11,594 matches
-
baza contemplării. Echivocul termenilor utilizați de filozofi sportivi sau nu (termenul platon, nume al filozofului Platon, semnifică umeri largi) nu exclude ideea unei frumuseți a pierderii, a morții înseși, moarte pentru care sportivul este inițiat, prin victorii și înfrângeri. Față de obiecțiile lui Platon privitoare la deosebirea dintre divinitate și creatorul de artă, Aristotel (384 î. H.-322 î. H.) vede în activitatea de joc, asemănare, nu o îndepărtare de adevăr, ci o modalitate adecvată de cunoaștere a adevărului, obiectul artei sportive
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de mine, întrucât ar constata că unii dintre aceștia au săvârșit întotdeauna numai fapte nobile și au dovedit mari însușiri, pierzând, cu toate acestea, imperiul, său fiind uciși de aceia care au conspirat împotriva lor. Pentru a răspunde la această obiecție, voi vorbi despre însușirile câtorva împărați, arătând cauzele căderii lor, care nu sunt altele decât acelea pe care le-am indicat; astfel, voi pune în lumină acele lucruri care trebuie să atragă atenția celui care citește istoria vremurilor trecute. Și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Din primul moment, reprezentanții României la Conferința de pace au avut surpriza să vadă că fără nici un motiv valabil, numărul delegaților acordat României era inferior altor state aliate, ca Belgia și Serbia. Delegația română s-a abținut însă să ridice obiecții asupra unei decizii care putea să pară în acel moment numai de formă. Emoția ei crescu, însă, când văzu că granițele ce-i fuseseră recunoscute printr-un tratat încheiat de Franța, Marea Britanie și Italia îi erau de acum înainte contestate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
cumva inutilă. Nu mai servea nimănui. Era un compromis. Însă cel puțin mă agățam de ceva. Nu era, poate, o cale de mântuire, dar era un colac de salvare... Am început să bat bibliotecile și anticariatele. Treptat, am uitat de obiecțiile inițiale și făceam totul cu pasiunea mea obișnuită. Primul cu care am început a fost chiar procesul lui Robespierre. Bineînțeles, știți că Robespierre n-a fost judecat. Cei declarați de Convenție în afara legii erau duși în fața tribunalului numai pentru a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care nu le cunosc. Nu, domnilor, eu nu cred în pustiu. Cred în dumneavoastră.. Cel puțin profeții au o scuză. Ei nu au nevoie să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să uite orice obiecție li s-ar putea aduce și să-și facă o educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe incoruptibili, să stârnească vanitatea și în cei virtuoși. Înainte de a deveni victimă pe eșafod, implacabilul Robespierre a fost victima celor care l-au făcut să fie orbit de propria sa virtute. La urma urmei, oricât de îndreptățite ar fi obiecțiile împotriva lor, fanaticii sânt mai necesari decât înțelepții. Nu atât adevărul unor idei a influențat lumea, cât convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin al scepticilor n-a lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
respecte regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
costume de timpul lui Ludovic al XI-lea și vorbeau franceza din secolul al XV-lea. Și e limpede că nu-i pasă de noi. Ne îngăduie să fim spectatori, dar n-are nevoie nici de aplauzele noastre, nici de obiecțiile noastre. Pare prins cu totul într-o lume de fantasme la care noi, biete creaturi roase de complexe logice, nu avem acces. Noi vedem din ea doarj aparențele. Îmbrăcămintea excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vreme, dar până la urmă am izbutit să înțelegem atâta lucru. Cred că ați observat, de pildă, că bătrâna noastră Europă a început, în sfârșit, să filosofeze așa cum se cuvine. Nu mai spunem, ca în străvechile timpuri naive: "Gândesc așa. Ce obiecții îmi