7,693 matches
-
răscoala, „Albina”, 1973, 2; Alex. Ștefănescu, „Lupii” (1915), LCF, 1977, 10; Victor Crăciun, I.C. Vissarion. 100 de ani de la naștere, LCF, 1979, 7; Victor Crăciun, Confesiuni sonore, București, 1980, 180-182; Tudor Arghezi, I.C. Vissarion, MS, 1983, 1; Mitzura Arghezi, Un oaspete familiar la Mărțișor, MS, 1983, 1; Modola, Dramaturgia, 234-236; Ovidiu Papadima, O restituire generoasă, R, 1984, 9; Dan Brudașcu, Un caz literar - I. Peltz, I.C. Vissarion și D. Ciurezu, R, 1985, 10; Valentin Tașcu, Semnături în contemporaneitate, ST, 1987, 4
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
1 se deplasează la grupul 1, elevii cu numărul 2 la grupul 2 și așa mai departe. La fiecare grup va rămâne un elev‑„gazdă” care va primi colegii celorlalte grupe oferind informații și răspunsuri la întrebările adresate de colegii‑„oaspeți”. Elevul‑„gazdă” se alege prin tragere la sorți sau se stabilește un număr purtat de unul dintre membrii grupului care va fi „gazda” (spre exemplu, elevii cu numărul 4 sunt „gazde”, ceilalți circulă). Elevii care circulă la celelalte grupe adună
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului (2001), Metafora și cei trei oaspeți ai poemului (2002) și Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian (2003) - limpezesc și amplifică idei despre poezie exprimate deja de autor în lirica sa. Lucrările dedicate artelor plastice - Semnificațiile spațiului în pictură (1973), Auguste Rodin (1976) - și traducerile din Omar Khayyam
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
pictură, București, 1973; Auguste Rodin, București, 1976; Constelația Hyperion, Iași, 1978; Spațiul poetic eminescian, Iași, 1982; Orfeu și Euridice, Iași, 1986; Prezentul etern eminescian, Iași, 1989; Istoria culturii și a civilizațiilor. Un compendiu al spiritualității universale, Iași, 1997; Însemnările unui oaspete al luminii, Iași, 1998; Inițieri, Iași, 1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
spiritualității universale, Iași, 1997; Însemnările unui oaspete al luminii, Iași, 1998; Inițieri, Iași, 1999; Imposibila aventură, Iași, 2001; Aporii ale tragicului, Iași, 2001; Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002; Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002; Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003; Meditații orfice, Iași, 2003. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987, Jertfa lirică, Iași, 2000, Lebăda, Iași, 2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece în august 1944. Doi militari germani pătrund în casa unui profesor de muzică, evreu, al cărui fiu adoptiv, Andrei, muzician genial, tocmai interpretează la pian Passacaglia lui Bach. Unul din oaspeții nedoriți, profesor de filosofie în viața civilă, e atât de impresionat încât, îmbrățișându-l pe Andrei, afirmă că, pentru el, războiul s-a sfârșit. Se schimbă însă brusc atunci când Andrei se declară evreu (fără a fi). Îl arestează pe tânăr
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
fructe, pref. Toma Pavel, București, 1968 (în colaborare cu Mona Rădulescu și Corneliu Rădulescu), Isabela. Simfonia pastorală, București, 1973 (în colaborare cu Mona Rădulescu și Corneliu Rădulescu); Hildebrand [Nicolaas Beets], Camera obscura, pref. Edgar Papu, București, 1968; José Cardoso Pires, Oaspetele lui Iov, București, 1969; Lion Feuchtwanger, Arme pentru America, București, 1970; Erich Kästner, Școala dictatorilor, în Fabian. Școala dictatorilor. Versuri, pref. Romul Munteanu, București, 1970; Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, pref. Edgar Papu, București, 1970, Erasm, pref. Cornelia Comorovski, București
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Istoria literaturii române de detenție, I-II, pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Bucuriile și mâhnirile părintelui Sisoe din Boteni, București, 1999; Iubirea ca pasărea cerului și alte povestiri, București, 1999; Hrandt, pref. Bedros Horasangian, postfață Barbu Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Oaspetele nepoftit. Povești armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian); George Eliot, Silas Marner, București, 1969; Victor Hugo, Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971; Oscar Wilde, Intențiuni, pref. Mihai Miroiu, București, 1972; Povestiri stranii. Pagini antologice
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
