6,900 matches
-
la guelta din munții Huaila. — Poate nu sunt soldați, repetă încă o dată, sâcâitor, Anuhar-el-Mojkri. Or fi polițiști. Polițiști de-ai ministrului - clătină din cap și adăugă disprețuitor: îl cred în stare. E un pui de curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel cu interes reînnoit. Chiar ai străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra? vru să știe. în fața răspunsului mut, scoase un șuierat scurt ce voia să exprime neîncredere sau admirație. — E fantastic! exclamă. Realmente fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-a lungul trotuarului mărginit de felurite stative cu ghete, ochelari de soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile cu haine second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-aveam dreptul să-l păstrez pentru mine. Dintr-odată, m-am hotărât, așadar, să rostesc, pe un ton enigmatic: — Avem, poate, un prieten comun. Și am scos plicul. Numaidecât, consulul Îl desfăcu cu grijă; Își luase de pe birou niște ochelari cu rame de argint și Începuse să citească scrisoarea când, pe neașteptate, i-am văzut degetele tremurând. Se ridică, se duse să Încuie ușa Încăperii, atinse hârtia cu buzele și rămase astfel vreme de câteva clipe, ca adâncit În meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem, unul singur a îndrăznit, Tarhuna, cel care mergea în piață duminica și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit Roberta Antoniei. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit Roberta Antoniei. „Dar când face sex?”, i-a aruncat Antonia îndată o întrebare, dar n-a primit alt răspuns decât un ssst, ssst șuierat, fiindcă între timp Roberta băgase de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați cu părul alb, care spuneau că Italia are o mare cultură și, din felul cum apăsau pe cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vorbind cu glas scăzut încă mult timp, apoi în sufragerie s-a stins lumina și tata a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bunico, trebuie să plec.” „Știu.” Am mâncat împreună găluște cu prune. La despărțire, bunica m-a cuprins în brațe, ținându-mă strâns, ca și cum n-ar fi vrut să-mi dea drumul. Am promis să-i scriu. Ea și-a scos ochelarii, ca să nu-i umple de lacrimi. Era august și pe deasupra orașului se întindea acea liniște care domnește când totul e cotropit de căldură. În ultimul timp mă plimbasem zilnic de-a lungul canalului, până la Parcul Central. Adesea nu întâlneam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și fericitul arheolog anunță că descoperirea sa osoasă are În Întregime aspectul unui neanderthal, deși o analiză ulterioară va demonstra că până la urmă este vorba de un banal homo sapiens. Moartea, Însă, aceasta transformată În femeie, scoate din geantă niște ochelari negri și cu ei Își apără ochii, acum umani, de pericolul unei oftalmii mai mult decât probabile la cineva care mai trebuia să se obișnuiască și cu luminozitățile intense ale unei dimineți de vară. Moartea coboară strada până unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
va observa unde pune piciorul. În cazuri ca acesta avem obiceiul să spunem că așa e viața, când am fi mult mai exacți dacă am spune că așa e moartea. Nu i-am da noi asemenea nume acestei fete cu ochelari negri care se urcă Într-un taxi, probabil am considera că este Însăși viața În persoană și am alerga gâfâind după ea, am cere altui taximetrist, dacă ar exista, Urmăriți mașina aceea, și ar fi inutil pentru că taxiul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
era cuvântul cheie, să seducă. Moartea s-ar fi putut duce direct acasă la violoncelist, să sune la ușă și, când el ar fi deschis ușa, să-i arunce prima momeală a unui surâs suav după ce și-ar fi scos ochelarii negri, să se anunțe, de exemplu, ca vânzătoare de enciclopedii, pretext arhicunoscut, dar cu rezultate aproape Întotdeauna sigure, și atunci din două una, ori el ar fi invitat-o să intre ca să vorbească În liniște În fața unei cești de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
