4,543 matches
-
țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de cîteva ori. Nici nu ar fi trebuit să se sinchisească, existau pe lume copii abandonați, copii din flori, copii ai străzii; alții, orfani; ai săi Ă?) erau, Își zicea, la loc sigur, Îndestulați, În grija unor părinți care nu le erau chiar părinți, doar mamele erau adevărate; tați sterpi Îi creșteau, pe cine știe unde, copiii. Copii care nu erau născuți din dragoste, dar erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stîrnea pe Antonia, nu mai era de trăit, dacă te luai după ea, atunci cînd o apuca: În rest, ce mai bunică, Doamne! Thomas o iubise de mic, ea, la fel, era viața ei, Îl crescuse singură de cînd rămăsese orfan. Thomas citea din Biblie mai mult Eclesiastul. Totul era limpede acolo: se spunea că toate Își au timpul lor. Thomas simțea că venise vremea să Își Întîlnească unul din urmași măcar. Doi-trei ar fi fost o mare Împlinire; cîte familii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aflat că Michel Onfray a scris o carte în care demonstrează că omul secolului al XX-lea este Camus (și nicidecum Sartre sau Malraux). Sunt total de acord cu Michel. întregul secol XX a fost, dacă vă gîndiți bine, unul orfan. Orfan de valori, orfan de civilizație, orfan de umanitate. Nazismul, comunismul, ultimele războaie coloniale, bestialitatea transformată în industrie, toate aceastea n-au fost posibile decît datorită faptului că secolul n-a avut mamă. Ori, cine a observat, în mod just
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că Michel Onfray a scris o carte în care demonstrează că omul secolului al XX-lea este Camus (și nicidecum Sartre sau Malraux). Sunt total de acord cu Michel. întregul secol XX a fost, dacă vă gîndiți bine, unul orfan. Orfan de valori, orfan de civilizație, orfan de umanitate. Nazismul, comunismul, ultimele războaie coloniale, bestialitatea transformată în industrie, toate aceastea n-au fost posibile decît datorită faptului că secolul n-a avut mamă. Ori, cine a observat, în mod just și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a scris o carte în care demonstrează că omul secolului al XX-lea este Camus (și nicidecum Sartre sau Malraux). Sunt total de acord cu Michel. întregul secol XX a fost, dacă vă gîndiți bine, unul orfan. Orfan de valori, orfan de civilizație, orfan de umanitate. Nazismul, comunismul, ultimele războaie coloniale, bestialitatea transformată în industrie, toate aceastea n-au fost posibile decît datorită faptului că secolul n-a avut mamă. Ori, cine a observat, în mod just și metaforic, acest lucru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
carte în care demonstrează că omul secolului al XX-lea este Camus (și nicidecum Sartre sau Malraux). Sunt total de acord cu Michel. întregul secol XX a fost, dacă vă gîndiți bine, unul orfan. Orfan de valori, orfan de civilizație, orfan de umanitate. Nazismul, comunismul, ultimele războaie coloniale, bestialitatea transformată în industrie, toate aceastea n-au fost posibile decît datorită faptului că secolul n-a avut mamă. Ori, cine a observat, în mod just și metaforic, acest lucru ? Camus... Prin ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al aceluia. - Așa?! se miră Aglae. N-am știut: faci azil de orfani. - Dar Felix are venitul lui, protestă Otilia, nu-i așa, papa? - A-a-are! bolborosi moș Costache, privind ca un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă! adause receAglae, ca și când era vădit că asta lipsea lui Felix. - Nu mă-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligența domnuluiFelix. - Medicina cere ani mulți, urma Aglae, trântind cu ciudă o carte, cheltuială, întreținere. Un orfan trebuie să-și facă acolo repede o carieră, să nu cadă pe capul altuia. Tonul cu care fu pronunțat cuvântul "orfan" și chiar cuvântul însuși pe care nu-l mai folosise nimeni, în legătură cu el, jigniră profund pe Felix. - Vai, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arăta invidia într-o privință oarecare, și anume, tăgăduind cu autoritate că ceva se întîmplase sau se va întîmpla. - Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispreț intenționat,prefăcîndu-se că uitase planurile acestuia, nu-ți cauți o slujbă? Ca