3,538 matches
-
începuse să se întrebe, nu era o treabă atît de simplă, își studiase pe îndelete colegele și în cele din urmă hotărîse să formeze nucleul. Cînd mi le prezinți și mie pe restul fetelor? se arătase Roja peste măsură de nerăbdător imediat ce fu informat că în sfîrșit se coace ceva serios, că planul său dă roade. Te-ai pricopsit cît pentru zece vieți, norocosule, începu Roja să se felicite pe sine după prima întîlnire clandestină pe care o avuseseră toți patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa deschiderea capotei. Trase brusc de el și sări rapid din nou în stradă nerăbdător. Cu o mînă săltă capota, iar cu cealaltă fixă tija de sprijin la locul ei în gaura special prevăzută. Atît cît îi permitea întunericul de afară, începu să se uite la motor. Verifică mai întîi bornele bateriei, apoi curelele de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știți voi așa sigur că ceva atît de impotant o să se întîmple taman la marginea Bucureștiului, cînd toți ochii sînt acum ațintiți pe punctele fierbinți din centru? — Crezi că noi știm? întrebă Bulgarul, ridicîndu-se pe vîrfuri, dînd semne că e nerăbdător să iasă. — Vii cu noi și o să vezi totul cu ochii tăi, completă Croitorașul. Degeaba am încerca noi să ți explicăm tărășenia, că n-o să ne crezi. Numai hotărăște-te repejor, că sîntem deja în întîrziere și nimeni n-o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din Jad; - ulei pentru Pofte Trupești; - clopoțelul Birman al Dragostei. „Ei, ce părere ai de instrumentele mele de luptă?”, a întrebat el. Lăsată fără grai de această imagine, ea s-a întins pe perne fără o vorbă, ezitantă și totuși nerăbdătoare. Gura i s-a deschis și respirația i s-a accelerat. Brațele îi erau slăbite, dar genunchii deja i se ridicau de pe pat. După ce și-a atașat Clama Argintie a Pasiunii pe Tulpina de Jad, a uns-o bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful. 35. Mulțimea din piață aștepta nerăbdătoare. Succesul spectacolului era garantat. Din când În când, un grup de copii scanda „Noi te iubim, Noi te iubim”. Moale, fără nici o tragere de inimă, În ritmul leneș al unei baghete nevăzute. Câțiva bătrâni de la azilul Sf. Francisc jucau bâza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două după-amiaza, până miercuri, cincisprezece, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lucrat vreodată la hotelul Biltmore? — Nu. Doar la Mayflower și la Hacienda House. Uneori la Rexford. — S-a purtat vreunul dintre bărbați ciudat cu Liz? A devenit violent? Sally hohoti. — Majoritatea erau fericiți că ea se prefăcea atât de bine. Nerăbdător să ajung la Vogel, am schimbat subiectul. — Povestește-mi despre legătura ta cu Charlie Issler. Știai c-a mărturisit cum că ar fi ucis-o pe Dalia? — Nu, inițial n-am știut, răspunse Sally. Apoi... ăăă, oricum, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri la mama lui Elizabeth, la două dintre surorile ei, la liceul ei, la un birt din Harvard Square, unde fusese picoliță în ’42, și la cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu toate apelurile interurbane și cu taxă inversă de la telefoanele de la hotelul Biltmore din serile de 10, 11 și 12 ianuarie 1947, împreună cu numele și adresele celor care au fost sunați și ora la care au fost apelați. Am stat nerăbdător cu receptorul la ureche, în timp ce femeia și-a făcut treaba, și le-am aruncat priviri ucigătoare celorlalți clienți ai hotelului El Nido care doreau să folosească telefonul. Apoi, peste o jumătate de oră, funcționara reveni la telefon și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
final, urmat imediat de distribuția unui nou episod, pe un fundal de piramide făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă. Când am dat cu ochii de „Emmett Sprague, regizor-secund“, mi-am încordat pumnii și mi-am ținut răsuflarea, nerăbdător să văd dacă o să scrie unde a fost turnat filmul. Apoi urmă prologul scris și eu m-am așezat într-un scaun de lângă culoar, ca să-l urmăresc. Subiectul filmului era ceva cu Keystone Kops strămutați în perioada biblică. Acțiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a gustului ciorbei, aruncând cu mâna lui câțiva pumni de pătrunjel proaspăt în domolul clocot final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se așternu o respectuoasă liniște. — Aveți aici doi extramediocri - spuse cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și nici una dintre surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
