KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...483 >

12,062 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

cărora Prusia exercita presiuni diplomatice asupra Porții Otomane pentru a o determina să atace Rusia sau Austria (cf., loc. cît.) se pare că erau obținute din surse care nu aveau cunoștință că, în realitate, Prusia se străduia să determine Poartă Otomană să evite orice conflict cu cele două vecine ale sale, pentru a nu se complică și mai mult situația politică din Europa Est-Centrală (cf. Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 199 și urm.); de altfel, el însuși avea rezerve

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
proporzione, e convenienza" (s. Ven.C.) (cf., raportul său din 28 august 1795, în loc. cît., f. 87). Așa cum s-a constatat, între puterile care ar fi putut avea un cuvânt de spus în derularea crizei poloneze se numără și Imperiul Otoman. Poartă Otomană nu era dispusă, totuși, să dea curs presiunilor diplomatice ale Franței și să atace Rusia, cu scopul de a-i înlesni celei dintâi realizarea obiectivelor politicii sale orientale și continentale. De aceea, pentru a risipi orice bănuiala de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
convenienza" (s. Ven.C.) (cf., raportul său din 28 august 1795, în loc. cît., f. 87). Așa cum s-a constatat, între puterile care ar fi putut avea un cuvânt de spus în derularea crizei poloneze se numără și Imperiul Otoman. Poartă Otomană nu era dispusă, totuși, să dea curs presiunilor diplomatice ale Franței și să atace Rusia, cu scopul de a-i înlesni celei dintâi realizarea obiectivelor politicii sale orientale și continentale. De aceea, pentru a risipi orice bănuiala de acest fel

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
ai Trattati che ultimamente segnò", adică celui de la Șiștov, pe care l-a semnat cu Austria, în luna august 1791, și celui cu Rusia, încheiat la Iași, la 9 ianuarie 1792 (s. Ven.C.)67. Lipsa de reacție a Porții Otomane nu a descurajat diplomația franceză care a continuat să-i alarmeze pe conducătorii acesteia cu spectrul consecințelor funeste ale aservirii Poloniei de către Rusia 68, de vreme ce, stăpânind Polonia, ea își crea condițiile și pentru anexarea provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Mai

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Porții Otomane nu a descurajat diplomația franceză care a continuat să-i alarmeze pe conducătorii acesteia cu spectrul consecințelor funeste ale aservirii Poloniei de către Rusia 68, de vreme ce, stăpânind Polonia, ea își crea condițiile și pentru anexarea provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Mai mult chiar, pretindea Raymond Verninac, "le partage de la Pologne est le prélude du renvoi des Ottomans en Asie" (s. Ven.C.)69. Prin 67 Cf., loc. cît., f. 62-62v; diplomatul venețian, care îi asigură, de acea dată, pe superiorii

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
67 Cf., loc. cît., f. 62-62v; diplomatul venețian, care îi asigură, de acea dată, pe superiorii săi de veridicitatea acelei informații pe care o primise prin intermediul unui curier care tocmai sosise de la Istanbul, avea și explicația acelei atitudini a Porții Otomane, explicație bine cunoscută, de altfel, cercurilor diplomatice de la Istanbul, si anume: "vi è tutto îl fondamento però di credere, che troppo essendo recenți alla Porta le rovinose esperienze da essa fatte per ricuperar la Krimea dalla Russia (se referea la

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
C.) leș Ottomans vont avoir un implacable ennemi, disposant d'une population nombreuse; maître de tous leș débouches, à même d'entrer de plein pied dans la Valachie et dans la Moldavie et d'enlever ces Provinces, urmare, daca Poartă Otomană se decidea să acționeze în conformitate cu planurile franceze în Europa, atunci ar fi contribuit nu numai la salvarea Poloniei, ci chiar și la sprijinirea eforturilor Suediei de a evita pericolul de a fi intrat sub "jugul" Rusiei 70, ceea ce ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
după ce Polonia ar fi fost eliberată, avea să-i determine pe conducătorii acesteia să le cedeze cetatea Camenița, "bien autrement utile aux Ottomans qu'à la Pologne" (s. Ven.C.)71, ceea ce constituia, de altfel, un vechi deziderat al Porții Otomane. Pe de altă parte, reprezentanții diplomatici ai Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
acesteia să le cedeze cetatea Camenița, "bien autrement utile aux Ottomans qu'à la Pologne" (s. Ven.C.)71, ceea ce constituia, de altfel, un vechi deziderat al Porții Otomane. Pe de altă parte, reprezentanții diplomatici ai Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Porții Otomane. Pe de altă parte, reprezentanții diplomatici ai Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană au primit importantă misiune de a face o asidua propagandă în favoarea insurgenților și, apoi, a emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul căruia s-a încercat determinarea Porții Otomane să renunțe la politica să de neintervenție activă în problema poloneză

