7,995 matches
-
naște confuzia publicului pe de o parte, iar de cealaltă parte, o mare parte a publicului a ajuns mult prea comod pentru a-și dezvolta un aparat critic, devenind, astfel, complice, la nașterea acestor kitsch-uri. Iar lipsa de reacție, neputința de a identifica impostura conduce, încet, încet, la un soi de sinucidere asistată a produsului cultural, în măsura în care putem vorbi despre o sinucidere în acest caz. În distopia Oryx și Crake a lui Margaret Atwood, există rețete online pentru ca oricine să
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor () [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]
-
pe suprafețe improvizate. Medicii mai găsit copii cu probleme oftalmologive, probleme de inimă și probleme de ficat despre care părinții lor nu știau nimic. În cazul unora dintre ei va fi nevoie de investigații suplimentare și de tratament la oraș. Neputința vârstnicilor din mediul rural Gabriela Achihai a început să lucreze în domeniul asistenței sociale în anul 1992, ca translator pentru asistentele și medicii britanici de la Relief Fund for Romania care veniseră să își ofere ajutorul în România rurală. Era om
Oamenii care au schimbat viața unui sat din România. De la „dă-i țuică copilului să doarmă”, la generația tinerilor care învață și merg la liceu () [Corola-blog/BlogPost/338100_a_339429]
-
După ce englezii au plecat, în 1995, ea a continuat proiectul cu medici și asistente din România, iar în 1997 a înființat Fundația de Sprijin Comunitar, ale cărei programe sunt susținute astăzi de Fundația Vodafone România. „Lucrând în rural, am văzut neputința vârstnicilor. Chiar dacă venea un medic și le dădea o rețetă, nu aveau ce să facă cu ea. Așa că am transformat un microbuz în farmacie. Apoi am negociat cu farmaciile să își deschidă puncte la sate. Am făcut un program de
Oamenii care au schimbat viața unui sat din România. De la „dă-i țuică copilului să doarmă”, la generația tinerilor care învață și merg la liceu () [Corola-blog/BlogPost/338100_a_339429]
-
a învățat nimeni. Și nu ne putem baza că emițătorii diverselor certitudini pe baza cărora noi luam decizii vor recunoaște că au greșit. La fel, dacă este cazul. Nu într-o societate care nu (re)cunoaște greșeala și nu admite neputința. Pentru că recunoașterea greșelii și a neputinței este semn de slăbiciune, care stirbește autoritatea. Vi-l amintiți cumva pe ministrul Bănicioiu să admită că a greșit atunci când a decis să nu îi trimită în străinătate pe răniții din Colectiv pentru că spitalele
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
putem baza că emițătorii diverselor certitudini pe baza cărora noi luam decizii vor recunoaște că au greșit. La fel, dacă este cazul. Nu într-o societate care nu (re)cunoaște greșeala și nu admite neputința. Pentru că recunoașterea greșelii și a neputinței este semn de slăbiciune, care stirbește autoritatea. Vi-l amintiți cumva pe ministrul Bănicioiu să admită că a greșit atunci când a decis să nu îi trimită în străinătate pe răniții din Colectiv pentru că spitalele din România nu erau capabile să
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
de grav? Ca în orice domeniu, există însă și niște oaze de lumină. Am asistat de curând la o întâlnire informală a câtorva medici de familie și nu mică mi-a fost mirarea atunci când am fost martora unei mărturisirii a neputinței și a lipsei de soluții în rezolvarea unui caz mai complicat, la auzul căreia ceilalți medici aflați în sală dădeau din cap aprobator. „Aceștia sunt medicii buni” - îmi spune o prietenă apropiată lumii medicale -, ...care nu trăiesc cu sentimentul că
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
-ntâi dacă ai ajuns aici. Iar dacă mai ești și romă pe deasupra, vai steaua ta! Dreptul la a decide dacă faci sau nu faci avort e important pentru că uneori se ajunge la situații absurde. Când frica sau pur și simplu neputința de a-ți asuma viața unui copil te căpiază și te fac să iei decizii absurde: să îți provoci avort singură (ceea ce în multe cazuri duce la moarte), să îl abandonezi într-un oribil orfelinat (sau centru de plasament, cum
Femeile nu vor să facă avort! () [Corola-blog/BlogPost/338179_a_339508]
-
domeniu care este educația, deci nu îmi permit să dau judecăți definitive. O înțeleaptă vorbă românească afirmă, aproximativ, că cizmarul are în picioare ghetele rupte, iar învățătorul are acasă copii needucați. E o temere proprie. Așadar, noi înșine ne mărturisim neputințele. Aș zice însă că familia trebuie să își recupereze locul pierdut și să facă educație, nelăsând-o pe seama tabletei și nici măcar pe seama școlii. Iar, în ceea ce ne privește, aș spune că e necesar să avem un cadru legal care să
Dragi părinți, e greu ca școala să vă mai educe copiii, când acasă vi-i educă televizorul () [Corola-blog/BlogPost/337734_a_339063]
-
pericolului de a accepta un acord rapid, întocmit pe genunchi și posibil dezavantajos pentru Marea Britanie. De altfel, în afara unei prietenii speciale, Trump nu i-a promis nimic lui May, care rămâne, deocamdată, prizoniera deciziilor altora, dar mai ales a propriei neputințe bine împachetate într-o retorică vagă și lipsită de conținut.
