3,282 matches
-
forțele organizatoare ale Grevei din Februarie. Conducerea Frontului avea să fie capturată de germani, toți fiind executați în aprilie 1942. Comuniștii și socialiștii au fost singurele organizații interbelice care au intrat în clandestinitate și au protestat împotriva operațiunilor antisemite ale ocupantului nazist. Istoricul CIA Stewart Bentley, afirma că până la mijlocul anului 1944, în Olanda au activat patru organizații importante de rezistență, care au acționat totatal independent una față de cealaltă: În afară de aceste grupuri, organizația financiară NSF („Nationale Steun Fonds” - Fondul Național de
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
de naziști. Cea mai veche și mai importantă mișcare de rezistență, cea a comuniștilor, nu este nici măcar menționată de istoricul CIA. Timp de mai multe decenii, istoricii oficiali au evitat să menționeze rolul major jucat de comuniști în lupta împotriva ocupantului, sau numărul mare de membri ai Partidului Comunist care au pierit în lupta cu naziștii, (mai mare decât ai tuturor celorlalte grupuri de rezistență la un loc). După ce Aliații au debarcat în Normandia în iunie 1944, rezistența olandeză a trebuit
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
în Haga a fost împiedicată de unitățile olandeze create în grabă. Până în cele din urmă, parașutiștii germani au fost obligați să se retragă sub focul puternic al artileriei olandeze. Olandezii au reușit mai târziu cu ajutorul bombardamentelor de artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59 au aterizat în mijlocul orașului. Trupele
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
accelerometre, senzori de impact, senzori de viteză a rotii, giroscoape, senzori de frână sau senzori de scaun. Cand anumiți factori au fost atinși, unitatea de control activează combustia unui gaz care umflă rapid pernă de aer. În momentul în care ocupantul autoturismului intra în contact cu pernă, gazul scăpa controlat prin mici găuri de ventilație. Pernele de aer frontale nu protejează ocupanții de ciocnirile laterale, din spate sau rostogoliri. De asemenea, deoarece pernele de aer se activeaza o singură dată, acestea
Pernă de aer () [Corola-website/Science/314404_a_315733]
-
fost atinși, unitatea de control activează combustia unui gaz care umflă rapid pernă de aer. În momentul în care ocupantul autoturismului intra în contact cu pernă, gazul scăpa controlat prin mici găuri de ventilație. Pernele de aer frontale nu protejează ocupanții de ciocnirile laterale, din spate sau rostogoliri. De asemenea, deoarece pernele de aer se activeaza o singură dată, acestea nu oferă protecție în timpul coliziunilor multiple. La autoturismele care au senzori de rostogolire, în cazul în care se determina că accidentul
Pernă de aer () [Corola-website/Science/314404_a_315733]
-
singură dată, acestea nu oferă protecție în timpul coliziunilor multiple. La autoturismele care au senzori de rostogolire, în cazul în care se determina că accidentul este iminent, acestea activează automat pernele de aer frontale și laterale (tip cortina) pentru a proteja ocupanții de impactul cu interiorul, precum și de a nu fi aruncați în exterior. Un studiu din SUA arată că au fost salvate până la 6.000 de vieți omenești mulțumită pernelor de aer. Aceast număr este reprezentativ numai pentru Statele Unite. Industia aerospațiala
Pernă de aer () [Corola-website/Science/314404_a_315733]
-
căreia singurele ființe umane conștiente sunt dr. David Bowman și dr. Frank Poole, ceilalți trei colegi ai lor aflându-se în hibernare și urmând a fi treziți la destinație. Nava este menținută în parametri de inteligența artificială HAL 9000, căreia ocupanții navei îi spun simplu "HAL". Când nava ajunge în apropierea planetei Jupiter, HAL îi informează pe cei doi despre iminența unei defecțiuni la antena parabolică de comunicații. Poole o schimbă, dar vechea antenă nu pare să prezinte nicio defecțiune; mai
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a forțelor colobaraționiștilor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a forțelor colobaraționiștilor. Forțele partizanilor s-au format pe scheletul asigurat de cadrele care căpătaseră experiență militară în timpul războiului civil din Spania. Partizanii erau ghidați de ideologia comunistă, nu puneau accent pe naționalism, reușind astfel
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
