3,808 matches
-
nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere Încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere Încărcată de respect. Își Încălță din nou pantoful, ignorând mirosul ciorapului. Și Închise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aminti brusc de câinele care agoniza, pierzând sânge În Întunericul din vadi. Văzu parcă În minte ultimele picături de sânge care se scurgeau din rănile deschise și spasmele agoniei. Dintr-odată, ca printr-o iluminare, Își dădu seama că această oroare nu era decât consecința a ceea ce se petrecea În Teritoriile Ocupate. —Trebuie să facem pace, Îi spuse Fima șoferului. Nu mai putem continua așa. Nu crezi că e cazul să facem un efort și să Începem să vorbim cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mese erau așezate lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În lacrimi, dar pasional cu un bărbat sfrijit, negricios, care era Întins sub ea și scotea gemete slabe. Brusc, Într-o străfulgerare, Înțelese cu oroare că se Împerechea cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi fost acolo, ar fi băgat mâna și ar fi slăbit strânsoarea pantalonilor. Deși poate era mai bine așa. Trebuie să renunțe la Încercarea lui amărâtă de a-l convinge pe Țvi că avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
într-o expresie de repulsie. Dar expresia fiicei mele a fost cea care m-a rănit. Am recunoscut-o imediat, deși nu o mai văzusem de ani buni. Era expresia pe care o avuseserăm noi, dar nu când fuseserăm supuși ororii noi înșine, ci când fuseserăm obligați să-i vedem pe alții trăind-o. Era expresia rușinii. Și nu avea ce să caute pe chipul fiicei mele. A doua zi dimineață mi-am făcut o programare la doctorul Miller. O tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De data asta nu mi-am mai cerut scuze. Eram prea nervos. Mă făcuse să îmi încalc legământul de tăcere. Pentru un bărbat ca mine, ultima urmă de onoare și de decență e să îi protejeze pe ceilalți de aceste orori. Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui cu un aer foarte distrat. Era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o prostie, dar sunt dintre aceia care fetișizează coperțile și calitatea hârtiei. Ei bine, chiar am avut ce „mângâia“ prin librarii. Unele cărți erau adevărate bijuterii (francizate multe dintre ele, e-adevărat). Numai că, uneori, plăcerea tactila se transformă în oroare față de traduceri. Nu cred că traducătorul e un trădător, numai că uneori poate fi un iresponsabil... Literatura Semne bune anul are! S-a scris destulă literatura bună în 2007! Au apărut câteva române și volume lirice care vor trece cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces de decorațiuni din cartierul în care locuia, așa cum ura ororile din districtul Castro, așa cum ura întreg orașul ăla țipător. Venise în Idaho închipuindu-și cum avea să incendieze munții, cum avea să transforme apa într-un râu negru de cenușă. Acum însă nu mai putea să-și închipuie decât cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase repede de acolo, aflase în urmă că victima și-a regăsit răsuflarea. Lică avea oroare de brutalitate, dar era cam iute. Deși nu era cazarmagiu, ii plăceau tunica, galoanele și slujba lui. El nu vroise să fie sublocotenent. Ar fi trebuit să treacă un examen și, cu toate asigurările șefilor ce-1 împingeau, avea groază
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se petrecuse într-o dimineață, cu simplicitate și fără nici un simptom precursor. Era singur cu feciorul. Simțise valul abia când era ajuns în gură. Făcuse un semn spre apartamentul Adei și se aplecase în cuvetă. Alb ca pânza, privise fără oroare sângele. Se culcase încet pe pat, nemișcat. Când Ada intrase, îl găsise cu o batistă pe gură. Ridicase un deget subțire și-i arătase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum încetinit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
efort - momentul din Crimă și pedeapsă În care Raskolnikov lasă să cadă securea asupra capului gol al bătrânei, părul ei unsuros Înspicat cu alb, coada Împletită prinsă cu un pieptăn de os rupt pe gât. Ceea ce vrea să spună că oroarea, nelegiuirea, crima fac mai vii toate fenomenele, cele mai mărunte detalii ale experienței. În rău, ca și În artă, se găsește iluminare. Era, de bună seamă, ca povestea lui Charles Lamb, arzi o casă ca să frigi un porc. Chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența părea avuție. Nenorocirea, de mare valoare. Oroarea, un noroc. Da. Dar niciodată n-am râvnit la asemenea bogății. După ciorapi, pantofii lui de zece ani. Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui trup grăsuț, bun de frământat, pe care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nu părea să fie multă lume. Margaret stătea alături de Karl și privea cum acostau la mal micile vase Încărcate cu bușteni. — Ești sigură? a Întrebat-o el. — Da, foarte, a răspuns. Vreau să te urmez. Asta dacă nu cumva ai oroare de o astfel de idee. Măcar o scurtă vreme, până când te faci bine și te pui pe picioare. — Ești sigură că n-ai să te plictisești? Vreau să zic, cu ce-o să te ocupi? Tu ești o persoană care are
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-un film mut, mă transform însă acum dintr-o trăsătură de condei într-un Grimmelshausen mutat în timpul cel mai recent și căruia, în decursul anilor de război plini de orori, i se înșiruie în față istorie după istorie, bătălie după bătălie, am la ureche pe nu știu cine care-mi tot șoptește ceva, mă văd totodată cum văd tot ceea ce se petrece, cred că visez, sunt însă și rămân cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin peisaje deluroase, apoi plate, ce se întindeau pașnic, ușor de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în scopul eliberării, așa se spunea. Din loc în loc, poduri rutiere aruncate în aer și câte o epavă de tanc aminteau de ororile cărora le supraviețuiserăm. Abia ajunși, ne-am instalat în barăci în lagărul Munster. Supraveghetorii englezi erau interesați de o parte din ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe la începutul anilor ‘60, când eu mă pierdeam în manuscrisul de la Ani de câine, el a venit la Berlin și pe la noi pe Karlsbader Straße, deja umflat de prea multă bere. Acolo, în acea semiruină, ce părea oricum locuită de ororile războiului până la șarpanta fragilă a acoperișului, el i-a speriat pe Anna, pe băieți și pe micuța Laura, cea născută în anul ridicării Zidului, un copil serios ce nu zâmbea decât rar, ca și când ar fi vrut să vadă cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba cele două mirosuri ale Linei: iodul și tutunul. Doctorul Rim nu fuma și nu practica medicina, având oroare de țigară și de medicamente. Grija Linei de a se purifica de urmele 68 dezinfectantelor diverse, pentru a nu-1 supăra, nu reușea deplin să înșele mirosul fin al ilustrului. Cât despre țigară, o prefera lui bărbatu-su, se plângea patetic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii. Oroare de inundații, calorifere explodate și ședința de bloc (nu am fost niciodată). Nu folosesc telefonul fix. Cărți multe. Nu citesc. Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul. Îmi scot ochelarii și mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
primordial, când încă nu ai coaste, ochi, piele. Sub fâșiile de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]