„Brexit means Brexit”. Adică ce? Libertatea românilor de a trăi, studia şi munci oriunde în UK va fi probabil restricţionată () [Corola-blog/BlogPost/337838_a_339167]
-
era tocmai trezia noastră, discernământul, capacitatea de judecare limpede și în consecință, punerea lor în practica iubirii, a credinței și a speranței. Am preferat să ne îndrăgostim nediscriminatoriu de viciu, să ne îmbrătișăm fără nici o experiență reală cele mai abjecte neputințe, să involuăm cu orice preț în balele mulțumirii de sine și să abolim orice fel de rigoare care presupune, prin ea însăși, practica constantă a ascezei rațiunii. În mai puțin de treizeci de ani de moșmondire în mlaștina corectitudinii politice
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
însăși, practica constantă a ascezei rațiunii. În mai puțin de treizeci de ani de moșmondire în mlaștina corectitudinii politice am anulat trei mii de ani de exerciții ale spiritului. Și am căzut iute pe treapta cea mai de jos a neputinței. Marți dimineața, un preot francez a fost decapitat, în genunchi, lângă altar, în timpul săvârșirii liturghiei și în fața participanților. Dincolo de tragismul cazului individual, pe care câți dintre noi nu suntem dispuși să îl trecem ușor cu vederea, glosându-l la capitolul
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
trăi foarte puțin ca adulți: vor face o donație, poate încă una. După a treia, puțini supraviețuiesc. Povestea e sublimă, nu e nici urmă de nuanțe SF, este o poveste despre copilărie spusă cu nostalgia pierderii inocenței, despre iubire și neputință, viață și limite, și despre spaima de lumea reală, unde tinerii riscă să-și întîlnească Posibilul, Originalul și moartea. Interpreți: Carey Mulligan, Andrew Garfield, Keira Knightley. Iar apoi, filmul a făcut un pas spre lumea dansului: Albă ca zăpada (Franța
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
trăi foarte puțin ca adulți: vor face o donație, poate încă una. După a treia, puțini supraviețuiesc. Povestea e sublimă, nu e nici urmă de nuanțe SF, este o poveste despre copilărie spusă cu nostalgia pierderii inocenței, despre iubire și neputință, viață și limite, și despre spaima de lumea reală, unde tinerii riscă să-și întîlnească Posibilul, Originalul și moartea. Interpreți: Carey Mulligan, Andrew Garfield, Keira Knightley. Iar apoi, filmul a făcut un pas spre lumea dansului: Albă ca zăpada (Franța
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
cunoscutului text scris de Tennessee Williams. Menajeria de sticlă este o călătorie care oferă posibilitatea de a revedea sau rescrie lucruri din trecut. Este ca o mașină a timpului care deschide un drum spre acceptare pavat de frică, blocaj și neputință. Este o căutare și în același timp o confruntare. Niciunul dintre personaje nu poate exista fără celălalt dar în același timp, fiecare cere „acel ceva mereu amânat și mereu așteptat pentru care trăim”. Totul este amintire. Dacă ne-am putea
Menajeria de sticlă, în premieră la Point [Corola-blog/BlogPost/100348_a_101640]
-
împreună sigur vom fi fericiți: vom încerca să ne schimbăm unul pe altul, vom pretinde să ne fie înțelese și acceptate toate toanele și sentimentele, fără să ni le exprimăm, vom da vina unul pe altul pentru planuri abandonate, pentru neputințele și limitările individuale. Și, în același timp, ne vom ierta, ne vom șterge lacrimile, ne vom calma nervii. Și o vom lua de la capăt în fiecare zi. Dragoste cu năbădăi, poți spune. Poate așteptări nerealiste, aș spune eu. Cum ar
Alina Alexa [Corola-blog/BlogPost/100804_a_102096]
-
existența la orașe și sate. Este lumea cu care s-a obișnuit. Ca și înainte de 1989, când Ceaușescu părea eternitatea. Te poți pune cu eternitatea? Sentimentul deznădejdii e cancerul cel mai eficient care pune jos standardele unei societăți democratice. Sentimentul neputinței e alzheimer-ul care erodează reprezentarea binelui în societate. Când centrii ei nervoși sunt atinși, nu se mai poate face nimic. Iar binele capătă, insidios, la început, apoi tot mai evident, fața unui rău obișnuit. Ca fumatul, alcoolul, alimentația proastă sau
„Am învins” () [Corola-blog/BlogPost/337723_a_339052]
-
proprie a poeziei? - Cred că arta este o permanentă urcare, prin căutarea sublimului. Așa cum fizicienii caută o teorie unitară care să explice universul, artistul caută acel factor unitar, acea “particulă elementară” din care arta este zidita. În realitatea noastră materială, neputința ne face să ne rezeman pe cârje în exprimarea divinului și acestea sunt de fapt, niște extrapolări slabe ale unei alte realități, mult mai adânci, unde poezia nu are nevoie de cuvântul unei limbi, unde muzică nu are nevoie de