totuși, de iluzie își proiectează ipostazele lirice într-un mod dinamic, prin succesiunea motivelor: viața ca teatru, singurătatea, arborele emblematic, criza de identitate, proiecția celuilalt. Simbolurile naturii originare se armonizează cu acelea ale spațiului citadin asimilat devenirilor interioare. Următoarele cărți, Oaspetele de piatră și Iluzia risipei de sine, ambele publicate în 1998, sunt diferite ca viziune poetică. În Oaspetele de piatră, R. continuă traseul poetic din cartea de debut: poemele etalează mozaicul straniu al existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
arborele emblematic, criza de identitate, proiecția celuilalt. Simbolurile naturii originare se armonizează cu acelea ale spațiului citadin asimilat devenirilor interioare. Următoarele cărți, Oaspetele de piatră și Iluzia risipei de sine, ambele publicate în 1998, sunt diferite ca viziune poetică. În Oaspetele de piatră, R. continuă traseul poetic din cartea de debut: poemele etalează mozaicul straniu al existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea spunerii, de unde se insinuează compasiunea și drama. Motivele cele mai frecvente - trupul martirizat prin propria-i condiție, frigul
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
întotdeauna/ cu sângele altuia./ Protocolul zilei/ te face tot mai nisipos, chiar biciul nu-l/ mai simți când incizează tranșee pe piele” (Identificare). Poezia se constituie ca un dialog continuu, cu sine sau cu celălalt, martorul vieții, desemnat frecvent prin „oaspetele de piatră”, metaforă structurantă a universului liric și emblemă a conștiinței revelatorii și frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
îi aparține, intitulată Orașul iubirii, grupează versuri în parte cu temă religioasă, imnuri pascale, precum și poezii în care iubirea este încadrată de ample volute imagistice, cu o libertate a mișcării secondată de o sintaxă riguroasă. SCRIERI: Liniștea aerului, București, 1987; Oaspetele de piatră, București, 1998; Iluzia risipei de sine, București, 1998; Chip nevăzut (în colaborare cu Magdalena Constantinescu), București, 2001. Repere bibliografice: Florin Costinescu, Interogație și mișcare, CNT, 1988, 49; Constanța Buzea, Sărbătoare și limb al identităților, AFT, 1988, 12; Ioan
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
și prozator. Este fiul Eufrosinei (Mariei) Naum, învățătoare, și al lui Paraschiv Naum, „dascăl”, probabil la Institutul Academic din Iași, apoi director al Institutului Israelit din Roman. Casa părintească e o vreme „sediul” Partidului Social Democrat, pragul ei trecându-l oaspeți precum frații Ioan și Gheorghe Nădejde, V. G. Morțun, C. Mille, D. A. Teodoru, dar și Mihai Eminescu. Familia era destul de înstărită, cei trei copii având parte de o instrucție deosebită. N. va fi urmat astfel cursul secundar la Iași și
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta Bizanțului. În acest decor se va produce un soi de ritual ezoteric, barbar, precedat de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
În România, se mirau văzând cum femeile umblă libere prin ogradă, prin casă, vorbesc cu bărbații sau Îi servesc cu fața descoperită la masă. Una dintre primele principese sârbe Își servea, În secolul al XIX-lea, la masă soțul și oaspeții lui cu fața descoperită. Acest caracter deschis al unei case creștine, diferit de caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doilea rând, totul s-a desfășurat Într-un spațiu privat Închis, privilegiat, stabilind linii de demarcație față de lumea obișnuită, față de mediile populare fascinate de această opulentă desfășurare de forțe. În al treilea rând, au fost invitați un număr redus de oaspeți străini, o elită fabulos de bogată, inaccesibilă individului obișnuit, la care s-au alăturat doar câteva personaje din România, sugerându-se că ele ar putea, eventual, aparține - prin capitalul de putere și bogăție - acestei lumi. În al patrulea rând, Întreaga
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mod impresionant pentru orășeanul neobișnuit să se trezească la 5 dimineața) obținând un venit redus din pământ și creșterea animalelor, trai greu, venituri mici, femei care plâng duminica în timpul slujbei de la biserică, peisaje frumoase, oameni bătrâni și sfătoși, bucuroși de oaspeți de la București. Comuna Ațântiș - diversitate etnică și religioasă Satul unde, spre mirarea localnicilor, a poposit studiul nostru, este centru de comună pentru Ațântiș, din care mai fac parte alte patru sate: Cecalaca, Iștihaza, Botez și Sâniacob. Comuna se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
