9,222 matches
-
de scump de făcut. ― Da, zice Ben. Acum pare extrem de confuz, pentru că stau din nou jos fără să fi adus băuturile. Mă uit peste umărul lui Ben și - mulțumesc, Doamne - le văd pe Sophie și Lisa ieșind din bar. Foarte neobișnuit de vreme ce e vorba de Kilburn, dar un taxi negru cu lumina portocalie aprinsă se întâmplă să treacă pe stradă tocmai când ies ele din bar, și atunci amândouă țâșnesc în stradă ca din reflex, cu brațele ridicate în sus. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
l-ai cunoscut la petrecerea de adio a lui Ben, cu Nick Maxwell. ― Nu, n-a mers deloc rău. De fapt, probabil că e mai bine decât oricând înainte. Dar încă n-am ajuns în pat. ― Glumești? E cu totul neobișnuit pentru Geraldine, care de obicei se folosește de corpul ei ca să dețină controlul într-o relație. ― Aș fi vrut eu să fi glumit. Nu e vorbă că n-aș vrea, sau că n-a încercat să mă aducă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu Brad se trezesc la 8 dimineața, și până acum au avut parte de sex sălbatic, zgomotos, după care se dau amândoi jos din pat și merg să alerge pe plajă. Pentru Jemima este pură fericire, pentru că este atât de neobișnuită cu traiul aproape de apă, cu soarele cald de dimineața devreme, sau cu zâmbetele prietenoase ale trecătorilor. Se opresc să ia micul-dejun pe drumul de întoarcere: un pahar de suc de legume, o brioșă de coacăze sau un biscuite cu afine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
niciodată nu mi-am dorit mai tare o țigară. Și de parcă zeii m-ar fi auzit, era acolo fix în fața mea, un pic la dreapta, un pachet de țigări, care mă chema și mă ispitea. Știu că nu e nimic neobișnuit în asta, numai că nu erau orice fel de țigări, ci Silk Cut. King Size. Ultra Low. Marca mea preferată. ― Scuză-mă, i-am spus atunci fetei de lângă mine, sunt ale tale țigările astea? ― Da, poți să iei dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după ce deschide ușa. Mă simt groaznic, și în timp ce mă împing pe lângă Lauren, apucându-mă cu mâna de gură, prind o imagine fugară în oglindă și văd că pielea mea aurie nu mai e aurie, și are mai degrabă o nuanță neobișnuită de verde. ― Pe acolo, spune Lauren, arătând spre hol. Repede. Merg împiedicat pe lângă ea și mă prăbușesc în genunchi în fața vasului de toaletă. Iese pastrama cu pâine de secară. Ies tăițeii de Singapore și costițele. Ies cartofii. Ies cornurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Vârnav, și decanul corpului consular din oraș, consulul Austro-Ungariei, domnul F. Grzibowsky. Acesta din urmă a adus, în discursul său, un elogiu domnului Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța, cel care "ajutat de eminentul său talent de organizator, de energia sa neobișnuită și de o putere de muncă surprinzătoare, a știut să învingă toate dificultățile și a ajuns, astăzi, să ne înfățișeze un oraș tânăr (...) plin de viață și de activitate"2716. La 14 noiembrie 1903 era expediată din Constanța la castelul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din vedere. În luncă, oamenii se temeau mai mult de foamete decât de război. Mai trăiau încă bătrâni care-și aduceau bine aminte de prăpădul frigului ce se abătuse odinioară peste satele lor. Iarna din anul cu pricina a fost neobișnuit de caldă. În aer pluteau semne de primăvară, dar muntele din nord-vest fusese învăluit în ceață toată iarna și de-abia se mai deslușea. Când a venit anotimpul ploios, o dată cu sfârșitul primăverii, ploile n-au mai contenit și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Manila a văzut în camera de primire un bătrân ce sta nepăsător pe un scaun îmbrăcat în catifea. Nu rostea nici un cuvânt, ci doar asculta neclintit discuția sfetnicilor săi cu solul și privea cu ochi goliți de expresie darurile neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atunci, ce ne facem? Seniorul Shiraishi își lovi palma stângă cu degetele mâinii drepte, ca și cum ar fi fost în încurcătură. — Nu ne dai nici un sfat bun ca să facem o legătură de negoț între Rikuzen și