poziție nu a stopat în vreun fel activitățile partizanilor. Primele atacuri ale cetnicilor împotriva comuniștilor a avut loc în noiembrie 1941. În acest timp, cetnicii au început să primească din ce in ce mai multe provizii de la italieni și de la germani, iar cooperarea dintre ocupanți și cetnici a crescut treptat. Ofițerul de legătură al brianicilor cu Mihajlović a sfătuit guvernul de la Londra să oprească aprovizionarea cetnicilor după prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi, dar sfatul a fost ignorat pentru moment. Din punct de vedere etnic, cetnicii
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
1941. În aceeași zi, partizanii au format primul detașament de partizani la Sisak Partisan, prima unitate militară de rezistență din Europa. Detașamentul a fost format în pădurea Brezovica lângă Sisak, Croația. Crearea acestui detașament a marcat declanșarea rezistenței armate împotriva ocupanților Iugoslaviei.Mai multe formațiuni armate au fost în vreun fel sau altul implicate în mișcarea generală de eliberare și confruntările armate cu forțele Axei, care au apărut în diferite zone ale țării. Partidul comunist a luat decizia lansării acțiunilor ofensive
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze teritorii vaste din teritoriul iugoslav. Au fost organizate „Comitete populare” în regiunile eliberate de partizani, care funcționau că
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fiind cel mai puternic din Akatsuki. El capturează Demonul cu șase cozi fără pic de efort și ucigându-l pe Jiraiya cu ușurință după ce și-a dezvăluit cele șase trupuri. El anihilează Satul Ascuns între Frunze, ucigându-i pe majoritatea ocupanților, incluzând shinobi de elită, gen Kakashi. Apoi cu un jutsu foarte puternic al trupului „Tendo” sau „Deva” el distruge tot Satul, reducându-l doar la o grămadă de moloz. După ce se luptă cu Naruto și își pierde cele șase trupuri
Akatsuki () [Corola-website/Science/313905_a_315234]
-
și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Șichirlichitai a fost fondat în anul 1819 de către coloniștii bulgari pe locul taberei tătărești. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cichirlighitai făcea parte din Ocolul Chiliei
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Broasca a fost fondat de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. Cea mai mare parte a terenurilor arabile și mlaștinilor au fost considerate proprietatea consiliului orașului Ismail, iar țăranii
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]
-
fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. După ocuparea Basarabiei de către ruși, s-au stabilit aici coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei
Lărgeanca, Ismail () [Corola-website/Science/318387_a_319716]
-
guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor (așa-numiții lipoveni), aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Necrasovca-Nouă a fost fondat în anul 1814 de către coloniștii ruși-lipoveni, descendenți ai cazacilor de pe Don necrasovți. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din
Necrasovca-Veche, Ismail () [Corola-website/Science/318383_a_319712]
-
fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Sofian-Trubaiovca s-au stabilit coloniști ruși-lipoveni și ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Matroasca-Cuhurlui a fost fondat în anul 1843 de către coloniști ruși-lipoveni și de țărani ucraineni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei
Matroasca-Cuhurlui, Ismail () [Corola-website/Science/318385_a_319714]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Hasan-Aspaga a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
Chiliei a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1819, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
Izmailului a Ținutului Ismail . Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Pocrovca-Nouă a fost fondat în 1812 de către cazacii dunăreni. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
afirma de altfel că nu a fost decât „o serie de masacre oportuniste”. Revoluționarii grecii au masacrat turci, musulmani și evrei, în principal din Peloponez și Attica, regiuni în care grecii dominau. De cele mai multe ori, evreii erau considerați colaboratori ai ocupanților turci. Pe de altă parte, turcii i-au masacrat pe greci, identificați cu revoluționarii, în special în Anatolia, Creta, Constantinopole, Cipru, Macedonia și insulele Mării Egee. Printre cele mai cunoscute masacre s-au numărat cele din Chios, din insula Psara, Tripollitsa
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În sat s-au așezat apoi cazaci de la gurile Dunării și țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]