părinți duhovnicești ai României - de la Constantin Galeriu ori Sofian Boghiu până la Arsenie Papacioc, Rafail Noica sau Teofil Părăianu - au putut vorbi unor săli neîncăpătoare. Zeci de mii de oameni s-au putut bucura astfel de charisma cuvântului rostit de acești oaspeți excepționali. Comparat cu situația altor țări din Estul Europei (Cehia, Bulgaria ori Republica Moldova), fără a mai vorbi de țările occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca revers, succesul binemeritat al acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un gest propriu copiilor. Uitând de gura cea rea a lumii, Zaheu își asumă rușinea de a se cățăra năpustit în primul copac din cale. Apoi, cu o inimă poate îmbătată de slavă deșartă, Zaheu îl invită la cină pe Oaspetele insolit al Ierihonului. Voia să-și arate grandoarea? Nu putem ști. Adevăratele intenții ale lui Zaheu rămân ascunse scriitorului biblic și deci și nouă. Curajul său a fost însă răsplătit. Iisus îl vede și-l cinstește public cu aceste vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conlucrarea cu natura, astfel încât vindecarea noastră și a pământului să poată avea loc. Experiența ei cu plantele medicinale cuprinde patruzeci de ani. Ca fitoterapeut având titlul de master obținut de la Dominion Herbal College, este solicitată pentru cursuri și este deseori oaspete în emisiuni radiofonice, discutând subiectul remediilor naturiste. Ea își împarte timpul liber între familie, nepoți și lungi plimbări în pădure în căutarea plantelor sălbatice. DEDICAȚIE Oprițivă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu. Psalmii 46:10 Am dedicat această carte
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sân primii doi copii, dar din nefericire ceilalți doi s-au născut cu câteva luni înainte de termen și nu am mai avut această posibilitate. O parte dintr-o gospodărie bine gestionată este să fim pregătiți pentru urgențe - iar eu consider oaspeții neașteptați ca fiind o urgență. Mulți dintre prietenii noștri trec pe la noi, dar nici unul nu pleacă de la noi până nu primește o mâncare bună. Părinții mei erau foarte stricți referitor la acest aspect și cred că eu respect aceleași reguli
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
noi, dar nici unul nu pleacă de la noi până nu primește o mâncare bună. Părinții mei erau foarte stricți referitor la acest aspect și cred că eu respect aceleași reguli de bună gazdă și în casa mea. Pe lângă o mâncare bună, oaspeții mei pleacă cu noi cunoștințe despre câteva plante sălbatice delicioase și nutritive. Mulți dintre ei îmi spun că le place să mănânce la noi pentru că nu știu niciodată ce voi găti. Iau asta ca pe un compliment. Dacă îi surprindeți
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
greu să accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. Notetc "Note" * Am scris cea mai mare parte a acestui text și l-am încheiat în luna mai 2001, la Viena, ca oaspete al Rectorului primitorului Institut für die Wissenschaften vom Menschen. Inițial, aceste pagini trebuiau să fie prefața ediției românești a romanului, planificată de Editura Univers la inițiativa Denisei Comănescu și apărută în final la Polirom în 2000, în traducerea Antoanetei Ralian
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în căutare de fonduri și dotări inimaginabile în țările lor. În alte cazuri, nord-americanii înșiși învață direct de la sursă, studiind limbile și culturile „continentale”: Franța și Italia sunt destinații de predilecție pentru nord-americani, aura lor simbolică unindu-se în imaginarul oaspeților cu o romantică (în sensul „mic”, sentimental al cuvântului) douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anticomuniști estici, vârstnici sau tineri (anticomunismul acestora din urmă fiind un direct rezultat al funcționării catastrofale a „sistemului”). Deși organizațiile occidentale anticomuniste continuau să-i ajute pe esticii ajunși într-un fel sau altul în Vest, eventual închizând ochii dacă oaspeții păreau a proveni din privilighenția (fiindcă aceștia puteau călători!), dezbaterile cele mai sonore din sfera publică occidentală asupra Europei de Est erau dominate de foștii comuniști vest-europeni, cu însemnate contribuții ale maoiștilor apostați. Cazurile și mai interesante sunt cele ale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]