3,370 matches
-
a bărbatului care practică flirtul: este vorba despre "defloratorul profesionist"65 brutal, călăuzit de un instinct animalic de lubricitate și avid de prospătură. Este masculul care pândește clipa fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar nu au că se hârjonesc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau cu prietenele mamelor lor [...], sau cu studentele emancipate de la "Arte" sau "Medicină", sau cu țărăncile pe care le întâlneau în timpul vacanțelor". Ca și în perioada Belle Époque, în anii '40 și multă vreme de-atunci încolo băieții se arată nerăbdători să-și piardă fecioria. Prin urmare, dacă există competiție între ei, ea se desfășoară pe terenul acesta, așa cum o ilustrează, printre atâtea alte filme și romane ale epocii, comedia lui Claude Berri, La Première Fois (1976). Personajul principal al filmului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sânii partenerei sale pe toată durata filmului. Hermie se simte atât de rușinat, atât de "nătărău", încât nu reușește să închidă un ochi toată noaptea. Măcinat de neliniște, se întreabă cum să facă se dreagă busuiocul 193... Adolescenții sunt așadar nerăbdători să depășească stadiul acesta de neîndemânare amoroasă. Ca și Hermie, se grăbesc să devină bărbați "adevărați". Se grăbesc să crească, să o termine cu flirtatul. Consideră jocul acesta ca fiind o "prosteală", o "copilărie", bun numai pentru "începătoarele amatoare de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și a fortiori pe fetele tinere, dornice să ia imediat "taurul de coarne". Ele pretind să fie considerate egale, dar și să fie respectate ținându-se cont de aceste diferențe. Îi îndeamnă pe bărbați, care li se par adesea prea nerăbdători, să înțeleagă în egală măsură temerile, ezitările și dorințele proprii femeilor. Criza economică ce lovește, începând din 1973, lumea occidentală antrenează și ea un anume reflux al eliberării sexuale. Ea dovedește că valorile, morala și reprezentările tradiționale rămân profund ancorate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau verbul "a fi cu", termeni apăruți toți în secolul XX care au rivalizat foarte de timpuriu cu cuvântul "flirt". Însă realitatea este următoarea: tinerii nu mai trec în mod brutal de la inocență la sexualitatea împlinită. Adolescenții sunt întotdeauna mai nerăbdători decât adolescentele să-și piardă virginitatea, însă acestea din urmă știu în general să-și impună propriul ritm și propriile dorințe. Înainte de primul raport sexual, acestea traversează o serie întreagă de etape intermediare, mai mult sau mai puțin rapide. Cunosc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în Joia mare se coceau pasca și cozonacii, cu acel miros pe care parcă și astăzi îl păstrez proaspăt, îmbătător, de-mi lasă gura apă, acum, dar încă atunci, când fiecare din noi, cei micii, aveam cozonacul nostru și așteptam nerăbdători să-l gustăm, dar acest lucru nu se întâmpla decât în ziua de paști, pentru că mama veghea mai ceva decât acel Doamne-doamne care ne putea pedepsi, că am fi păcătuit. În Vinerea mare mergeam la aer, îmbrăcam pentru prima oară
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
boia, foi de ceapă, sfeclă roșie sau coajă de nucă verde, păstrată de anul trecut de la decojirea nucilor, le ungeam cu puțin ulei sau cu o feliuță de slănină, iar când se zvântau le lustruiam cu ceva moale, pufos, așteptând nerăbdători ca mama să ne laude pentru treaba făcu tă, ea fiind aceea care hotăra ale cui ouă sunt mai străl ucitoare, demne de a fi selecționate pentru a ne însoți la b iserică. Și nu știu cum se făcea că în coliva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mine, am fugit afară, m-am izbit de un om, mi-am cerut s cuze și m-am întors cu un buchet pe care l am și dus în salon mamei, aproape să cad jos de emoții, îmbrățișându-mi soția, nerăbdător să-mi văd fiul... Dacă i am oferit vreo atenție medicului, prietenului meu, pentru modul prompt în care a acționat cu atâta succes, zău, nu-mi mai amintesc, deși până și astăzi mă simt față de el și alți speci aliști
