4,818 matches
-
pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încredere în ei. Și acum toate astea mă copleșeau într-o clipă. Brusc, eram sigur că-l vizitasem pe Ben noaptea trecută. Dispoziția relativ calmă în care coborâsem scările mă părăsi într-o clipă și am simțit un mic fior neplăcut străbătându-mi capul. Mi se reamintea în mod oribil de acele incertitudini din copilărie: oare ce făcuse de data aceasta domnul Hyde? Știam că trebuie să pășesc atent dacă voiam să aflu fără să produc mai multe probleme decât aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis. Știam că n-are rost când îi ziceam - avea fața-aia care-nseamnă că are impresia că tot ce zic io-s tâmpenii. — Și de unde-ai auzit despre asta, Stacey? Operațiile de capsare au tot felul de efecte secundare neplăcute și eu chiar nu le-aș recomanda. Când i-am zis că de la prietena mea din America, zâmbetu’ i s-a mărit și s-a făcut mai ironic, de credeam că o să izbucnească-n râs. Scârba. A, da, prietenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de șocantă. Pentru o clipă nu am știut cum să reacționez, oscilând între a râde cu voce tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că glumești. Ți-am suportat îmbufnarea nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși dintr-una dintre dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi zici să tac? De ce naiba trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam casa de marcat la multe dintre vizitele mele recente la magazin, fusese observată chiar și de Brenda cea cu înfățișare ternă. —A, da, mi-a zis. Vă referiți la asta? O felicitare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
amânăm inevitabilul. Cred că ar trebui să o terminăm acum. În mod clar ăsta era adevărul. Știa că n-avea niciun rost — dar absolut niciun rost — s-o mai lungească, chiar că era mai puțin terifiant să amâne un lucru neplăcut. Știa fără nicio umbră de îndoială că lucrurile s-au terminat definitiv, dar auzindu-și propriile cuvinte era de-a dreptul șocant. Russell se ridică și se îndreptă spre ușă. — Atunci, spuse el liniștit, cu vocea aceea a lui controlată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu-i dea alt editor. — Ei, frumos din partea lui. Nu crezi că Henry știe, nu? întrebă Emmy. — Nu. Din ce zicea, se pare că el crede că Jesse s-a dat la mine, m-a pus într-o situație neplăcută, iar eu m-am speriat. Crede că de-aia nu mai vreau să lucrez cu el și chiar a încercat să-mi explice că autorul ăsta cam gagicar făcea parte din înțelegere, un risc al meseriei sau cam așa ceva. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte, iar apa care picura din rezervoarele de pe acoperișuri avea un gust metalic neplăcut. Odată, pe cînd zăcea bolnav Într-un dormitor aflat la mansardă pe Great Western Road, un grup de civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să escorteze crucișătorul spre gurile rîului Yangtze. Jim urmărea patrulele navale japoneze. Peste rîu, pe malul de la Pootung, erau acoperișurile galvanizate și coșurile moderne ale bumbăcăriei tatălui său. Jim Își amintea vag de vizitele pe care le făcuse acolo, momente neplăcute, cînd directorii chinezi Îl plimbau ca la paradă, sub privirile inexpresive a mii de muncitoare. Acum pe malurile rîului era liniște și tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era Îngrijorat pentru bătrînul englez cu părul cărunt și pielea ca de mort. Uneori, nu era capabil să-și recunoască nevasta. Jim l-a ajutat să facă un paravan În jurul doamnei Partridge, care nu vorbea niciodată și emana un miros neplăcut. Au folosit pardesiul englezesc al domnului Partridge și cămașa de noapte Îngălbenită a soției lui, atîrnîndu-le de o bucată de cablu electric, pe care Jim Îl scosese de pe perete. Dacă se plictisea, Jim se ducea la magazia femeilor și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim se uită fix la această figură nenorocită și Își duse brațul la gură, ca să se apere de mirosul neplăcut. CÎteva dintre femeile eurasiatice părăseau centrul de detenție Împreună cu copiii lor. Uitîndu-se În jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl ținu locului pe Jim. Grupul de hamali Îi amintea că și el lucrase cîndva la acea pistă. În ultimii trei ani, de cîte ori se uita la avioanele japoneze ridicîndu-se de pe Lunghua, Jim aveau un sentiment ciudat de mîndrie neplăcută cînd roțile lor părăseau suprafața de ciment. El, cu Basie și cu doctorul Ransome, Împreună cu acei prizonieri chinezi exploatați ajutaseră la construirea pistei care ducea aparatele de zbor Zero și Hayate În războiul aerian Împotriva americanilor. Jim era foarte conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim urmări un B-129 ridicîndu-se peste cîmpul deschis, la vreo cinci kilometri spre sud-vest. Un avion de luptă Mustang Însoțea bombardierul, Învîrtindu-se În cercuri largi la vreo trei sute de metri deasupra superforăreței, de parcă