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
emigranților polonezi refugiați în mare număr în teritoriile europene ale Imperiului Otoman, în scopul creării și întreținerii în rândul cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul căruia s-a încercat determinarea Porții Otomane să renunțe la politica să de neintervenție activă în problema poloneză l-a constituit și amintită dorința a otomanilor de a recupera Crimeea. În context, se sugera că rezolvarea problemei poloneze, firește, din perspectiva franceză, ar fi facilitat revenirea acesteia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
politica să de neintervenție activă în problema poloneză l-a constituit și amintită dorința a otomanilor de a recupera Crimeea. În context, se sugera că rezolvarea problemei poloneze, firește, din perspectiva franceză, ar fi facilitat revenirea acesteia în granițele Imperiului Otoman. Această idee a fost indusă cu asiduitate cercurilor conducătoare otomane, îndeosebi tot de Raymond Verninac de Sainte-Maure. Astfel, în luna mai 1795, le promitea, în numele Franței, ca, în cazul în care ar fi întreprins o diversiune armata la frontierele provinciilor

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Crimée" (s. Ven.C.)72. Totală lipsa de fler diplomatic al celor angajați în desfășurarea acelei propagande a făcut ca rezultatele ei să fie foarte modeste 73. Ceea ce nu a împiedicat, totuși, exercitarea, în continuare, a presiunilor diplomatice asupra Porții Otomane, la care s-au adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche"74

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche"74. Ideea surâdea și Porții Otomane, deoarece eventuală angajare a Prusiei în acel proiect ar fi facilitat realizarea obiectivului celei dintâi de a o determina pe cea din urmă să accepte încheierea unei alianțe bilaterale ce ar fi trebuit să reprezinte preludiul constituirii unei largi coaliții

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
la 26 ianuarie 1797, a semnat, împreună cu Austria și Rusia, tratatul încheiat la Petersburg care sancționa, din punctul de vedere al lui jus publicum europaeum, dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei 78. Evenimentul a fost adus la cunoștință Porții Otomane de către reprezentanții diplomatici la Istanbul ai celor trei puteri copartajante, printr-o Notă comună, prezentată la 9 august 1797, știre care, potrivit informației lui Mouradgea d'Ohsson, a fost primită de Poartă "avec une silence morne" (s. Ven.C.)79

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
79 Loc. cît., p. 359. Pierderea de către Franța a acestui posibil mijloc de promovare a politicii sale în problema poloneză a fost urmată de una și mai grea, din această perspectivă. Căci, după invadarea Egiptului, la 1 iulie 1798, Poartă Otomană nu numai că a încetat de a mai lua în considerare o eventuală colaborare cu Franța în acest domeniu, ci a început să dea ascultare acelor zvonuri, răspândite din surse rusești, dar de care nu era străină nici propagandă engleză

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
ce projet tient à un autre non moins vaste, celui de réveiller la Pologne, de la porter à une insurrection et de reprendre par là leș principes révolutionnaires jusque dans le sein de la Russie" (s. Ven.C.)80. Reconsiderarea de către Poartă Otomană a atitudinii sale față de politică franceză în problema poloneză a constituit, însă, doar un mare eșec pur diplomatic, de vreme ce guvernanții francezi nu urmăreau, în realitate, nici atunci refacerea statului polonez, în beneficiul poporului polon, în primul rând, deoarece îl disprețuiau

