3,464 matches
-
pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un atac de cord. A rămas în poziția în care-l prinsese întrebarea, într-un fel de râlă periculoasă, ca un manechin gata-gata să se prăbușească. A cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști: Ar fi putut duce la mine. Te minunezi ce rezultate se pot obține astăzi după o zgârietură pe țeavă. Crima era din ce În ce mai nesigură an după an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică amprentală, o modalitate prin care Îți puteau detecta desenul papilar chiar dacă mâna fusese Înmănușată. Dar Încă nu m-au prins, cu toată știința lor. Un lucru pe care ochiul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate care-i convinsese, În numele unui viitor nesigur, să-și Îndure durerile stând cu capul plecat, În timp ce valul coriștilor și al preoților, cu tot cu cântece, trecea pe lângă ei. Stinsese lumânarea aceea cu propria lui suflare, spunându-și că Dumnezeu nu era decât o ficțiune inventată de cei bogați pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un om pentru care treizeci de dinari, diferența dintre a prinde și a scăpa trenul, Însemnau luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său pentru o sumă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui de vizită. Camera mea e cea pe care o iau de obicei? Se deplasă rapid spre lift, cu buzele strânse de agitație, pentru că În ultimele două zile prea multe fuseseră nesigure și greu de Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
băuturi fermentate sfârșise prin a-i afecta atât corpul, cât și mintea, iar răspunsurile lui, tot mai ezitante, începeau să-și piardă credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu pas nesigur întregul perimetru al insulei, părea să-i fi grăbit decăderea, transformându-l dintr-un ajutor de mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ținuta vestimentară, dar și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere „România literară“ Îl urmăresc cîteva clipe de pe scara autobuzului, cu mersul lui ușor nesigur, cu umerii aduși și peste imaginea lui se suprapune o imagine mai veche, aceea a unui bătrîn care pășea clătinîndu-se noaptea pe aleea din fața blocului nostru, vorbind singur și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
drumul unui bărbat. Toate acele cuvinte care se revoltă, biciuite, cu spinarea Încovoiată - un da, rostit În locul lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și cînd intervenim pentru alții e ca și cum am face-o pentru noi. Nu cred că se poate interveni pentru cineva complet dezinteresat. Ce interes pot avea eu la tine? E ca și cum m-aș hotărî să investesc capital Într-o afacere nesigură, pe care aș dori-o rentabilă. Uite, mă gîndesc la Anna, știi foarte bine cîte a făcut pentru Radu, dar ei i s-a tăiat pasiența de la Început. Crezi că ea nu aspira? Radu era un poet de viitor. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul de cărți de afară, mă simțeam ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care mă gândisem în pat, pistele acelea complicate de gândire pe care le construiam, păreau acum să fie toate lumini pâlpâitoare și nejustificate salturi de logică - idei deformate și contorsionate de ne-simțul care trăiește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să întreb. Atunci, poate că n-ar trebui să mai întrebi și ar trebui să începi să gândești singur. Timpul nu e niciodată de partea noastră. Fidorous își dădu jos ochelarii și-i frecă de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și așezându-mă turcește lângă el. — Avem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să inventeze și nu doar să ia dea gata, să învețe că în viață există bucurii, dar și decepții. În același timp cred că pentru ei e și neșansa de a crește și a se forma în vremuri tulburi și nesigure, cu părinți foarte ocupați, care petrec mult prea puțin timp alături de copiii lor, cu profesori bulversați de multiplele schimbări fără fond din învățământ, într-o societate în care primează valorile materiale în fața celor spirituale, în care sunt apreciate tot mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiindcă nimic nu mai merge ca lumea și, bineînțeles, Iisus trebuie să îndrepte lucrurile, numai că pentru asta nu ajunge să te rogi, ci trebuie să mai și jertfești câte ceva, iar Rainer preferă să nu investească. E o afacere prea nesigură. De ce trebuie să stea ăla acolo sus și nu aici, jos, unde stă și puța, pe care - dacă e să‑l credem pe Iisus - n‑ai voie s‑o freci, nici s‑o apeși sau s‑o strângi, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva. Are el darul ăsta. E mereu pe fază, gata să lămurească lucrurile: - Ce contează autorul? N-o să conteze. Textul o să fie important. Cu textele trebe să ne batem capul. Că le dăm oricum anonime. (Privește În jur, un pic nesigur de ipoteza avansată). Nu-i așa? Într-adevăr, Florin a priceput mai multe. A venit pregătit. Cică: noi suntem un grup, gherilă literară, cum Îi spune el, artiști urbani care scriu și selectează texte pe care le lipesc clandestin prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se va potoli
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subiect casa - mai exact, fosta casă - a tovarășului Lucian Hariga a folosit ca argument convingător pentru cei care mă plătesc. Bunul meu simț, relativul meu bun-simț, o vagă fantezie, li se pare atât de nemaipomenit, încât, cu timpul, au devenit nesiguri. Șovăie față de ce le spun, din cărți sau inventat, din cărți inventate, tot n-au cum să bage de seamă. Această așa-zisă timorare, semănând cu respectul, crește, odată cu ura împotriva mea, a dumitale, a oricui are legături sau crede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avem decât să ne facem treaba corect, atât ! susține Manole. Am primit o temă, trebuie s-o executăm cât mai bine. Nu discut că oțelul vine din India. Cum spui dumneata, tema ? Soluțiile sunt complicate, prea costisitoare și, de fapt, nesigure, se ajunge ca rețelele să coste de trei-patru ori mai mult decât de obicei, și ce precauții se prevăd la fundații ! Conu Mișu Varlam se descheiase la haină și își ștergea palma cu o batistă de mătase, gata să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți, sprâncene zburlite, mâinile moi, cu palme umede, ieșind din manșete scorțoase. Cămașă albă, cu mâneci lungi, descheiată, fără cravată. Colegul Manole tăifăsuiește cu colegul Vornicu, în fața biroului plin de fișe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol, Șeful, cu turturica geloasă, tovarășa Gina, peste câteva zile se întorc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]