3,617 matches
-
proiecție a nevinovăției mele. Era mai tăcut, mă privea pe mine și îi privea pe ceilalți cu un ochi critic, avea acum o experiență de bărbat. Nu i-a fost greu să mă facă să-i cedez, dar puțin îmi păsa de fecioria mea din moment ce-l iubeam. Nu m-am gândit să mă mărit cu el, dar aveam o convingere că vom trăi toată viața alături. Apoi, așa, dintr-odată, am înțeles că era într-o căutare. Mult mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
saltă-ți puțin părul. Așa, în lumina asta.“ „După seara aceea a început să mă piseze cu sfaturi, să-l îndemn pe unchiul meu să facă un testament și alte chestii din astea. Ridicam în continuare din umeri, nu-mi păsa mie de așa ceva. Îl simțeam încordat, credeam că e doar nemulțumit că nu-i urmez sfaturile. Pe urmă zicea că e foarte ocupat, ne vedeam mai rar, odată am fost la el, văzusem lumină, dar nu mi-a deschis nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi fericită. L-a luat cu ea să-i șteargă părul ud și să-l încălzească cu o cafea. Dincolo de ușa de lemn vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea, „Tu să taci, curvă!“. „Ce-ai spus? Ce-ai spus? Mai repetă o dată. Mai repetă odată, ticălosule și lepădătură! Cum îți permiți? Să mă faci tu pe mine curvă? Tu, nenorocitule?“ Glasul ei devenise ascuțit și violent, puțin îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în valiză și se gândea. Într-o parte a orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin îi păsa dacă știe sau nu pentru că nu era încă hotărâtă. Încă erau toate suspendate. Apoi a mai citit odată prima frază, înainte să rupă hârtiile și să le arunce la coș, și a ținut-o minte un timp, dar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin așa a crezut. Atunci a început să-și scrie gândurile pe frânturi de hârtie, pe caiete, pe colțuri de ziare pe care le lăsa răspândite pretutindeni în cameră, după ce i se strânsese un morman diform lângă bibliotecă, puțin îi păsa dacă și mai ales când avea careva să-și arunce privirea asupra lor, fie și din simplă curiozitate. De fapt, știa că n-avea cine s-o facă, nu mai trecea nimeni pe acolo. Își însemnase gândurile de moment, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o mai făcuse. Era deja beat când am ajuns la el, am știut atunci că e una din rarele lui căderi, că sunt unul dintre puținii, poate chiar singurul care îl știe și astfel și-l vede. Nu-i mai păsa de nimic. I s-a făcut rău, m-am speriat, am vrut să-i dau niște hapuri, dar nu avea nici unul în casă. Apoi a adormit. Mai mult a zăcut, dormind, o zi sau și mai mult. Am rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
instrucțiuni numai din America și nimeni nu-mi acordă nici cea mai mică atenție când propun ceva la ședințele redacționale. Nimeni nu mai dă nici doi bani pe literatură, pe adevărata literatură și singurele... valori de care par să le pese sunt cele care pot să le mărească profitul. Își mai turnă apă în pahar și dădu pe gât o înghițitură zdravănă ca și cum era whisky curat. Fii atent acum - o să râzi. O să te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă, fără să-i pese că fundul mașinii era în plin trafic. Am ajuns. Ajunsesem în fața unei mici case construită în pantă, într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Era o cameră mare Nu: mult prea plicticos. Era o cameră luxoasă? Prea era un clișeu. O cameră fermecătoare? Prea afectat. Era o cameră mare, fermecătoare, luxoasă. Era fermecător de luxoasă. Era mare și luxoasă. Ca să fiu sincer, puțin îmi păsa ce fel de cameră era. Probabil nu-i interesa nici pe cititorii mei. Mai bine să trec peste toate astea și să urnesc lucrurile. O trase agresiv spre pat Nu, nu era bine. Nu voiam să sune a viol. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți ucizi fratele... Numai familia mea putea face așa ceva. Când s-a întâmplat, mi-am dat seama pentru prima dată cum erau cu adevărat: și după aceea, ce importanță a mai avut că m-au închis? Nu mi-a mai păsat ce se întâmplă cu mine. Oftă din nou, și mai adânc. Mi-a stricat războiul. O spui de parcă te-ai fi bucurat de el. — Dar bineînțeles că mă bucuram de el, spuse Tabitha zâmbind. Toți ne bucuram. E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Miranda Priestly. Evrica! Am comandat o mașină de serviciu ca să mă ducă până la atelier, unde am Înmânat un bilețel pe care falsificasem semnătura Mirandei și care conținea instrucțiunea de a mi se preda mie mașina. Nimănui nu părea să-i pese că nu eram nici un fel de rudă cu femeia asta, că o străină dăduse buzna peste ei și ceruse să i se dea mașina altcuiva. Mi-au azvârlit cheile și n-au făcut decât să râdă atunci când i-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pază de la sediile celor mai importante reviste, Împreună cu o scrisoare cam neconvingătoare În care explicam că vreau să fiu asistent de