile pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
produsă de suferința În formele ei mai pure, neafectate de circumstanțe care o fac inevitabilă. Bogatul preambalează suferințele săracului. Gustul cărnii din supermaket Îi Întoarce mațele pe dos vînătorului. Ce să găsească un diavol Într-o suferință preambalată, Într-o nenorocire fără savoare, predeterminată? Suferința fără măreție e ca mămăliga fără sare. Și asta nu este o comparație fără rost: Diavolul În persoană este cel care a adus porumbul din Lumea Nouă și a pregătit prima mămăligă de pe Pămînt. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a fost spartă odată pentru totdeauna de Lucifer. Nimic n-a mai fost desăvîrșit de atunci. Evident, Wakefield nu-și dă seama că Diavolul se află de fapt În sală, dar nu riști nimic dacă pui În seama Diavolului toate nenorocirile. Așa te poți scoate foarte ușor. Wakefield este hotărît să ignore foiala publicului. Este inspirat de certitudinea că sigur, absolut sigur, nu știe unde vrea să ajungă, așa că de ce s-ar opri? Publicul se poate frăsui pe scaun cît vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat În hău de Milton. Dar În toate acele nenorociri a fost singur. Nu a avut niciodată alături pe cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță, nu un doctor demonic de boli de cap. Dar ăsta e progresul, oftează și Începe să vorbească. Recunoaște că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la naiba, aveți tot dreptul să fiți. A fost un act de piraterie. Noi am făcut toată munca și Express a tras foloasele, dar nu uitați un lucru: Express e un ziar de scandal. Nu fac decât să profite de nenorocirea oamenilor, nu reportaj. Nimic nu le place mai mult decât să bată la ușa unei mame nefericite ca să obțină o declarație despre moartea singurului ei fiu, despre care aceasta nici nu știa că a murit. Dacă Jack Allen lansează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jos, nu de frică, domn’e. Și, dacă atâta am văzut că ei nu se liniștesc: „Da’ ce vreți, băieți, până la urma urmelor? Eu, unu’, îmi țin amicii mei din scurt, să nu facă probleme, să nu se ajungă la nenorociri, și voi căutați să dați lucru, peste cap. Hai să terminăm odată, să punem capăt la asta, să ajungem undeva, la o înțelegere bună“. Și-abia după câteva luni de zile bune noi am demonstrat că nu suntem dușmănoși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
92, cu femeia asta, ea avea apartament. Femeia era liniștită; murise bărbatu-su, avea doi copii. Avea fata, care avea trei ani, și-un băiat, mai mare. Dar băiatul îl ținea socrul lui maică-sa. Dar eram pornit numai pe nenorociri d-astea, adică nu făceam ceva serios... Și cu însurătoarea! Eu mă însuram în fiecare gară. Unde-ajungeam - mă însuram. Nu conta. Femeie să fie și asta era! Parașute? Cine era în gară? (Râde.) Și-acuma, când am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
practicat singur. Dar toate astea... Am dus o viață mizerabilă. Degeaba ai haină, ai o mâncare, dar aia poate că o ai, cu toate că muncești. Și eu am fost un prăpădit că, la bani, imediat beam, rămâneam fără bani... Repetiția, mama nenorocirilor Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele. Nu agoniseam. Casă nu aveam, în a părinților stătea căsătorit fratele mai mare. După aia m-am căsătorit și eu, după nouăzeci, și au început belelele. De furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
toate astea... Am dus o viață mizerabilă. Degeaba ai haină, ai o mâncare, dar aia poate că o ai, cu toate că muncești. Și eu am fost un prăpădit că, la bani, imediat beam, rămâneam fără bani... Repetiția, mama nenorocirilor Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele. Nu agoniseam. Casă nu aveam, în a părinților stătea căsătorit fratele mai mare. După aia m-am căsătorit și eu, după nouăzeci, și au început belelele. De furat m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar nu mă interesa pe mine că dădea la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a-nceput cu blesteme, cu nenorociri... M-a adus rău de tot, la sapă de lemn... Care au fost principiile dumneavoastră? Să-mi fac o casă, să am banii mei. Mult mi-am dorit să-mi cumpăr o mașină. Să-mi fac și eu casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
văd știrile cu groază. E gândirea cam așa, spun că spun ceea ce se întâmplă în țară, numai că ce se întâmplă este rău, că veștile bune fiecare le ține pentru el. Când încep știrile deja știm, acolo s-a întâmplat nenorocirea asta, acolo, ailaltă, nu zice nimeni că se întâmplă ceva deosebit. Mă pune în stare să schimb televizorul. Pe mine mă turbează știrile astea. Acum au fost niște știri cu senzație, cu un om de mare funcție, a călcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altul, eu atâta pot. Da, acum regret. Era și altă mentalitate, era pe timpul lui Ceaușescu și vroiau performanțe, dar nu puteai face performanțe obligat. În ’90 am ajuns la școala de corecție... Eram solitar, făceam ce mă tăia capul, numai nenorociri, spargeri, tâlhării. Mai multă fibră, forță, nu masă musculară, ci mobilitate, alte caracteristici care alții practic nu le aveau, și am folosit calitățile astea cu succes. Singur, am început cu toate mașinile din cartier, pentru că aveam o mare oroare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care am stat o săptămână, două, trei, s-au terminat banii, am învățat o grămadă de tâmpenii. Erau și copii de paișpe-optșpe ani și puteau să ia legătura cu noi, nu era nici un gard viu. Îi vedeam pe cei mari, nenorociri, violuri, îi urmăream. Prea aveau bani, prea se îmbrăcau frumos și practic învățai fără să vrei. Cum să vă spun, de toate, la vârsta care o aveam de paișpe ani - să faci tâlhării cu cărămida în pungă. Puneam cărămida în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tren să mă duc acasă. Am ajuns să sparg și câteva apartamente în București, în blocul meu. Nu era corect, dar știam că vecinul are bani și trebuie să-l ușurez de banii respectivi. Ușor-ușor devii mai inventiv în domeniul nenorocirilor. Să deschid mașinile cu umbrela, simplu, cu capătul ăla, da, cu căpățâna de conserve, e o sculă bună, la mașinile care erau atunci. De proastă ce-i Dacia, și dacă apeși mai tare în butuc se deschide. Sunt cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cereau să se spele ciorapi, chiloți, să se întrețină relații sexuale, depinde ce gânduri avea cu tine. Am scăpat, din fericire trecusem pe la neuropsihiatrie infantilă, unde am învățat deja multe despre viitor, despre relații între băieți, între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol și delator, toate astea, și m-am ferit. Eram persoana care au căutat nod în papură, care au văzut că mă abțin să cer ceva, să le dau posibilitatea să mă persecute, să le dau în schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de nici o întrerupere. Aici ne cred ultimii oameni, fără milă, așa-zișii colegi ai noștri de pe alte mandate. Toți cred că nu avem suflet, dar suntem mai sufletiști decât cei ce ne cred răi. Dacă nu aveam milă, făceam vreo nenorocire și nu ocoleam obstacolele din mandatul ăsta. E multe curse aici care se întind între mulți rechini, multe hiene. Eram un fel de săgeată, să fac diverse lucruri, să mă iau de unul, de altul și, dacă eram să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dintre toți a fost Tomoe. Nasul, barometrul perfect al stării ei de spirit, era vânăt de furie. Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata să dea toată vina pe el. De fapt, mânia ei nu era pe de-a-ntregul nejustificată. Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]