orfan, găsești mai ușor. Să ai și dumneata un mic rost în viață. - Urmez Facultatea de medicină, vesti Felix jignit.Aglae afectă a nu-l lua în serios: - Aș, facultatea, asta e pentru băieți de bani gata. Îți găseșteel, Costache, vreun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zic chiar că ești ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorbă bună pentru tine și, fără el, poate că nu te aflai aici. Vei vedea tu mai târziu. El este un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani, în definitiv, ca noi. Pe cine avem noi? Pe papa numai. Papa e bătrân, ascultă de tanti Aglae. Nu m-aș mira, deși țiu la el, să mă lase pe drumuri. Nu sunt așa de orbită să nu-mi dau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu-l lăsațiîn pace? Nu v-a făcut nimic! Nu trebuie să-i spuneți vorbe grele nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! Păcat! Stănică prinsese această temă și o dezvoltase: - Îmi pare rău că-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Euînsumi, mă vezi, am fost orfan de mic copil și cunosc rana asta, să n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix? Dar țin la el ca la un frate mai mic, și intenția mea e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a făcut nimic! Nu trebuie să-i spuneți vorbe grele nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! Păcat! Stănică prinsese această temă și o dezvoltase: - Îmi pare rău că-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Euînsumi, mă vezi, am fost orfan de mic copil și cunosc rana asta, să n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix? Dar țin la el ca la un frate mai mic, și intenția mea e să-i ajut pașii în lume
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Oborul. El vorbea câteodată, copleșit de amintiri, de cuptorul plin cu pâini, de șuri cu saci de grâu, de cai, de harabale, de câmpul lui Eliade. Se putea presupune, fără greutate, că părinții și moșii lui fuseseră brutari. Apoi rămăsese orfan, el și cu mulții lui frați, și pomenea de un mare morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui personal i s-ar fi făcut propuneri strălucite. - Domnule, unchiu-meu a vrut să mă trimită la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mai îndrăzni să afirme că Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, luând tăcerea drept întristare, zise: - Tinerețea învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
preoție ca și pentru orice meserie trebuie chemare. Iar fiu-meu nu mi se pare că e bun de preot. Atunci eu sunt dator să-l pun acolo unde poate fi folositor țării. Însă cu ce trăiește tânărul, dacă e orfan, are funcție? - Nu. Are ceva avere de la părinți! - Frumos, frumos. E foarte cuminte când părinții se îngrijescde copiii lor, ca să nu rămână pe drumuri să cerșească pe la ușile altora. Iată, răposatul s-a îngrijit și a lăsat domnișoarei avere frumoasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Giurgiuveanu o va părăsi pe Olimpia și se va căsători cu Georgeta. Este drumul descris de Nicolae Filimon, care îi dă lui Dinu Păturică o tovarășă de viață necinstită, vicleană, o aliată pentru afacerile cele mai murdare. Cei doi orfani, Otilia și Felix, caută să se ocrotească unul pe celălalt. Felix îi propune Otiliei să se căsătorească cu el, dorind să-i asigure existența. Otilia va opta pentru Pascalopol, fiindcă nu se consideră o parteneră de viață pentru Felix. Coordonata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cules pe vremuri de țăranul Andruța de prin codrii Scorniceștiului și ajuns, între timp, mâna dreaptă a Marelui Conducător politic al României, nu se putea făli nici măcar c-o poreclă. I se spunea doar așa. Ca unei căcăreze. Ca unui orfan, numai Duhul. Stăpânul lumii acesteia - balaurul cel mare, șarpele cel vechi, Diavolul și Satan - se îndurase, în această noapte, de el și-l botezase. Dar cum să botezi un spirit, aici, în buricul Bucureștilor, unde toată lumea batjocoritoare, după ce-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de distincția și noblețea familiilor cu educație. Totuși, ele se repatriaseră cu inima ușoară, pentru că Robin le încredințase cruciala misiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlăstarul unei