15,607 matches
-
Autorului Rănește-mă! N-o să mă clatin Ca frunza risipită-n vânt, Nici n-o să mă sfărâm, de teamă, Ca o movilă de pământ! Cuvintele încremenite Pe buze reci vor adormi, Iar zidurile de-ntuneric, Pe mine se pot prăvăli. Nisipurile de speranțe Surpa-se-vor încetișor. Și ce? Oricum în urmă nu e Nimic să-mi fie de-ajutor. Rănește-mă! Timpul oftează... Hai, joacă-te cu clipele, Aruncă pe pustii toți anii Când ne-avântam aripile Spre zări albastre
RĂNEȘTE-MĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367772_a_369101]
-
Cu deschideri de lagune în bucuriile din pârg, În bunele predispozițiilor ce de la sine curg. Să nu poți construi castele pe mal de mare, Să n-ai cum alcătui pastelul făr’de culoare, Fericirea-ți fie mare fără castele din nisip, File scrise cu povești decât dorul din cip. Ca primăvara să fi, nicicând cum e o iarnă, Cum o vară stralucindă ce soare nu întoarnă, Din ale sufletului lumina-i ce nu se întoarce, Rămân veșnice candelniți ca timpul ce
DE ZIUA TA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367767_a_369096]
-
inimi, iubind, le-am tăinuit, Și spațiul s-a spart în ciob de vis, firescu... Tu prin ore să mergi, memorând- Mecanica ceasului nostru-pereche, Eu secunde să visez, creștinând, Lumea vibrațiilor atât de-nțelepte... Noi zid ridicarăm din fir de nisip, Clepsidra în timp se va zbate, Și ceasul, ce-n noi stă ogoit, Ne știe simțirile toate... Doar noi acest timp îl vom iubi, Și scurgerea lui pe ochi ne mai doare, Cu pleoapele limpezi se va zări Castel de
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
bagi în gură, mesteci bine, îmmm, ce bun e, la urmă scuipi sâmburele. Îmi bagă o cireașă în gură. ─ Mestecă, prințesă, hai, așa, fără mofturi. Așa am și făcut. Bine că nu înjură. Erau dulci, doar că ... simțeam ceva ca nisipul. Înghițeam repede. Scuipam sâmburele pe stradă. Cum a fost? ─ Delicios. Hai să le terminăm! ─ Vai, prințesă, când ajungi la curtea regală, vezi să nu te scapi, altfel te dezmoștenește. Termină Gabi, mă enervezi. Când am ajuns în cameră, celelalte fete
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore, doi oameni unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
tot cu ea mă și coborî cum reușești eu n-am idee. ești toată roze și parfum si-mbii bărbații la beție și-i umpli de melancolie când pleci în urmă lași doar fum. în fața ta femeie sunt bobul de nisip căci fără ține clipă nu-nseamna mai nimic. **** în patul tău femeie azi mă cheamă, vreau cuverturii tale să-i fiu ciucur să te ating mereu și să mă bucur, de dulci fiori treziți plăcere s-ai și teama. cămășii
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
binecuvânta, în zilele cu ploaie, Îți voi strânge florile în coc, Părul ți-l voi pudra cu soare, Cu aromă de mentă și de soc. Nu, n-am să te urăsc primăvară! Deși, vreau de mult să te uit. Pe nisipul vieții tale, Voi învăța din nou să cânt. Deschid cartea vieții O pagină, încă una, încu-n rând, E scris în stele de noi, pe pământ. Destinul dezleagă-mi, tu veșnice timp, Și scrie pergamentul iubirii, nemurind. Tu varsă călimară, pe
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Iluzii Orbise Homer de atâtea iluzii Din taine pierdute prin secole arse; Atâtea cuvinte-n vârtej de confuzii Și-atâtea mistere din fulgere stoarse. Vuiește vremea șiroaie în clepsidre, Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
iară, O lacrimă e-n vestea tămâierii, Și mama-n rugăciunile de seară. Orbise Homer de atâtea iluziiDin taine pierdute prin secole arse;Atâtea cuvinte-n vârtej de confuziiși-atâtea mistere din fulgere stoarse.Vuiește vremea șiroaie în clepsidre,Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
al său l-a dat și tot omul care va crede întrânsul nu va pieri". De la primul cuvânt scotea în evidență primul sunet A, pe care apoi îl arăta în scris pe tablă, iar școlarii îl scriau la banca cu nisip și apoi pe tabletele lor. Partea a doua a manualului era destinată unor lecturii, ca de pildă: Când s-au pricinit mintea cu norocul și au biruit mintea; sau pentru omul cel prost și temător de Dumnezeu sau Istoria împăratului
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > POARTA SPRE CER Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
și dorea să caute, să știe, să devină, să fie, suprapuse imagini, chipuri, suflete s-au scufundat adânc în ei înșiși. Palida luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care il frământa Marele Spirit. Cand povară devine prea grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pamant.grea