redacție și să câștig ceva experiență editorială la o revistă. Mă simțeam prea slăbită și obosită ca să-mi pese dacă o să le citească vreodată careva și ultimul lucru la care mă așteptam era să fiu chemată la un interviu. Dar telefonul lui Lily sunase exact cu o zi În urmă și, În mod surprinzător, cineva de la departamentul resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din secunda În care pășisem pe holul revistei Runway că nu aveam ce căuta aici. Hainele și părul nu erau potrivite, asta era clar, dar cea mai nepotrivită era atitudinea mea. Nu știam nimic despre modă și nici nu-mi păsa. Câtuși de puțin. Drept pentru care trebuia să obțin slujba. Și apoi, un milion de fete ar face moarte de om pentru acest post. Am continuat să răspund la Întrebările ei cu o sinceritate și o siguranță de sine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa — Emily, nu am văzut-o niciodată până acum și numele ei Îmi este necunoscut. Vrei, te rog, să Îmi spui cine e? am Întrebat-o, străduindu-mă să Îmi păstrez calmul. Partea interesantă era că, În fond, puțin Îmi păsa cine era fata aceea, dar era limpede că Emily nu avea de gând să renunțe la toată povestea asta Înainte de a mă face să mă simt o ratată totală și absolută. Zâmbetul ei era deja de-a dreptul disprețuitor. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ultima ediție Runway - care nu apăruse Încă la chioșcuri - și am chemat un mesager rapid să trimită pachetul la biroul din centru al editurii Scholastic. Dacă nici asta nu avea să producă rezultate, altceva nu putea nici atât. Mirandei nu-i păsa că noi Îi falsificam semnătura - o scutea de mărunțișuri plictisitoare - dar s-ar fi Învinețit probabil de furie dacă ar fi aflat că eu compusesem ceva atât de politicos, atât de adorabil, În numele ei. Cu abia trei scurte săptămâni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că mie ar trebui să-mi pese câtuși de puțin de toate astea. — Mda, tipul e uluitor, a oftat Emily și și-a răsucit firul telefonului În jurul unui deget. Cred că a fost cel mai romantic weekend din viața mea. Bing! Ai primit un nou e-mail de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săptămână de plimbări cu limuzina și de Împachetat cadouri fusese prea obositoare. Mi-a venit să plâng, să Îl sun și să-i spun că nu numai nu mă supăr, dar că sunt mândră de el, de faptul că Îi păsa de copiii ăștia, că acceptase un asemenea loc de muncă. Am tastat „reply“ și eram pe punctul să scriu toate astea Într-un e-mail de răspuns, când mi-am auzit strigat numele. — Andrea! E pe drum. E aici În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-a observat sau dacă Îi păsa că o persoană relativ străină se află aici pe post de asistentă a ei. Pe fața sa nu puteai sesiza nici un semn că m-ar fi identificat, deși interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot trebuia să cumpăr un al doilea set complet În fiecare dimineață, pentru a reduce riscul ca ea să petreacă fie și o singură secundă În birou fără ziarele ei preferate. La fel, revistele săptămânale. Nimănui nu părea să-i pese că noi decontam nouă ziare cotidiene și șapte reviste săptămânale pentru cineva care nu citea decât rubrica de scandaluri și paginile de modă. Am azvârlit toate catrafusele pe covor, sub biroul meu. Venise momentul primei comenzi telefonice. Am format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine „Emily“, sugerând În acest fel, altminteri foarte corect, că noi două eram nediferențiabile și Întru totul interschimbabile. Undeva, Într-un colț al minții mele, chestia asta mă jignea, dar mă obișnuisem deja. Și apoi, eram prea obosită ca să-mi pese de ceva atât de puțin important cum era numele meu. — Da, Miranda, imediat. Dar ea Închisese deja telefonul. Adevărata Emily a intrat În birou. — A venit deja? a șoptit ea, furișându-și privirea spre biroul Mirandei, cum făcea mereu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a strâns pungă, venele, și așa proeminente, de pe frunte au Început să-i pulseze, iar eu mi-am dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin nimic, de ce oare Îi păsa lui atât de mult de Miranda Priestly? De ce depunea atât de mult efort pentru a o mulțumi, În a o impresiona, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin nimic, de ce oare Îi păsa lui atât de mult de Miranda Priestly? De ce depunea atât de mult efort pentru a o mulțumi, În a o impresiona, În a prepara atâtea pentru ea? Poate ar trebui să preia slujba mea, am gândit eu, pentru că eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru faptul că se Înfometa, când abia dacă avea destulă grăsime cât să funcționeze normal, dar nu o puteam ierta pentru că vorbea despre asta. Indiferent cât de prestigioase erau numele respectivilor doctori sau câte succese repurtaseră, nu reușeam să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]