verișoare, stinsă la capătul unei drame pasionale. Ele îl luaseră pe orfan sub ocrotirea lor. Dar vremurile se schimbaseră. Studiul protejatului lor fu dedicat, treptat, altor limbi. - Trecuse războiul al doilea. Patrick se transformase într-un tânăr pe cinste. Singurul său dezavantaj era c-a făcut parte din generația care a fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o esistență - cum sunt multe la noi - fără de speranță și, afară de aceea, determinat prin naștere la nepozitivism. În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere - și cu-n asemenea cap omul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea, era În continuare nerezolvat un „pachet” important de probleme, precum cea a bunurilor rămase fără moștenitori - cei neîntorși din deportări -, neacordarea unuistatut legal urmașilor victimelor pogromurilor sau lagărelor - a existat o opoziție puternicăla asimilarea acestora cu statutul oficial al orfanilor și văduvelor de război (I.O.V.R.), acoxe "Antonescu"rdarea unor subvenții pentru refacerea instituțiilor de cultură evreiești. În legătură cu acest ultim punct, unul dintre puternicii Partidului Comunist, xe "Vasile Luca"Vasile Luca, spunea Într-o ședință a Biroului Politic că
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
obligatorie (1.300 din xe "Ungaria"Ungaria, 6.500 din xe "Polonia"Polonia și 1.000 din diverse alte țări), ca și 2.000 de evrei din România ce fuseseră izgoniți În sate sau mici orașe; b) 2.000 de orfani Întorși din xe "Transnistria"Transnistria, din care majoritatea au emigrat În xe "Palestina"Palestina. Joint aechipat complet sau parțial 51.000 de evrei pauperi, a sprijinit pentru diverse necesități 89 de comunități (reparații de sinagogi, băi rituale, cantine, azile etc.
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de restratificare, termen folosit În special de comuniști. În acest context se finanțau școli profesionale, ateliere etc. În fața situației evreilor din România, organizația Își propunea, În 1946, următoarele linii generale de asistență: 1) Întreținerea a aproximativ 40.000 de bolnavi, orfani, incapabili de a lucra; 2) asistență sanitară pentru utilarea a zece spitale și dispensare, asistență pentru numărul foarte mare de bolnavi TBC, procurare de medicamente; 3) școli practice de meserii și ateliere și cămine pentru elevi; 4) asistența reconstructivă sub
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
pragmatică, o Încercare de a concentra toate resursele interne evreiești În strategia comunitară a refacerii. Această strategie avea un pronunțat caracter social, căci urmărea folosirea tuturor veniturilor comunitare În sprijinirea celor dezavantajați: pauperi, cei reîntorși din deportare, bolnavi, bătrâni sau orfani. Este vorba deci de o optică profund socială. Ea se impunea, În condițiile În care a existat un puternic proces de erodare a comunității, În primul rând din cauza legislației și a măsurilor evident anti-comunitate ale guvernării Antonescu. Profitând de această
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
s-a pus În fața colectivului evreo-român, imediat după căderea regimului Antonescu, a fost Întoarcerea la normalitate. Aceasta a fost facilitată de doi factori: a) existența unei importante infrastructuri medicale (spitale, cabinete ambulatorii etc.) și a uneia sociale (cantine, azile de orfani și de bătrâni, cabinete sociale); b) sprijinul marilor organizații evreiești de Întrajutorare, și În primul rând al organizației Joint. Cuplarea celor doi factori a permis colectivității evreiești din România să revină la o relativă și parțială normalitate. Așa cum am mai
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și cu veșminte de simplu soldat". Cînd a murit, oamenii au ieșit în stradă și l-au plîns. În inimi închideau disperare și priveau cu neliniște un viitor în care, în absența lui, urmau să rămînă ai nimănui, asemenea unor orfani de tată. Avem mărturia lui Louis Aragon: "De fiecare dată cînd cineva îmi strîngea mîna, indiferent dacă era Fernand, François sau Daniel, resimțeam amîndoi aceeași teamă de a ne privi în ochi, de a vedea lacrimile celuilalt, lacrimi care ne-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]