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în realitate, nici atunci refacerea statului polonez, în beneficiul poporului polon, în primul rând, deoarece îl disprețuiau 81, tot așa cum nici Napoleon Bonaparte nu și-a propus, vreodată, în mod serios, un astfel de obiectiv. Fixarea graniței europene cu Imperiul Otoman pe Nistru, în conformitate cu tratatul de pace de la Iași, din 9 ianuarie 1792, a fost considerată de Rusia ca fiind o nouă etapă, încheiată, deja, catre stabilirea definitivă a frontierelor cu otomanii pe talvegul Dunării. Pregătirea terenului în vederea realizării acelui obiectiv

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
încheiată, deja, catre stabilirea definitivă a frontierelor cu otomanii pe talvegul Dunării. Pregătirea terenului în vederea realizării acelui obiectiv a revenit, în condițiile internaționale de atunci, diplomației. Pe termen scurt, Ecaterina a II-a și-a propus să împiedice colaborarea Porții Otomane cu Franța. De aceea, a avertizat-o că în cazul în care nu ar fi dat dovadă de mai multă circumspecție față de Franța, Moldova putea fi oricând ocupată. Și, pentru că amenințarea să nu fi rămas doar o simplă "figură de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
și zvonul că la conducerea acesteia urma să fi fie instalat fostul domn fanariot al Moldovei, Alexandru Mavrocordat-Firaris82, partizan declarat al Rusiei, pe teritoriul căreia se refugiase în preajma declanșării războiului din anul 1787, pentru a se sustrage consecințelor trădării intereselor otomane, sugerează ideea că Ecaterina a II-a intenționa să-și creeze nu numai o bază materială, ci, în egală măsură, și una "morală" de pe care să relanseze, cu mai multă eficacitate, politica să orientala. Căci, este de presupus că a

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
orientale și, poate, chiar general europene, ale Rusiei. Deși amploarea acelei migrații fusese semnificativă în vara anului 1792 2/3 din populația Moldovei cel care a înregistrat-o, probabil cu o oarecare exagerare, anume trimisul extraordinar al Prusiei pe lângă Poartă Otomană, von Knobelsdorff, credea, totuși, că acel demers al Rusiei avea puține șanse de succes 83. Remarcă lui nu era, însă, câtuși de puțin superficială, dacă se are în vedere faptul că Prusia era direct interesată de evoluția evenimentelor din Europa

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
interesată de evoluția evenimentelor din Europa Orientala unde avea, așa cum s-a constatat, propriile sale interese. Așadar, avertismentul și demersul în discuție vizau, în împre jurările politice de atunci, un obiectiv imediat, si anume să dejoace orice tentativă a Porții Otomane de a intra în sfera de influență a Franței, scop în care agenții secreți și mai puțin secreți ai Rusiei desfășurau o asidua propagandă antifranceză în capitala otomană 84. 82 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 7 iunie 1792, în

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
atunci, un obiectiv imediat, si anume să dejoace orice tentativă a Porții Otomane de a intra în sfera de influență a Franței, scop în care agenții secreți și mai puțin secreți ai Rusiei desfășurau o asidua propagandă antifranceză în capitala otomană 84. 82 Cf., raportul lui von Knobelsdorff, din 7 iunie 1792, în Nicolae Iorga, Acte și fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, Vol. ÎI, București, 1896, p. 339. 83 Cf., ibidem, p. 341. 84 Cf.

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Vol. ÎI, București, 1896, p. 339. 83 Cf., ibidem, p. 341. 84 Cf., raportul lui Mouradgea d'Ohsson din 23 mai 1795, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 41. Datorită importanței deosebite pe care o avea atitudinea Porții Otomane, în contextul gravei crize politice cu care era confruntata Europa și care amenință să se încheie cu o victorie a Franței Republicane asupra adversarelor sale, nu numai ca efect al succeselor militare, dar, mai ales diplomatice cele din urmă concretizate

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
mai 1795) și cu Spania, tot la Basel (iulie 1795) propagandă subterană a fost conjugata cu demersurile oficiale ale diplomației Rusiei la Istanbul, susținute asiduu de repre zentanții diplomatici ai Mării Britanii și ai Austriei 85. Pentru Rusia, menținerea Porții Otomane într-o strictă neutralitate avea, însă, o motivație în plus. Pacea de Iași, din 9 ianuarie 1792, i-a creat posibilitatea ca, profitând de slăbirea considerabilă a influenței Franței în Orientul European, să-și realizeze obiectivele politice care vizau Polonia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]