6,179 matches
-
necreate... În ea trăim întrepătrunderea (perihoreza) necreatului și a creatului, a vieții și a morții, a mișcării și astabilității, a tainicului și a raționalului, a minunii și a legii, a libertății și a naturii. Cele nevăzute se văd în mod nevăzut. Cele de nespus se spun în mod negrăit”[38]. De aceea Biserica poartă numele de Trupul tainic al lui Iisus Hristos, iar credincioșii - de membre și mădulare ale acestui Trup. În acest înțeles al Bisericii și al locului fiecăruia în
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
1, versetele 19 și 20 care m-au țintuit la podea: “Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu”. Il simțeam pe Dumnezeu undeva în ființa mea. “In adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă” la creația Lui, în lucrurile făcute de El, așa că oamenii nu se pot dezvinovăți, încheie textul. Intr-o iarnă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > OCROTIT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 745 din 14 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului OCROTIT În zbateri de aripi ude înger oftând evadează din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
și Ana, au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, iar la intrarea în Biserică, pe când avea 3 ani, și-a luat angajamentul de a trăi în cea mai pură și sfântă feciorie. Văzându-i adânca tristețe din ochi și din suflet, nevăzut de nimeni, Arh. Gabriel i-a adus Buna Vestire că-l va naște pe fiul Domnului. El a transmis Voia Sfintei Treimi, dar după cum știm, Dumnezeu nu își impune Voia, El îți cere consimțământul, prin Legea Liberului Arbitru. Ceea ce înseamnă
THE CHRISTMAS STORY – THE BIRTH OF JESUS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345134_a_346463]
-
întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
dumnezeiești. Sonorități purtănd pe aripi: Aliluia! Se fragmentează-n ramurile de tuia. Altele ajung la mine lin, desăvârșirea Îndumnezeiește Sfinte, toată firea! Lor li se adaugă un amplu cor divin Din glasurile îngerești care îmi vin Din Catedrala Cerului, din nevăzut Prin hăruirea dată mie, dintru început. Ascult în exaltare și timpul se oprește Când înțelegerea în mine crește. Tot ce e viu vrea hrană cu lumină Ierburile toate, rozmarin și sulfină. Mă-mpărtășesc cu lumină lângă chiparos Spre bucuria Domnului
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
și de câteva însemnări făcute cu alte ocazii. Dacă începem cu începutul, acesta a fost în 3 ianuarie 1933, dată când am respirat începutul vieții la Țigănești-Teleorman, acolo unde am trăit acel miracol existențial de care rămânem legați prin fire nevăzute în tot restul vieții. Că pentru orice copil, părinții au jucat un rol esențial în viața mea, cărora le aduc neîncetat un prinos de recunoștință. Mama, Florica, născută Sima, a fost casnica, fiica de negustori cu rădăcini de mari bogătași
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
am înțelegere pentru diversitatea umană. Scrisul nu poate să fie un strigăt în pustiu, trebuie să aibă un ecou și cuvintele bune care-mi vin din partea cititorilor sunt bucurii de o esență specială. Comunicarea prin scris cu semenii mei virtuali - nevăzuți, mai ales cu cei care își notează pe agenda zilnică împlinirea faptelor bune și iubirea, a devenit pentru mine esențială. Scriu din dragoste de oameni și ca să intru în conversație cu ei. În scrierile mele mi-am deschis sufletul și
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, ființa, viața, adică totul. Cand întâmplările vieții mă împing în vreun unghi mort, când nu mai găsesc în mine ceea ce îmi dădea curaj și forță, scrisul îmi sare în ajutor adunând într-un mănunchi firele nevăzute ale altor chemări spre viața. El este acela care mă ajută să-mi revin, să-mi regăsesc izvorul de viață și de bucurie. Ajutată de scris, nu mă poate opri nimeni să trăiesc în dimensiunile pe care le doresc. Scriu
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
CÂNTEC FRÂNT M-ai coborât în iarnă, mi-ai jefuit lumina Și m-ai furat de o răsărită poartă Cântecul meu frânt rătăcește, rătăcește Dar nu va muri, neatins călătorește Spre miraculoasa mea stea răbdătoare Care m-ademenește-n cercuri rotitoare. Fascinante, nevăzute păsări din abis Mă locuiesc, mă trezesc fulgerator ca-n vis Și mă ivesc parcă zidindu-mă din ele... Din tâmplă-mi izvorăște iarăși căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Strigătul înmugurit veac după veac Pentru o clipă cheamă duioșia ca un leac -Iarnă ucigașă, timpul tău a trecut Fi-va dat uitării, scufundat în lut În torentul viitoarei primăveri Ce curge prin memoria ierburilor Ca seva galbenă din trup nevăzut, Ascuns în tăceri adânc sub pământ! Aici e țara lui Verde, Galben și Albastru Imperiul luminii e vegheat de Sihastru. ÎNVIERE În inimă e tainic zvon de primăvară Prinos din cer se cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ești Tu Obsedantul, Prealuminatul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale îngerilor! acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Mărite, Mă botează cu rouă, face sa radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi albastre Ce mă cheamă spre izvorul Tainei Să vin, pe calea curcubeului spre Tine Despovărată de dorinți mărunte, inutile. Ostrov cu îngeri m-așteaptă răbdători Cu cheile trăirii, aduse de alte ursitori. NOSTALGIE Iubitul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