pilotul ar fi fost plictisit de sarcina neplăcută de a păzi avionul cu ajutoare. O turmă de parașute plutea spre pămînt, destinate poate unui grup de deținuți epuizați de la Lunghua, abandonați de japonezi În timpul marșului de la stadionul Nantao. Jim se Întoarse spre orizontul Shanghai-ului. Era oare suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu unt și cu salam care se bășise lângă el. La grădiniță lucrurile s-au complicat și el a ieșit prost din afacerea asta, pentru că atunci când trebuia să treacă din grupa mică În grupa mare a avut loc un incident neplăcut. Îl apucaseră nevoile, avea un spielhosen cu bretele și ciorapi lungi, albi, n-a știut să-și tragă bretelele, s-a scăpat pe el, a tulit-o acasă și a plâns de rușine o zi Încheiată lângă pădurea de oțetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Crede-mă, ești invitata mea. Ronnie s-a Întors la Ruby: — Și tu, draga mea, cum te simți? S-ar putea să nu-ți dai seama acum, dar când bebelușul ăsta se va naște, vei avea probabil niște sentimente destul de neplăcute. Nu vreau să te simți de parcă te alungăm din familie. Ești prima noastră născută și mereu vei fi. —Mamă, te rog, am 32 de ani. Apreciez că te-ai gândit la asta, dar să știi că am și eu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un om stând cu spatele la ea, aplecat spre podea. Părea că se chinuia să extragă ceva dintr-o uriașă geantă de călătorie neagră din piele. Era atât de concentrat, Încât exista o șansă uriașă ca el să nu fi auzit schimbul neplăcut de replici dintre ea și femeia bronzată. Îl urmări cu privirea cum se chinuia În continuare să se lupte cu geanta plină până la refuz. Într-un final, În stilul lui Mary Poppins, reuși să scoată o husă de scaun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și Craig. Amândoi păreau atât de nefericiți. Inima lui Ruby suferea alături de ei. —Sam, nu vreau să par nepoliticoasă, dar ai sunat Într-un moment foarte nepotrivit. Sunt aici niște prieteni de-ai mei. Tocmai au primit niște vești foarte neplăcute... —Înțeleg perfect. Nu-i nici o problemă. Te sun din nou altădată. Ar fi grozav. Ne auzim curând, OK? Cu siguranță. Ruby a Închis telefonul și s-a Întors la Chanel și Craig. Îmi cer scuze, zise, hotărând să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că era cam plicticos, și apoi mai erau și sprâncenele lui. Mătușa Sylvia tot insistase că erau sprâncenele lui naturale, dar lui Ruby nu-i păruseră deloc naturale. În vreme ce se uita la umbrele de pe pereți, o idee - și una destul de neplăcută - i-a răsărit În minte. Sprâncene efeminate. Un sertar cu chiloți de damă. Nu. În mod sigur, nu. Nu se putea să fie. Și totuși? Săraca mătușă Sylvia. Citise că miliarde de bărbați heterosexuali aparent normali erau așa, și În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă îndrept spre spital. Și nu mă gândesc decât la mine. Să n-o iubesc a fost astăzi lucrul cel mai ușor din lume. Dar în timp ce operez, în timp ce am mâinile pe un ficat, ea rămâne pe mine ca un lucru neplăcut. O văd cum bate la ușa casei mele, se preface că este reprezentanta unei firme sau una dintre persoanele acelea care bântuie prin blocuri scăpând de controlul portarilor. Are privirea tulbure în timp ce sună la ușă și tremură, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu răspundea. Poate era acasă, lăsând sunetele să planeze deasupra corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de copil moale. Aș putea să-ți spun asta. Și ar fi adevărat, așa era. Existau toate sentimentele acelea ușor neplăcute și ușor patetice, dar mai exista ceva. Exista, nemărturisită, dorința de a te face să te supui, de a-ți face ceva anapoda, pentru că viața mea anapoda se răsfrângea asupra ta. Și existau toate condițiile să nu fiu descoperit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie și că discreția e certată cu umorul sau, cum îi place lui să spună, cu malumorul. Toate acestea îl fac să-și asume o sarcină foarte neplăcută și neavând parte de prea multă recunoștință, despre care spune că nu e decât un masaj al naivității publice anume spre de a vedea dacă ingeniozitatea colectivă a poporului nostru nu ar putea deveni treptat mai ageră și mai subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cărți! Și cine oare nu-i decât o poveste din cărți? Îl cunoști pe don Miguel de Unamuno, Domingo? — Da, am citit despre el în ziare. Se zice că e un domn cam ciudat care tot ține să spună adevăruri neplăcute... Dar îl cunoști? — Eu? De ce? — Păi și Unamuno e o poveste din cărți... Toți suntem ... Și el va muri, da, va muri, va muri și el, chiar dacă nu vrea... va muri! Și asta va fi răzbunarea mea. Nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un romantic, aș fi spus că mirosea a disperare. Mi-am spus să mă întorc și să fug, cât mai aveam timp. Acum câțiva ani nu găsisem nimic aici. Nici acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]