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. În liniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul meu a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
două. Prima lume oarbă, glăsuia picioarelor, drumurile drepte. Cea de-a doua împărțea dreptatea cuvintelor în albul ochiului. Aici fiecare cuvânt avea propria lui inimă de culoare. Și fiecare culoare avea darul vorbirii. Galbenul se născuse într-un fir de nisip purtat de frăgezimea unei furtuni. Liniștea singurătatea pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
rest de suflet trist Și-un petec de pământ O cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
o simt cum toarce, ce sentiment plăcut și totuși ce imagine banală, m-a pufnit râsul: semănam cu o bătrânică care nu mai avea pe nimeni altcineva decât pe pisicuța ei de încredere cu ochii verzi. Clipele se scurg, precum nisipul printre degete, și îmi vine în minte imaginea de acum 2 zile, când m-am trezit privită de D în timp ce dormeam. Mi-a spus că semănam cu un înger și că în acele momente ar fi vrut să oprească timpul
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
d-nul doctor!).” „Pot să fac o savarină și pentru doamna?” întrebă copilul, smulgându-ne din adâncimea povestirilor. „Desigur, aprobă mama, dacă doamna nu se grăbește!” „Nu, nu mă grăbesc! Aș fi fericită să servesc și eu o savarină...de nisip.” „Mai mare sau mai mică?” mă chestionă în continuare micuțul. „La fel ca ale voastre!” „Aha! Ok!” continuă micul cofetar. Apoi am aflat că apăruse în viața lor...medicul de familie...prieten cu tatăl natural. Normal că prima consultație a
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
cărei culori/ inevitabil/ ar trebui schimbate.../ O nouă zi/ la fel de/ veche...” Asemenea lui Nichita Stănescu, Corina Petrescu pune un foarte mare accent, în versurile sale, pe vizual. În poezia „Destin” de exemplu, imaginea clepsidrelor „uitate în nemișcare;/ sticle/ în care/ nisipul/ curge numai/ o/ singură/ dată/ și numai/ într-un/ singur/ sens” amintește de picturile lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
debutul scriitorului Ion Catrina, un deceniu foarte productiv în care au văzut lumina tiparului opt romane: „Potecile destinului” (2003; ed. a ll-a 2011), „Tărâmul umbrelor” (2003), „Pământul îngerilor” (2006), „Cerul infernului” (2006), „Urmașul” (2009), „Păpușa de sticlă” (2011), „Castele de nisip” (2012) și „Întoarcerea” (2013). În cel de al optulea roman, „Întoarcerea”, Editura Sitech 2013, scriitorul Ion Catrina ne surprinde cu ceva nou: romanul document, o ficțiune cu eroi reali, acționând într-un mediu cunoscut scriitorului, tărâm reconstituit cu migală din
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le și transformându-le în masă lichidă, ea însăși se lichefia, tot corpul ei și mintea începuse deja să se dezintegrege devenind lichid fierbinte, ce se scurgea printre brațele iubitului său, în nisipul de sub picioarele lor, devenind neant ...dispărând ea însăși... și Marco și petrecere... Printre mesele de la petrecere, se mișcau cu discreție și îndemânare trei lucrători ai localului, o femeie mai vârstnică, o tânără în jur de 19-20 ani și un bărbat
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
nume, era fiica lor. Erau toți trei străini, fuseseră angajați la negru căci erau extracomunitari(era în vara anului 2006). Nina și Ștefan Teodoroiu fuseseră angajați la stabiliment pentru stagiunea de vară și se ocupau de curățarea plajei și nivelarea nisipului după ce turiștii se retrăgeau, deschideau umbrelele și șezlogurile pentru turiștii din aria de plajă a stabilimentului, aveau grijă de bărcile depozitate într-o baracă mare al cărui lacăt îl închideau și deschideau ei, ocupându-se ca toarte ambarcațiunile să fie
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
departe” (Isadorable, p. 16). Își pune întrebări „(Mă întreb dacă eu am visat visul meu, p. 77) și caută sensuri, „ochii mei de atunci/ întorceau prea albastrul bătrânului fluviu/ răscolind în același tablou milioane de pași/ conversații în cercuri absurde nisipul deșertul/ ca un uliu flămând cuibărit în viscere/ se roteau întrebările peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51). Reușește cu vădită aplecare să deslușească rosturi „pariez doar pe alb/ știu gustul zăpezii dinspre nord vine frigul/ e târziu pentru
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]