de-a sa-ntocmire ideală? El este și va fi mereu fiul veciei cu vecia-n fire - un tot ce toate le cuprinde și-i mai presus de-a omului gândire... Văzând ce-i de văzut și mai departe în miezul nevăzut dar intuit, pe drumul nesfârșit al cugetării cu două adevăruri am pornit. Întâiul dintre ele stabilește raportul efemer-eternitate: Nu-i omul primul genitor, ci Absolutul e temei în toate! Fiind deci omul o fărâmă din existența grandioasă, înțelepciunea și-o
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
azurie ești Tu Obsedantul, Luminatorul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale ingerilor ; acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Marite Slavitule! sub Mâna Ta eu radiez iubire În lumina nevăzutelor, neștiutelor astre Sub magneticele Tale oglinzi albastre Ce mă cheamă spre izvorul Tainei Să vin, pe calea curcubeului spre Tine Despovărată de dorinți mărunte, inutile. Ostrov cu îngeri m-așteaptă răbdători Cu cheile trăirii, dăruite de alte ursitori. SECUNDĂ ÎN
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
măsurat, ci infinitul Se revarsă peste noi cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi cântece din așteptări OM ÎN VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Vorbele ce sunt perfect adevărate par să fie paradoxale." (Lao-tse). Iubirea ce este perfect naturală, simpla, reală, profundă prin trăirile intense nevăzute, dar care respectă demnitatea pură a omului, fără a fi plină de artificii colorate (cu sclipici), să fie demodat de paradoxala? Umilință O vorbă spune că “acela care se umilește în fața lui Dumnezeu, poate sta drept în fața tuturor oamenilor!” De
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
strămoșii, credința, frumusețea plaiului, oglinzile sufletului, zbuciumul, marea trecere... Permanențe. Element fundamental, la care se întoarce mereu și mereu, precum „râurile se întorc la izvoare”, „Casa mea de pe deal/ cu câte o oră coboară la locul ei/ pe un val nevăzut cu ochiul” . Nota bene: „coboară” - nu alunecă, nu se prăbușește! - , coboară din vis, „de pe deal”, din universul ondulat, cum ar spune filosoful Lucian Blaga, către Geea - Mater - Pământul, pentru a renaște din mirabila lui sămânță. Veșnicia născută la sat - declarată
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
Literatura > Proza > LA SCĂLDAT Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului La scăldat (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor") Cât timp a ținut furtuna de-aseară, Motocel, pisoiul, era de nevăzut, fiind ascuns undeva bine în partea cea mai obscură din odaie, adânc sub pat, în dosul unor ghete ale bunicului. Acum, dimineața, ieși șovăielnic de sub pat, uitându-se cu teamă în toate părțile. Când se lămuri că liniștea revenise în
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
avea picioroange. Ștefan alerga călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luă muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci pași, depășindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Tânărul avu tendința să se oprească, dar din negură reapăru acel pelerin dubios: - Te joci cu nervii mei? Abia te miști cu mârțoaga ta! - Dar l-am alergat de curg spumele pe el! - De asta sunteți așa de înapoiați că
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
mai este așa de frig. - Pentru că am sufletul care-ți transmite căldură și o inimă ce bate din ce în ce mai mult pentru tine de ceva vreme. Dalia se uită curioasă la el. Oare și Pavel să fi simțit aceeași apropiere, acea legătură nevăzută ce a apărut între sufletele lor? - Da? De când? se manifestă curioasă fata. - Nu știu de când. Poate din prima zi de când ai venit în colectivul nostru, sau cine știe de când. - Și mie mi s-a părut că am depășit bariera relațiilor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea. Venit în Neptun de o săptămână, nu găsise ce să facă în stațiune, în afară de plajă. Se plictisea. Citea, dar aceasta o putea face
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
prietenă venită în concediu și doreau să se distreze pur și simplu. L-a văzut pe Ștefan când a intrat și s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
pentru că de mult nu-i mai era necesar, nu-și mai schimba veșmintele. Masa rotundă, fotoliul și scaunul urmară curând celor anterior dispărute. Angst nu reacționă nicicum, bine c-avea divanul... să zacă în ciudata stare... În sfârșit se făcu nevăzută și baia... ca prin farmec... Oricum nu-și mai aducea aminte când fusese acolo ultima dată, nu mai mâncase nimic demult, nici apă nu mai pusese în gură, așa că nu-l deranja frântura de constatare ce se pierdu în fadul
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
iar în sufletul Oliei se cuibarea deplin o nouă stare. Față trăia acel moment care pentru unii vine neanunțat că o rafală, spulberând orice rest de inocentă și naivitate ascuns prin cotloane, ca să dea vieții un sens.Parcă o greutate nevăzuta o apasă iar toată ființă ei fragilă se luptă să o răzbată. Cand se mai liniști puțin, prin minte îi treceau mii de întrebări și momente pe care le trăise aici ,în casă,chiar în această odaie, lângă Bunelu ei
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tina, copilule drag! Închipuiește-ți ca stai undeva într-o casă... aproape de marginea unui sat... și că ai auzit odată, cu ani în urmă, când erai codană, un sunet de zurgălău venind, crescând, dar nevăzut din cauza zăpezii care curge din ceruri... îl auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]