față de Iacob. A doua zi după ce Iacob a cunoscut-o pe Bilha pentru prima oară, a fost nevoit să plece cu treburi, împreună cu un negustor, în Carchemish, o călătorie de două zile. Bilha a suferit în absența lui, pentru că era nerăbdătoare să fie iar cu el. Rahela suferea știind că Iacob găsise plăcere la sora ei. Lea suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat și el ordine de plecare, spunându-i lui Ruben și mamei ce au de făcut. Eu mi-am făcut treaba cu inima ușoară, bucuroasă că plecam iar la drum și de data asta fără frica de Esau. Eram nerăbdătoare s-o văd din nou pe prietena mea și s-o cunosc pe Bunica, care începuse deja să trăiască în imaginația mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dat o mâncare bună și un pat să doarmă, povestea vieții mele ar fi putut fi alta. Mai târziu, m-am întrebat cum ar fi fost dacă ar fi venit după mine Iuda sau Ruben. Hamor nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu acel fiu al lui Iacob, cel certăreț care îl acuzase că-i înșelase familia. De ce s-ar fi supus regele încă unui rând de acuzații din partea acelui băiat de cioban veșnic nemulțumit? Dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din Teba, atunci când casa revenise la normal. Când mi-a dat-o, bucătăreasa era copleșită de curiozitate. Cum se făcea că un obiect așa de elegant și de prețios era al meu? Și cine era bărbatul care întrebase de mine nerăbdător? Dar eu n-am spus nimic despre el sau despre cutie nimănui din casă și bârfa a murit de la sine. Nici lui Benia nu i-am trimis vreo vorbă, sperând că el va lua tăcerea mea drept un refuz al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dădusem dovadă, rușinându-l pe fiul meu cel puternic, arătându-i propria nepolitețe și insistând să-mi iau la revedere. Unde era femeia supusă care trăise în casa lui Nakht-re atâția ani? Meryt mă aștepta în ușa casei fiului ei, nerăbdătoare să afle veștile. Ochii i s-au mărit când i-am prezentat-o lui Re-mose, pe care nu-l mai văzuse de când era copil. Și-a dus mâna la gură cu respect și uimire când a auzit că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le înțelegeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am prefăcut eu că nu înțeleg. — Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: — Domnilor, uitați că eu sunt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întârziasem atât? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere Bătrânului. Doar era vorba de o regulă sacră. Ați discutat și despre cimitir? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu un nou efort, m-am retras, depărtându-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toți cu luare aminte. Apoi un țipăt scurt de fată ajunse până la ei. Oamenii încremeniră. Mai-Baka sări în picioare, punând mâna pe arc. Tankoko însă îl opri. Toți oamenii își îndreptară cu nădejde privirile spre ochiul străin din cer. Așteptau nerăbdători. Dogbe murmură: - Poate că zeul s-a prefăcut în leu și vrea să... - Taci! se răsti la ea Tatrakpo, bărbatul ei și căpetenia satului. Ochiul din cer stătea însă tot deschis și nemișcat. Trecu câtva timp. Mai-Baka se retrăsese de lângă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
târziu. M-au crescut niște străini. Au fost pentru mine mamă și tată. Tot negri. M-au învățat să trag cu arcul. După aceea am învățat graiul tobelor și câteva graiuri ale neamurilor vecine. Tăcu. Iahuben tocmai acum era mai nerăbdător. Zise aprins: - Povestește mai departe. Spune-mi tot ce a urmat. - Nimic deosebit. Am fost sfetnicul căpeteniei satului. Apoi am ajuns rob în Ta Kemet. De acolo, în Atlantida. - Așa de repede? - Nu repede. Pe rând. - Și în Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]