Nueva España, padre? Auzind cuvântul neobișnuit padre, misionarul își plecă ochii fără să vrea. Nu voia să i se vadă zbuciumul din inimă. La Edo nimeni nu-i spusese niciodată padre. I se îngăduise să rămână acolo nu ca să fie preot, ci tălmaci. Seniorul Shiraishi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toți ostași, ca și samuraiul. Se prezentară unul altuia, dar nici unul nu-și putea ascunde încordarea și neliniștea. În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le aminteau japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Doamne, Tu știi prea bine că n-am vorbit așa din trufie vană. Am ales să mor în Japonia. Cred doar că e nevoie de mine pentru ca Japonia să răsune de glasuri care să Te preaslăvească.” S-a întâmplat ceva neobișnuit. În vreme ce mergeam pe punte recitând Sfântul Breviar, după cum mi-e datoria de preot, unul dintre negustorii japonezi s-a apropiat încet de mine. M-a măsurat cu ochi curioși cum îngânam rugăciunile și apoi, ca și cum ar fi descoperit cine știe ce ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Trebuiau să plece până nu apunea soarele. Mai marele satului le împărți japonezilor o mâncare numită tortilla din pâine de porumb în formă de senbei care avea la mijloc un fel de brânză ce semăna cu tofu. Avea un miros neobișnuit și nu aluneca ușor pe gât. Se adunară din nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cactuși. Pe măsură ce coborau de pe platourile înalte ale orașului Mexico spre șes, arșița devenea din ce în ce mai chinuitoare. Indienii care munceau ogoarele încetau lucrul, iar copiii care pășteau oi și capre de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puterea noastră este mărginită și atunci vă sprijiniți pe mila lui Iisus? Dacă stați să cugetați care este calea cea înțeleaptă, răspunsul este limpede. Dar cum poate Velasco să spună că cerul l-a înzestrat pe Iisus cu acea putere neobișnuită și miraculoasă? Velasco le explicase că Iisus primise puterea asta dinainte de a Se naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de înflăcărare. Suntem soli veniți din Japonia. Trei călugări încercară să-i îndepărteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înapoi acasă și îl înștiințam că urma să merg și eu împreună cu ei la Manila unde aveam să îmi petrec toată viața în mănăstirea de acolo, după cum îmi porunciseră superiorii mei. După ce am terminat de scris scrisorile, sufletul meu era neobișnuit de împăcat. Mi-am dat seama că flacăra care fusese până atunci țelul vieții mele se stinsese și acest lucru mi-a adus în suflet o pace cum nu mai cunoscusem de la plecarea noastră din Roma. Am pus pana deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor care înduraseră atâtea. De se cuvenea ca unul dintre ei să-și ia sarcina de povestitor, atunci el era acela. — N-au cum să ne întoarcă spatele, zise samuraiul cu glas neobișnuit de puternic. Se întâmplă câteodată să n-o poți scoate la capăt chiar dacă îți dai toată silința. Trebuie să le spunem asta celor din Sfatul Bătrânilor. Dar cu toate că-și spunea acest lucru și în sinea lui, de fapt n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zboare. Pretutindeni găsim povești de dragoste. Ziariștii Forum-ului vorbesc pe șleau și dau dovadă de umor și istețime. Dar nu se dau deștepți și nu sunt plicticoși. Trăiește plinătatea unei minți Înviorate de ideile noi și intoxicate de tentația neobișnuitului. Lăsă jos broșura. Și, Între timp, Întins pe pat Într-o cameră Întunecată din reședința lui din Triana, Manuel Garcia Maera zăcea cu câte un furtun În fiecare plămân, Înecat de pneumonie. Toate ziarele din Andaluzia dedicaseră suplimente speciale dedicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale domniei sale În Selborne, iar episcopul Stanley ne-a lăsat o valoroasă, chiar dacă ușor vulgarizată, Istorie a păsărilor pe Înțelesul tuturor. N-am putea oare să Îmbogățim cunoștințele cititorului cu câteva informații pertinente și, de altfel, foarte interesante despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]