subterană unde nu există bancomate, nici bănci deschise pentru public. Și, dacă tot e pus pe Întrebări, va dori să i se spună și dacă șoferii de taxi au Început să nu mai Încaseze costul călătoriei de la femeile care poartă ochelari negri și au un surâs plăcut și un trup bine făcut. Ei bine, Înainte ca rău intenționata presupunere să Înceapă să prindă rădăcini, ne grăbim să clarificăm faptul că moartea, nu numai că a plătit ceea ce indica aparatul de marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plătit ceea ce indica aparatul de marcat al taxiului, dar n-a uitat nici să adauge un bacșiș. În ce privește proveniența banilor, dacă aceasta continuă să-l preocupe pe cititor, va fi suficient să spunem că ei au ieșit de unde ieșiseră și ochelarii negri, adică, din geanta de pe umăr, de vreme ce, În principiu, și din câte se știe, nimic nu se opune ca de unde a ieșit un lucru să poată ieși și celălalt. Ceea ce, Într-adevăr, s-ar putea Întâmpla ar fi ca banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
monedă și ne-am scula cu alta. Este de presupus, prin urmare, că banii sunt de bună calitate și conform legilor În vigoare, dacă nu cumva, știute fiind talentele mistificatoare ale morții, șoferul taxiului o fi primit de la femeia cu ochelari negri, fără să-și dea seama că era Înșelat, o bancnotă care nu e din această lume sau, cel puțin, nu din acest timp, având portretul unui președinte al republicii În locul venerabilei și familiarei figuri a majestății sale regele. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să vă placă concertele noastre, presupun că e prima dată, cel puțin nu-mi amintesc să vă mai fi văzut pe aici, și să știți că am o memorie excelentă pentru fizionomii, nici una nu-mi scapă, e adevărat că și ochelarii schimbă mult figura oamenilor, mai ales dacă sunt negri ca ai dumneavoastră. Moartea Își scoase ochelarii, Și acum ce părere aveți, Întrebă ea, Sunt sigură că nu v-am mai văzut, Poate pentru că persoana pe care o aveți În fața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vă mai fi văzut pe aici, și să știți că am o memorie excelentă pentru fizionomii, nici una nu-mi scapă, e adevărat că și ochelarii schimbă mult figura oamenilor, mai ales dacă sunt negri ca ai dumneavoastră. Moartea Își scoase ochelarii, Și acum ce părere aveți, Întrebă ea, Sunt sigură că nu v-am mai văzut, Poate pentru că persoana pe care o aveți În fața dumneavoastră, asta care sunt acum, n-a trebuit niciodată să cumpere bilete pentru un concert, chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și iat-o acolo, această clientă care n-ar putea să spună că se numește moarte, cu literă mică, vă rog, care nu știa ce nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție de voiaj acum un sfert de oră ca să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rezervare pentru mine, Da, doamnă, eu am răspuns, Ei bine, iată-mă, Fiți amabilă și completați această fișă, vă rog. Acum moartea știe numele pe care Îl are, i l-a spus documentul de identitate deschis pe biroul recepției, mulțumită ochelarilor negri va putea copia discret datele fără ca recepționerul să-și dea seama, un nume, o dată a nașterii, locul nașterii, o stare civilă, o profesie, Poftiți, spuse ea, Câte zile veți rămâne În hotelul nostru, Intenționez să plec lunea viitoare, Permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă doriți, Ah, nu, nu este necesar, spuse recepționerul. Luă documentul de identitate ca să verifice datele trecute În fișă și, cu o expresie de uluire pe chip, ridică privirea. Fotografia de pe document arăta o femeie mai bătrână. Moartea Își scoase ochelarii negri și zâmbi. Perplex, recepționerul se uită din nou la document, fotografia și femeia care se afla În fața lui erau acum ca două picături de apă, identice. Aveți bagaje, Întrebă el În timp ce-și trecea mâna peste fruntea umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
polițistul, îi simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă, profesoara șterge tabla tot timpul înainte să apuce și ea să copieze, trebuie să îți facem un control la ochi, spun eu, iar ea, aproape plângând, nu vreau ochelari, toată lumea va râde de mine. Uneori, rămâne la mama și peste noapte, iar atunci eu dorm în patul ei, în patul acela îngust de copil dorm cel mai bine, și în primul moment al zilei, înainte de a ști dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ele, chiar și eu spun uneori, dar astăzi nu îmi pierd vremea cu asta, intru direct în biroul lui Hava, o găsesc tolănită în scaunul ei comod, un scaun special, pentru că are dureri de spate și nu poate sta așezată, ochelarii de citit îi măresc ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]