aduceți?" Am devenit lucizi. Am înlocuit dialogul prin comunicat. Acum spunem: "Acesta-i adevărul. N-aveți decât să-l discutați, asta nu ne interesează câtuși de puțin. Dar peste câțiva ani veți avea de a face cu poliția, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de la numele dumitale de botez. Le-nora. Mika-Le sună cam ridicol și pare o poreclă neserioasă. Toată îurnea, deci, aci te va chema Noriea. Doresc ca odată cu numele să-ți schimbi și felul de purtare. Mika-Le primise botezul Elenei fără obiecție. - Cum trebuie să muncești, ai să fii secretara noastră pentru anumite lucrări. Orele am să ți le spun mâine. Vei avea o mic^. leafă ca bani de buzunar. Pentru tot restul, firește, n-ai de purtat nici o grijă. Vei lucra
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Când intra, la fiecare dată, avea același gol în piept, totuși n-ar fi întrebat pe Elena despre un lucru pe care ea îl credea desigur de la . >im înțeles, într-un fel sau altul. Elena, în adevăr, nu avea nici o obiecție și prezența lui ca și absența îi păreau firești. Domnișoara Xorica pândea pe coridoare, lipita de pereți ca un mic țânțar negru, cu aerul de a nu vrea să fie văzută, dar cu nădejdea că va fi; spe-rînd zadarnic că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dumneata nu te amesteca! îi zisese răstit Drăgănescu, așa de moderat totdeauna. Cumnata Norica tăcuse, luând aerul inert de păpușă oblă. Plin de instinct ca un dog, Drăgănescu nu îngăduise solicitudinea malițioasă a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă că ea va mânca singură, înainte sau pe urmă, pentru un scop sau altul. Alteori îi indica lui că are a dejuna din vreme pentru cine știe ce interes. Acele dispoziții îl mulțumeau ca niște dezmierdări
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi găsit sprijin peste tot. Și la fel se întâmpla cu a fi soră, singura diferență fiind una de terminologie. Dacă el n-avea s-o mai recunoască niciodată drept ruda lui de sânge, la ce mai foloseau toate obiecțiile ei? Tatăl lor avusese cândva un frate. Luther Schluter. Aflaseră de existența lui din senin, când Karin avea treisprezece ani, iar Mark aproape nouă. Brusc, Cappy Schluter insitase să-i ducă în Idaho, într-un orășel din munți, chiar dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i fie prieteni vechi. Printre toate astea erau inserate două invitații la conferințe și încă o cerere de a face un turneu de lectură. Un corespondent căruia Weber încetase să-i mai răspundă de câteva luni îi trimisese o nouă obiecție la modul în care tratase sentimentele religioase și lobul temporal în Infinitul de trei livre. Și, desigur, cererile obișnuite de ajutor, pe care le trimitea la Centrul de științe medicale Stony Brook. Fu cât pe-aci să trimită tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
După câțiva ani, avusese câteva nopți grele, când renunțase la practica în spital. Apoi, încă o săptămână agitată, când Jessica le spusese amândurora secretul ei îndelung ascuns, o dezvăluire care-l tulburase pe Weber nu pentru că ar fi avut vreo obiecție, ci pentru că Jess simțise nevoia să se ascundă de ei atâta timp. Fusese vina lui: de atâtea ori își tachinase fiica pe tema băieților, admirându-i abordarea relaxată a vânătorii, că-i anihilase unele părți din ea. Mai avusese crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu, lucios. Arăta ca un detonator cu telecomandă dintr-un thriller. Reacționa exagerat. La primul semn de obiecție argumentată, voia să tragă obloanele. Se bucurase de respect public atâta vreme - doisprezece ani -, încât credea că i se cuvine; nu mai știa cum să se aștepte la altceva. Cartea putea sta în picioare în fața oricăror acuzații. Și totuși. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la chestia asta. Bonnie e încă la stadiul de negare tipică pentru începători: Cum să ne urmărească cineva? Cum ar putea să intre în următoarea casă, să se deghizeze și așa mai departe, toate astea înainte s-ajungem noi acolo? Obiecții destul de șchioape, care se dizolvă în clipa în care le analizezi. Dar Bonnie s-a supărat; nu mai vrea să mai facă turele. Trebuia să-și dea seama că asta-l așteaptă. Probabil că-și închipuie că viața ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte puțin din noi amândoi. Îi atinsese gura și-l văzuse zâmbind într-o fâșie de lumină argintie a lunii. Gata să vină oriunde ar fi avut ea nevoie. Nu rosti nici o obiecție cu voce tare, dar ceva nu era în regulă cu un mușchi minuscul de pe buza lui de sus, care spunea: Fără copii. Nu mai vreau oameni. Vezi și tu ce fac oamenii. Măcar înțelegea ce părere avea el despre șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Un mic dejun însă, nu mai mult; se așeză și comandă. Mintea lui era exact ceea ce-i trebuia, tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină din cap și arătă spre micul lor dejun. O ceașcă de cafea e o substanță care modifică dispoziția. O omletă spaniolă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona din nou, chiar mai rapid decât data trecută. Orice variantă ar fi ales, n-avea să-l revadă niciodată. —Am să țin legătura cu doctorul Hayes, de la Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
A doua zi, îl repezea iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul ăsta, pot să-l transform în Dumnezeu știe ce. Pot să-l las cum e acum. E prea multă putere. Recită obiecțiile lui Daniel la medicamente. Infirmiera ascultă cu atenție. — Înțeleg temerile prietenului tău și-ți vorbesc de pe poziția cuiva care s-a lăsat în viață de țigări, cofeină și zahăr rafinat. Știu că ți-e frică de orice ar putea agrava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fie și, știi tu, cel care m-a găsit, cel care a scris biletul, care mi-a schimbat viața. Pentru că poate că eram acolo, știi, ca să încerc s-o termin. Să pun punct poveștii. Și cineva m-a oprit. Obiecțiile apărură înainte să apuce să le gândească. Nu dăduse nici un semn de depresie. Avea slujbă, prieteni și o casă nouă. Dacă ar fi vrut să facă așa ceva, ea și-ar fi dat seama... Dar și ea avusese bănuiala asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bolovani care refuzau cadă din rinichi. Oricând ni se putea întâmpla ceva. Irina n-a avut nicio ezitare, ne-a privit doar cu reproș și a șoptit : „Ne bate Dumnezeu !“. Ne-am revenit încet, în tăcere, sărind cu bravură peste obiecțiile destul de contondente ale părinților mei, unul mai scandalizat decât celălalt de perspectiva unui copil venit după asemenea zguduire. Nu, nu cred c-am scris, în vremea gravidității, altceva decât cronici la câteva spectacole, probabil și vreun eseu. Din vreme în
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
o vreme la Dan Lyttle. Dar nu te poți aștepta ca salariul unui paznic de hotel să ajungă pentru trei persoane, prea multă vreme." Gosseyn Trei zâmbi la un gând de-al său care-i veni ca o replică la obiecția ridicată de celălalt. "Ai prins răspunsul?" întrebă el. "Ei bine" - impresie de zâmbet și de cealaltă parte - "presupun că indivizii Gosseyn ar putea revendica o proprietate, ar putea pretinde să fie serviți, ar putea să facă plângere la Institutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se îngrijească de asta. Întrebare: Cine i-a plătit salariul?." "Ce-ai de gând să faci? Să preiei locuința prin forță?" "Păi" - Pauză. Gosseyn Trei deveni conștient că acum zâmbea mai fără chef - " Îmi este greu să accept că această obiecție vine de la un Gosseyn care nu a ezitat să forțeze sau să păcălească un servitor să-l hrănească pe Yalerta și care a mâncat întotdeauna bine, indiferent unde a mers în univers; și, în nici unul dintre cazuri, după câte-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]