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o carte deschisă tocmai la pagina care îl interesa. DINCOLO DE TĂCERE A doua zi, când m-am întors de la cursuri, a sunat telefonul. Eram singura acasă, așa că m-am gândit să răspund fără nicio ezitare. Era chiar el la telefon, nerăbdător să mă vadă. Ghicisem imediat că își pusese ,,firul roșu” pe mine, altfel nu-l vedeam să riște atât de mult. Formidabil, mi-am zis. Știu de ce insisți să vin, i-am spus: - Lăură, am un motiv foarte serios pentru
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
atrasă de nou, de necunoscut, de o noua aventură. Poate era la mijloc chiar feminitatea ei, hipersensibilitatea, tinerețea ardenta care o făcea să,,ardă" că o flacăra vie, dar în același timp să fie stăpâna pe ea. Pentru asta aștepta nerăbdătoare telefonul arabului, care spera ea să fie cât se poate de ,,urgent". În viață profesorului, ea era o ,,enigmă" care trebuia rezolvată, bine gestionată și mai apoi, ,,transcrisa". Poate el nu era deplin conștient de astă, dar ea simțise ,,din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
imaginat-o după aceea pe Lăură cu burtică , coborậnd scările avionului.O vedea îmbrăcată într-o pereche de jeanși, cu o buza ușor lălậie, cum era ea de obicei . -Va fi băiat! Cu siguranță va fi băiat! își repeta el nerăbdător, ca și cum el singur ar fi putut decide sexul copilului care avea să vină pe lume. Lăură nu se mai gậndea deloc la trecut. Depășise toate momentele și refuză să-și mai constriască prezentul pe baza trecutului.Cật despre viitor, care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
energie după prima noapte petrecută sub propriul acoperiș, regele așteaptă dejunul cu înfrigurare, dar este servit de intendentul cu perucă doar cu un meniu „à l’art” (II, p. 377) lipsit de orice produs concret și comestibil (II, p. 379). Nerăbdător să-și reintre în atribuțiile de cârmuitor al cetății, regele ar dori să-l consulte pe ministrul de finanțe, însă află că acesta și-a schimbat meseria și acum a ajuns un artist talentat (II, p. 379). Agamemnon este pus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați ! Primiți vă bărbătește destinul ! (III, p. 96). În primul moment, Oedip nu are nicio reacție, căci e obosit, bolnav, incapabil să doarmă. Sătul să fie deținătorul tuturor tainelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sala festinului. Iese numaidecât împreună cu doctorul Sinus care îl ține familiar de braț. "Ar fi trebuit să mă preveniți că soțul dumneavoastră este un intelectual evreu", îi spune doctorul Sinus cu reproș. "De ce să-l denunț? Nu poartă semne evidente!" Nerăbdător să se întoarcă la invitații lui, doctor Sinus nu insistă: "Șoferul meu vă așteaptă jos. Duceți-vă unde vreți în Franța metropolitană." Sunt duși la marele hotel "Ambasador", cinci stele, gata-gata de dezafectare, situat pe o mare arteră, în inima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
privilegiate cu doctorul Sinus. Ceilalți bolnavi sunt siderați. Asta dăunează bunului mers al secției. Ce tupeu! "Auzi, auzi?" Dar soțul ei nu mai era acolo. Noapte adâncă. După radiografie, așteaptă pe culoar să fie dusă în rezervă. Soțul ei așteaptă nerăbdător alături de ea. I-au dat un scaun și s-a așezat la căpătâiul ei, dar în spatele tăbliei patului, așa că nu-l poate vedea. Brancardierii întârzie, le vine schimbul curând, n-au decât s-o preia următorii. Așteaptă multă vreme într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prezenței lui liniștitoare, nu era un semn? Trebuise să-l studieze mai întâi, invizibilă, ca să știe cum să-și conducă barca și mai ales dacă merită efortul. Se pare că trecuse examenul. Când, la sfârșitul după-amiezii, s-a întors, Motea, nerăbdătoare, veni să-i anunțe marea noutate. Se informase: poșta era închisă în ziua aceea. Îi mulțumi călduros și, încercând să-i vorbească în față ca ea să-i poată citi pe buze cuvintele, o întrebă cum se simte madam Segal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire, ea s-a lăsat să alunece pe nisip, în vreme ce o săruta pe gură, mângâindu-i coapsa și pântecul pe sub rochia cu bretele. O simțea nerăbdătoare și, totodată, voluptuos obosită, când, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile făcute pâlnie: "Domnule locotenent, sunteți acolo?" Da, sunt aici, răspunse cu o voce de adormit trezit în plină noapte. Ce e, Ioane?" "Veniți repede, domnule locotenent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi părea câteodată foarte deosebită de zeița pe care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duminică! Dacă nu se întâmplă ceva până atunci..." "N-o să se întâmple nimic, bat în lemn. Dar să-l așteptăm pe Nicolae, l-am lăsat adineauri la poștă, n-o să întârzie." În ciuda previziunilor șefului de gară, învățătorul întârzie. Îl așteptară nerăbdători, lăudând țuica pentru cât era de rafinată recolta din anul respectiv și neluând seama la avertismentele tot mai stăruitoare ale lui Hector. În sfârșit, ajunse și învățătorul. Avea un ochi învinețit și îi curgea sânge din nas. Stupefacție generală. Grigore
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oricine, într-un internat, partea cea mai bună a duminicii este dimineața. După-amiază, sărbătoarea își începe deja coborâșul, iar seara se prăbușește de-a dreptul în fundul unui abis de melancolie. Dar cele două prietene, care se întorceau mulțumite și chiar nerăbdătoare să se reîntâlnească după escapada lor "în oraș", își petreceau serile de duminică făcându-și temele pe care le lăsau anume pentru ultima clipă. Munca laolaltă, în înțelegere și cu voie bună, le scutea de sfârșiturile pustii ale zilelor de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o luă pe coridorul întunecos, irizat de scânteierea depărtată a zilei, supraveghind geometria dalelor: vârful piciorului trebuia să depășească la fiecare pas conturul cuștilor lor. În fața ușii secretariatului, stăteau multe eleve nerăbdătoare, în așteptarea corespondenților, care trebuiau să le scoată în oraș. Ea nu avea o asemenea grijă, nimeni nu va veni s-o caute înainte de sfârșitul anului, și nici în vacanță. Își făcu drum prin îmbulzeala lor, fără a pierde din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sacrificial, pe care căderea serii, grăbită de cerul amenințător, o făcea halucinantă. O lumină vie invadă sala brusc. Pianul tăcu, iar fetele încremeniră buimace, trezite parcă în plină noapte. Doamna Walter răsucise comutatorul pentru a semnala întoarcerea la program. Bătu nerăbdătoare din palme: "Vă rog, domnișoarelor, masa e peste un sfert de oră!" Prăjina își veni prima în fire. Cu un umor neașteptat, atacă un marș, în vreme ce celelalte începură, încă năuce, să pună sala în ordine. Liniștită sub acest aspect, doamna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Puse cu un zgomot sec sticla în mijlocul mesei, la egală distanță de unul și de celălalt, și le zâmbi familiar: "Vinul e tras, trebuie doar băut." Rămăseseră singuri. Diferiți unul de altul și înjugați laolaltă. Ahile a fost primul care, nerăbdător, a tras de lanțul care îi lega de povara lor. Era la curent cu ceea ce mâzgălea rivalul lui și, neferindu-se s-o spună cu voce tare, Arcadi n-avea decât s-o ia ca pe un compliment: "Pușkin!" Aha
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
traversând rapid Alpii, îi puse în față oglinda unui veșnic îndrăgostit: "Kafka!" "Joyce!", ricană Ahile. Îl vedea de-acum pe rivalul lui vârât până-n gât, la celălalt capăt al Europei, în tovărășia unui jalnic Ulisse modern pe care îl aștepta nerăbdătoare Penelopa sa, când Arcadi țâșni inopinat pe țărmul Adriaticii: "Trieste!", irlandezul era cetățean al Triestelui! Ah, șmecherul ăsta, încă un pas și își va face intrarea triumfală în Leningrad! Ahile îl împinse cu promptitudine spre capătul continentului, gata să-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
desprinsă dintr-un tablou în care apare o căruță cu coviltir trasă de doi cai, cu o văcuță legată în spatele ei, care străbătea un drum necunoscut iar în căruță părinți mei, alături de noi, cei doi copii. Noi, copiii, eram mereu nerăbdători să ajungem la o destinație, pe când părinții noștri erau preocupați în căutarea unei destinații. Eram în toiul verii din anul 1940, așa că desele popasuri, unele sub cerul liber, nu constituiau probleme pentru noi, copiii, care vedeam în toate acestea un
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]