DESPRE ARMONIE PRIN CUNOASTEREA DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344285_a_345614]
-
mult, cu atât notele sale erau mai aproape de perfecțiune. Timpul îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara cânta ... totul în jur devenea armonie. Se cutremurau creștetele ninse ale uriașilor de piatră. Își jeleau neputința ale codrului frunze, ce se visau notele vii ale viorii fermecate. Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea întreagă
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
reprezinte nici măcar punctul de vedere al confesiunii căreia îi aparțin. Suntem egali în fața morții, dar trebuie să fim și demni; iar el a fost. Dintr-un bărbat puternic, atletic, sănătos, s-a transformat în lungul anilor într-un bătrân gârbovit, neputința trupului fiind la el mult agravată și grăbită în comparație cu alții. Dacă este adevărat că aceasta a fost urmarea gloanțelor ce le-a încasat de la atentatorul turc, atunci nu a rămas din punct de vedere creștin în nici un fel dator. Ultimii
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
spirit, la spiritul devenit bucuria ascensiunii, a perenității și a eroismului uitării de sine, implicat fiind în sensul suprem al existenței și satisfacerii subtile a unui ego nemulțumit de condiția să. Coloana Infinitului, creată de Brâncuși, e ... ... O izbândă a neputinței ... ...e materie și poezie, e lacrimă și forța, e geniu și grandoare, e viața și nemurire, cu sunet de Ciocârlie pe cerul Luceafărului, nemuritor și rece ... Setea de zbor, visul desprinderii de lut, se potrivește însă, atât de bine, și
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
îmbătrânită, rece și ingenuă, cu figura pictorului care se autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu își pierde din frumusețe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează și ceasurile în mersul lor cu neputință de întrerupt, cu excepția verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit. Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte și frumoasa Țară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise coboară din Sinai pe motocicletă, poartă căști sau doar un șal
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2030 din 22 [Corola-blog/BlogPost/344353_a_345682]
-
numai crivățul deplânge, Ruina pângăritelor altare. Ne stingem într-o altă noapte Ce vine ca o moarte mondială. Poporul meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate la părinți; În adaptatul lor destin la criză, Ducând atâtea neputinți Spre porțile planetei, fără viză. Un cântec vechi rămâne-n vii, O toamnă ruginește-ntr-un blestem, Brazda amorțită pe câmpii E un deșert de care eu mă tem. Căci guvernanții, șleahtă, după șleahtă, Vând țara azi, bucată cu bucată
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
semnat de Marius Mălai, apărută la Editura Napoca Star, Cluj-2012, care scria că astfel de cărți în timpul dictaturii comuniste nu erau acceptate de “cereberii dictaturii “. Emil Cioran, în acest context, scria”Rolul insomniei în istorie, de la Caligula, Hitler, până la Ceaușescu. Neputința de a dormi să fie cauza sau consecință a cruzimii? Tiranul veghează- asta-i definește specia. “ Despre primul volum, cu același titlu, în care aborda evenimentele de pe șantierul hidroenergetic de la Argeș la care autorul a lucrat, am scris și vorbit
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
momentul Bunei Vestiri când, cu multă smerenie, a primit vestea că va fi Născătoare de Dumnezeu. Apoi, Arhanghelul Gavriil i-a detaliat cum va fi nașterea cea mai presus de fire, încheind cu cuvintele: “...la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”. Prin răspunsul dat solului ceresc: 'Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău', Maica Domnului a schimbat starea duhovnicească a lumii. Cu ascultarea ei a vindecat neascultarea noastră. Prin smerenia sa s-a înălțat la Dumnezeu, iar Cuvântul S-a
“RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE” – ÎNTR-UM DIALOG DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT CLEMENT HARALAM DE LA MĂNĂSTIREA “SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/343758_a_345087]